Cum se trezesc, fieacare alearga la distractia preferata, in pijamale, nespalati, nemancati: pasiunea mai presus de orice!
by 
pasiuni
by Author: em
by n-are nici un sens …
Se pare ca este posibil ca atunci cand nu respecti reteta, in loc de o prajitura pe care tot internetul o lauda sa iasa un fel de mamaliga dulceaga; mai exista o sansa ca dupa ce se raceste sa i se schimbe gustul in ceva divin; sau pur si simplu, gustul acesta mamalidulceag sa il adore internautele gospodine (ma cam indoiesc!). Si cand te gandesti ca doar ce-am pus cu vreo 100g mai putin zahar si cu vreo 100g alte componente in plus …
Morala: intre mamaliga si prajitura sunt 3 linguri cu zahar si inca ceva.
by astazi a fost ziua florilor!
Un baietel pe o bicicleta 12″ albastra, cu ochelarii de soare rosii ai mamei sau poate ai bunicii – daca ma iau dupa model, s-a oprit in fata bancii pe care stateam si picoteam la soare cu o carte in mana si cu ochii pe copii si mi-a impartit din cosuletul de la bicicleta un capatel de floare galbena: Astazi e ziua floriloor!
L-am urmarit cu privirea zambitoare cum porneste mai departe pe bicicleta lui albastra.
In cosulet erau mai multe capete de flori galbene. S-a oprit in dreptul fiecarei banci si a impartit cate o floricica galbena pentru fiecare: femei, barbati, copii, tineri sau batrani … si multe priviri surazatoare il urmareau de-a lungul aleii.
Cand cosuletul s-a golit, a plecat din nou in padure si a facut plinul. A revenit si a continuat sa faca oamenii de pe banci sa zambeasca. Am mai zambit si eu o data!
by tot de-ale copiilor
Sara:
– Mamaaa! Am gasit un pinguin dubios!!
– Dar tu stii ce inseamna dubios?
– Nu
– Ceva cam … ciudat, de care e mai bine sa te feresti …
– Aaaa! Atunci nu e dubios!
Si Alex:
– Alexandru, este interzis sa te arunci in cap!
– Interzisul este pentru bebelusi!
by impodobirea casei
Inspiratia de astazi a fost debordanta – la propriu – s-a intins pana pe podele: 
Dupa ce pana acum ne-am limitat doar la pereti, pe care au voie sa ii deseneze cat vor, dar doar cu creioane; si totusi, au fost pictati pana la inaltimea lor – a copiilor – si mult deasupra chiar si cu carioca:
Si dulapurile – desi am urlat si m-am rugat si am amenintat ca daca le mazgalesc e vai de fundul lor, pana la urma am fost nevoita sa fiu de acord cu ei, dar macar nu cu pixul, va rog, va roooog!
A fost si canapeaua in lucru, aici sunt de acord, husa e mai frumoasa pictata de ei
detaliu masina lui Alex
detaliu scenele Sarei
by AF
Aș leșina dar mi-e teamă că mă lovesc când cad, așa că mă abțin; îmi vine să plâng, mi-e cald și mă dor genunchii mai ceva decât la joggingul de dimineață. Stau de o oră la coadă și îmi spune doamna de la ghișeu că nu au calculat încă sumele pentru deciziile de impunere (am depus declarațiile la jumatea lui ianuarie!), dar să plătesc liniștită. Nu vreau să plătesc dacă ei nu și-au făcut treaba la timp – din orice motive, imputabile sau nu lor. Așa că șed și scriu și aștept, că îmi șade bine cu așteptarea.
PS: mi-au calculat pe loc deciziile de impunere si una peste alta, doamnele acelea fac fata destul de bine valului de oameni nervosi, obositi si care mai au si alte treburi decat sa piarda timpul la cozi ca sa afle cat au de platit statului care ne iubeste!
by alternativa urss
He he he, BCE s-a panicat ca ramane fara musterii, dupa ce Ciprul s-a reorientat catre URSS. E bine cand exista concurenta!
PS: s-au speriat degeaba, ca rusii au zis pas … si FMI-ul isi ia partea mai departe!
by Cornul si laptele
(Fac apel la Elena Basescu sa nu se mai dea cu fundu de pamant degeaba, ca e pacat de el!)
Eu zic ca inchiderea programului cornul si laptele in forma in care este astazi (cu aflatoxina!) este o idee buna; pentru ca in fiecare zi ma impiedic pe langa scoala de vis-a-vis de cornuri aruncate si cutiute foste cu lapte stalcite si laptele prelins pe trotuar; pentru ca noi nu mancam cornurile de la gradinita decat cand suntem in pana de paine, iar laptele il consumam din cand in cand pentru placerea copiilor de a bea cu paiul in curtea gradinitei; pentru ca aud mamici care spun ca nu stiu de ce ii place copilului meu porcaria asta – deci e clar ca nu au nevoie. Eu am fost invatata sa nu arunc mancare si sufar la fiecare colt de paine risipit aiurea.
Sunt intr-adevar copii pentru care aceasta este chiar o masa, dar sa se gaseasca o solutie prin care celor care nu au nevoie si isi bat joc de o felie de paine si un pahar cu lapte sa nu li se dea. Un pas inainte este sa mareasca alocatiile copiilor, 42 de lei este o suma jenanta, macar sa actualizeze cei 10 euro de acum 5 ani la valoarea actuala, sa jonglam cu sume exacte, ca e mai simplu. Sunt de acord: eu l-am facut eu sa mi-l cresc, dar daca sunt bani din banii nostri pentru alte categorii (cum ar fi mult si pe drept hulitii puscariasi!), de ce sa nu le ofere si copiilor o sansa in plus? As zice ca e buna si metoda cu sistarea alocatiei daca pruncul nu este trimis la scoala; sau sa se faca o alocatie speciala doar pentru scolari – mergi la scoala primesti, nu mergi, iei 42 de lei. Mai este problema tiganilor care fac copilul pentru alocatie si basca il mai si trimit la cersit sa completeze suma de doar 42 de lei.
Dar am incredere ca minti luminte precum cele pe care le-am ales sa ne conduca, vor gasi cu siguranta o solutie. Asa ca, EBA, poti sa te mai dai cu fundu de pamant, poate iti vine mintea la cap!
by The Saint
… Pontagiatorul!
De ce sa ne mai intrebam de ce?
nu m-am putut abtine sa nu imprumut aceasta poza de pe stirileprotv.ro. merci!
by ciocolata
Cineva m-a rugat sa ii spun despre mine ceva frumos. Poate ca nu asteapta tocmai un raspuns detaliat, dar intrebarea m-a pus pe ganduri: ce-i frumos in viata mea, ceva destul de frumos incat sa doresc sa povestesc si altora? ceva frumos si totusi accesibil si unor cvasistraini?
Si m-am gandit, m-am gandit si in timp ce mancam ciocolata m-am luminat: e grozav ca pot sa mananc un cub de ciocolata, ba chiar 2, fara sa ma mustre constiinta foarte tare!
Pentru ca de o saptamana am inceput – si am reusit – sa alerg, eu, dimineata (o data la 2 zile, caci e la concurenta cu Cristi, care m-a inspirat).
Si ma bucur ca dupa 2 ani inca neimpliniti de la operatia la coloana reusesc sa alerg fara sa ma doara spatele sau genunchii – ceea ce nu mai speram dupa incercarile anterioare esuate (ultima data in vara trecuta, cand aveam insa cu aproape 5kg mai mult decat acum).
Si e liniste si soare in parc dimineata, asa ca imi rezerv 2 minute de fiecare data sa stau pe malul lacului, sa respir adanc si sa multumesc in gand cuiva pentru tot ce este intr-adevar frumos in viata mea sau sa ma uit pur si simplu cum palpita apa.
by