S A R A

– Eu nu o sa fumez NICIODATA! … Doar o sa ma parfumez!
– Printesele nu fac nici caca, nici pipi, doar se spala!
– Mama, mai e putin, cateva ore si gata, ma fac mare si iti fac cativa nepotei!

Slaba, transparenta, scartaita, mai nou nu isi mai roade unghiile ci isi rupe pielea de pe buze, citeste tot ce prinde sub ochi, litere mici inca nu le stie pe toate, dar ne intreaba de fiecare data, cu o otita seroasa care nu mai trece si nu mai trece – nu mai merge de mai bine de o luna la gradinita, asa ca de plictiseala acasa au inceput bataliile de la egal la egal deloc amical intre ea si Alex, Alex aproape ca o bate, tot ce mai poate Sara sa ii faca inca este sa ii dea cu pumnu’ in cap, fiind mai inalta – in rest, Alex este mai puternic, mai gata de lupta, ba chiar si urla mai tare daca e cazul.
Alex, nu mai da in copii, ti-am spus ca nu e voie!
Alex se opreste din batut Sara si imi explica – O data e voie, si imi arata 1 degetel. Doar o data si gata, e voie! Apoi continua ce facea inainte.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

prietenii nostri, dizonaurii

– Mama, cand vine tata? Mama, viau sa vina tata. Mama, mai e mult pana vine tata? in fiecare zi de 100 de ori.
– Il iubesti mult pe tata, Alex?
– Daa …
– Cat de mult?
– Cat un dizonaaaur!

Asta multumita cartilor de joc cu dinozauri primite de la Mega Image.

Tot multumita lor, eu si cu Sara jucam carti: impartim cartile si cel care are cel mai lung dinozaur castiga si ia cartile de jos (in caz de egalitate, una tie una mie!). Sara trebuie sa citeasca cati metri are fiecare, sa spuna care este mai mare si la final sa isi numere cartile castigate. Curat distractiv si educativ!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Botez

Prietenul nostru, intrand in sfarsit in rand cu oamenii seriosi si responsabili, a adus pe lume (nu singur!) anul trecut un miniMarian. Asa ca am avut onoarea sa participam la serbarea crestinarii pruncului si am profitat de ocazie sa ne etalam rochiile de gala si siluetele de invidiat.
Sa fii sanatos, Tudor, destept, norocos, frumos!

Botezul a fost la Biserica Belvedere (pe langa maternitatea Giulesti) – chiar ca belvedere, este o biserica frumoasa si impresionanta, construita intre anii 1934-1940. Din pacate nu am catadicsit sa o fotografiez, dar aici sunt imagini atat din exterior, cat si din interior.

Si acum sa trecem la lucrurile serioase, care chiar conteaza in viata asta: rochii, telefoane, baloane, sclipici, petreceri! Fetitele noastre cred ca s-au distrat cel mai bine, au dansat, au flirtat cu DJ-ul si culmea, Sara a mancat cum rar am vazut-o!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Alexandru

Tati, eu am multi fisi in mana, ia cate un fis de la mine din mana! Eu sunt bun cu tine! Mama, eu sunt bun cu tata … Si ne intinde un pumn cu fise
– Tati, iepaiaza-mi masina asta! Tati viau sa jucam ping-pong! Tati hai sa ne jucam cu masinile! E indragostit de tati, e pasiunea lui!
– Mami, mai meige butuiu? Asta e youtubul, care nu mai merge cand vine ora de culcare, ca se culca si el!

Vorbeste intr-una, orice, numara, canta, recita, orice zice Sara repeta si el, orice face Sara face si el, iar cuvintele sucite sunt la ordinea zilei: dizonauri, mischeiata (mixerata), pacacu, bucaitie (bucatarie), apoto-I-u (portocaliu) …

– Sa nu spargi cana, uite, e cu o steluta, stii tu, Twinkle Twinkle Little Star …
– Aia cu care cantam noi: Ha ua uendu uat iu ar?
– Exact …

Se catara si se arunca oriunde si de oriunde. – Mama vrei sa iti arat cum zbor?! -NUUU! strig disperata banuind ca nu are de gand sa faca ceva lucru bun, dar nu mai apuc sa il opresc ca se urca rapid pe spalier si isi da drumul sa planeze agatat de bara lui Cristi de tractiuni! – Mama asa e bine? ma intreaba stand atarnat in varful spalierului, doar cu o mana? – NUUU! – Da asa e bine? si schimba mama cu care se tine? Se arunca de pe un scaun pus langa patut, cu mainile pe langa el, peste marginea patutului direct in cap, in timp ce eu lesin de spaima cand il vad cum aterizeaza cu fata in perna si cu gatul sucit!

Tehnologia e la degetul mic, tabletele, telefoanele, laptopurile nu au secrete pentru el: – Mama, viau sa schiu la ieptopul tau! si scrie de zor literele, ba chiar il stie pe S, pe B si pe T si pe A …

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Bunica cu trei iezi

Ogli – cum ii zice Teo – este atat de interesant, incat nu reusesc sa prind privirile pustilor in poza; sau cel putin nu toate deodata; doar Sara, care l-a vazut si l-a revazut din nou si din nou si din nou prefera sa pozeze mai degraba decat sa se uite la film.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

prietenul meu, Aiecs

Haide, să stăm așa, ca prietenii. Și ne așezăm pe 2 scaune vecine. Ești prieten cu mine?
– Suunt.
– Câți ani ai, prietene?
– Doi!
– Cum te cheamă, prietene?
– Aiecs!
– Alex și mai cum?
– ăăăă…. Aiecs și doai Aiecs!
– Nuu, te cheamă Alexandru Ștefan Cionoiu
– Și Andei!
– Și Andrei!
– Cum îl cheamă pe tatăl tău?
– Tata!
– Tata și mai cum?
– ăăăă … Tata și tata.
– Îl cheamă Cristian Ștefan Cionoiu
– NUUU, pe mine mă cheamă Cionoiu și Ștefan, pe tata îl cheamă doai tata Chisti!
– Și pe tata îl cheamă Cionoiu. Și pe mine și pe Sara!
– NUUU, doai pe mine ma cheama Cionoiu și Ștefan … și a început să plângă …

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

unitate de masura

Unitatea de masura a lui Alexandru este … putza. Totul i se trage de la poezia pentru copiii golanilor: „Ce-i mai mica si mai mica decat putza de furnica? Intrebarea nu ma sperie, este putza de bacterie!”

– Mama, bebe e foarte mic, e mic cat putza mea!

– Alex, nu te apropia de tata, ca uite ce cutit mare are in mana!
– Daaa, e mare cat putza lui!
(am pus si o poza, pentru edificare!)

20130304-012726.jpg

PS: m-am gandit ceva daca sa pun acest articolas la vedere, poate se vor oripila unele persoane mai pudice, dar am decis ca daca asta e realitatea, de ce sa o ascundem? 🙂

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather