Sunt doar niste pantaloni de trening cu fundu atarnat, cu strassuri cât oul de porumbel , asortati la o pereche de slapi roșii moderni.













Sunt doar niste pantaloni de trening cu fundu atarnat, cu strassuri cât oul de porumbel , asortati la o pereche de slapi roșii moderni.
Am facut o excursie cu metroul, Pta Muncii – Aviatorilor si inapoi. Intre cele 2 etape, ne-am plimbat vreo 4 ore prin Herastrau (daa, frumos, soare, umbra, lume multa, biciclete, role sau skateboarduri, pestisori, leagane, inghetata – mizilic!).
In metrou, la dus, Alex era speriat si statea lipit de mine in bratele mele, in timp ce Sara statea pe un scaun langa noi, ocupand cu dimensiunile ei reduse doar jumatate de scaun. La prima statie, o tanti cu multe sacose, se repede sa se aseze pe cealalta jumatate de scaun. Pana sa ma dumiresc eu ce si cum (nu-mi venea sa cred!), doamna care tocmai se asezase pe scaunul liber de langa Sara se ridica si ii da locul femeii disperate, probabil ca a intuit inaintea mea ca daca nu o lasa pe aia sa stea ACUM!, o sa se aseze cu toate cele 6 plase peste Sara.
La intoarcere, Sara se aseaza pe un scaun din statia Aviatorilor, in asteptarea metroului, iar eu ma indreptam, cu Alex de mana, spre scaunele urmatoare. Apar un tip si o tipa, se infiltreaza pe langa noi si se aseaza pe cele 2 scaune libere de langa Sara. OK!
N-am noroc la scaune! Desi in parc, un porumbel insistent s-a cacat de 2 ori pe tricoul meu cu Metallica, dupa ce prima data a ratat! M-am ridicat sa plec de sub fundul lui, a plecat si el, probabil multumit cu 2 din 3!
Stateam cu Vio la o barfa despre cum mai cresc copiii (acum poate si ea sa aprecieze pe propria-i piele!):
– Ai vazut ieri, cand ne intorceam din parc, un baietel de vreo 10 ani, s-a oprit in fata noastra si s-a uitat la Sara insistent.
– Da, da, am vazut …
Sara manca bomboane pe banca langa noi si se juca cu Grigore.
– Adica, chiar s-a oprit din drum, s-a dat jos de pe bicicleta, special sa o masoare pe Sara din cap pana in picioare, noua nu ne-a aruncat nici macar o privire ….
– DE PE TROTINETAAA!!! Era pe trotineta! ne corecteaza Sara, intre 2 bomboane.
Alexandru a crescut mare!
Alexandru are deja o saptamana de cand nu mai foloseste pampers. Si totul s-a intamplat brusc! Ii mai punem noaptea sau in masina, dar de multe ori e uscat. Merge singur la olita sau la iarba/ copac (daca nu are olita) (in conditiile in care Sara si acum are nevoie de mine sa isi faca nevoile in tufe!). In prima zi fara pampers, eram intr-un magazin si mi-a spus: Mama, gaseste-mi repede o olita, ca vreau sa fac pipi! Acum suntem la etapa in care ne straduim sa il convingem ca daca ii trebuie caca pe drum, nu e musai sa isi dea pantalonii jos in mijlocul strazii si sa faca acolo unde se gaseste, dar cred ca asta va fii mai usor decat dezvatatul de pampers.
Sara traieste sanatos!
Sara si-a uitat hainele la tara.
– Pai bunica nu mi le-a pus!
– Dar tu ce faceai cand trebuia sa ti le asezi in geanta?
– Ma uitam la televizor!
– Vezi, asta se intampla cand nu te ocupi singur de treburile tale si stai sa te distrezi!
– Dar macar era un film sanatos! Era cu fructe!
Si … Cristi:
Dupa 2 zile de lipsit de acasa, caut farasul peste tot. Intr-un final, il intreb pe Cristi daca nu l-a vazut. Cristi se jura ca nu stie nimic despre el, apoi, suspicios: Doar nu ma banuiesti ca as fi maturat si mi-ar fi trebuit faras?
Alexandru merge foarte bine pe bicicleta, are ceva probleme cu direcția, dar face curbele corect, pune frână si mai important decât toate – este neinfricat!
Sara a căpătat o bicicleta mai mare, pe care s-a suit după urlete si mofturi, dar încă ii este frica – e mai înaltă. Si ei ii place foarte mult sa pedaleze, dar e mai fricoasa si se acomodeaza mai greu.
Este plin metroul de tineri (masculi) cu bermude si tricouri mulate pe muschi, care nu ofera locul celor mai putin muschiulosi nici in ruptul capului. Or fi obositi săracii! Un domn in vârsta si o tânara ne-au cedat 2 locuri, mie si copiilor. Merci.
N-a știi nimeni că m-am dus, numa or vedea că nu-s
Sus e cerul largă-i lumea, bine c-a-nfrunzit pădurea
Hai hai haidi haidi hai pe sub flori mă legănai pe sub flori mă legănai …
Ne cânta Bunica când eram copii.
Padurea e înfrunzită, duminică era verde crud și parfumată. Marți, Bunica s-a dus.
Ne-au rămas amintirile, cântecelele acestea, fețe de pernă vechi de zeci de ani și câteva farfurii pentru tort din sticlă albastră, cărți și vreo scrisoare cu sfaturi uitată într-o carte.
Și poze.
Pentru tine, Bunică, acum cântăm noi:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=yxU5mL2s5nM’]
O Doamna cu un bulldog intr-o mașina, parcheaza la poarta parcului.
Alex: Mama, ce face Doamna?
Mama: A venit sa se plimbe in parc.
Alex: Cu porcul?!
(Astăzi am văzut un pestioi sarind prin apa – o sa am noroc toată ziua?)
Sunt cea mai rapida din parcul asta; azi nu sunt colegii mei de alergat, dar de obicei ma întrec cu vreo 2 mosi; si ii întrec! Nu stiu daca si cea mai rezistenta, ca ii găsesc aici si ii las aici. Plec sa termin tura de taraiala in pas alert!