Cornul si laptele

(Fac apel la Elena Basescu sa nu se mai dea cu fundu de pamant degeaba, ca e pacat de el!)

Eu zic ca inchiderea programului cornul si laptele in forma in care este astazi (cu aflatoxina!) este o idee buna; pentru ca in fiecare zi ma impiedic pe langa scoala de vis-a-vis de cornuri aruncate si cutiute foste cu lapte stalcite si laptele prelins pe trotuar; pentru ca noi nu mancam cornurile de la gradinita decat cand suntem in pana de paine, iar laptele il consumam din cand in cand pentru placerea copiilor de a bea cu paiul in curtea gradinitei; pentru ca aud mamici care spun ca nu stiu de ce ii place copilului meu porcaria asta – deci e clar ca nu au nevoie. Eu am fost invatata sa nu arunc mancare si sufar la fiecare colt de paine risipit aiurea.
Sunt intr-adevar copii pentru care aceasta este chiar o masa, dar sa se gaseasca o solutie prin care celor care nu au nevoie si isi bat joc de o felie de paine si un pahar cu lapte sa nu li se dea. Un pas inainte este sa mareasca alocatiile copiilor, 42 de lei este o suma jenanta, macar sa actualizeze cei 10 euro de acum 5 ani la valoarea actuala, sa jonglam cu sume exacte, ca e mai simplu. Sunt de acord: eu l-am facut eu sa mi-l cresc, dar daca sunt bani din banii nostri pentru alte categorii (cum ar fi mult si pe drept hulitii puscariasi!), de ce sa nu le ofere si copiilor o sansa in plus? As zice ca e buna si metoda cu sistarea alocatiei daca pruncul nu este trimis la scoala; sau sa se faca o alocatie speciala doar pentru scolari – mergi la scoala primesti, nu mergi, iei 42 de lei. Mai este problema tiganilor care fac copilul pentru alocatie si basca il mai si trimit la cersit sa completeze suma de doar 42 de lei.
Dar am incredere ca minti luminte precum cele pe care le-am ales sa ne conduca, vor gasi cu siguranta o solutie. Asa ca, EBA, poti sa te mai dai cu fundu de pamant, poate iti vine mintea la cap!

The Saint

… Pontagiatorul!

Victor Ponta

De ce sa ne mai intrebam de ce?

nu m-am putut abtine sa nu imprumut aceasta poza de pe stirileprotv.ro. merci!

ciocolata

Cineva m-a rugat sa ii spun despre mine ceva frumos. Poate ca nu asteapta tocmai un raspuns detaliat, dar intrebarea m-a pus pe ganduri: ce-i frumos in viata mea, ceva destul de frumos incat sa doresc sa povestesc si altora? ceva frumos si totusi accesibil si unor cvasistraini?
Si m-am gandit, m-am gandit si in timp ce mancam ciocolata m-am luminat: e grozav ca pot sa mananc un cub de ciocolata, ba chiar 2, fara sa ma mustre constiinta foarte tare!
Pentru ca de o saptamana am inceput – si am reusit – sa alerg, eu, dimineata (o data la 2 zile, caci e la concurenta cu Cristi, care m-a inspirat).
Si ma bucur ca dupa 2 ani inca neimpliniti de la operatia la coloana reusesc sa alerg fara sa ma doara spatele sau genunchii – ceea ce nu mai speram dupa incercarile anterioare esuate (ultima data in vara trecuta, cand aveam insa cu aproape 5kg mai mult decat acum).
Si e liniste si soare in parc dimineata, asa ca imi rezerv 2 minute de fiecare data sa stau pe malul lacului, sa respir adanc si sa multumesc in gand cuiva pentru tot ce este intr-adevar frumos in viata mea sau sa ma uit pur si simplu cum palpita apa.

les fleures du mal

M-a inspirat imaginea si asta a iesit: In gradina lui Costica/ a crescut langa o sticla/ o brandusa mova, mica

Nu-i gradina lui Costica, ca-i parcul Ciurea, nu-i o sticla ca-i o gramada rasfirata de gunoi, nu-i o brandusa mova mica ca-s mai multe branduse, si move si portocalii!

jurnalul unei zile de joi…a care tocmai a trecut

Ma scol la 10 pentru ca pot! Ma ridic din pat la 10, caci trezirea a fost la 8:30, data de Alex. Stau si picotesc si din cand in cand ma mai ridic sa il imbrac pe Alex, sa strig la Cristi, sa dau drumul la mai multa caldura. Ca sa stea linistit, Cristi ii pune lui Alex tableta in brate sa joace 100 de jocuri; dar Alex tot nu e prea linistit: Tati, faci si tu joculetu asta? Tati, imi pui alt joculet? S-a inchis, imi pui joc, imi pui joc, imi pui joc! NUU! Atunci ne jucam ping pong! Viau sa joc ping pong, Tati viau sa joc ping pong! Adica oricum nu se poate dormi dar macar stau si meditez cu patura in cap. Aman momentul ala! La 10 gata!, ma cheama datoria si ma duc. Si de aici incepe! Lapte Alex, alearga dupa Alex sa il speli, sa il imbraci, se scoala Sara, lapte Sara, Sara bea laptele in vreo 2 ore, se imbraca in vreo 2 ore si ma enerveaza cat 2. La 12 fara 15 reusesc sa ii imbrac si sa ii pun la masa. Alta distractie, aia nu imi place, vreau din aia, nu mai vreau, vreau cu paleta, vreau cu Ploti, nu sta langa minte, da-mi tu mama sa mananc, mananc singuuur!!!, Alex nu mai da pe jos, Sara mananca, Sara mananca, Sara mananca …, Alex caaazi! iar ai cazut! In sfarsit termina si Sara de mancat o jumate de felie de paine cu unt cu jumatate de ou lipita pe el, muulte masline, Alex a terminat de mult.
Pauza de trebaluit prin casa, pana la facerea pranzului. Joia asta nu am iesit afara pentru ca ploua si ca ma doare capul si ca nu am nici un chef de murare!
Fac mancare de pranz si … ta taaam!! ma aventurez sa fac Salam de biscuiti, dupa ce prima versiune – acum vreo 10 ani – iesise curgatoare si m-a marcat … pe o zecime de viata! Aleg reteta dupa care sa ma ghidez dar pe care sa nu o respect si incep sa pun tot ce gasesc prin casa: 3 feluri de biscuiti, musli cu fructe – pentru cei ce prefera dietetic!, zahar brun si zahar alb, lapte si apa, unt, stafide, cacao, alune, amestec, dreg, impachetez, racesc – toate astea in timp ce le pun copiilor supa in farfurii si ma rog de ei sa manance singuri.
Masa de pranz alt chin. Alex mananca singur dar un sfert e pe jos, Sara nu mananca decat daca ii dau eu, si scoate din gura toate albiturile, sa nu simta gust de patrunjel pastarnac telina ceapa. Nu termina supa, ii mai raman cateva linguri, dar vrea dulciuri. Ii pun dulciuri pe masa si ii spun ca sunt suparata ca nu a mancat. Plange 10 minute, nu se atinge de dulciuri, apoi imi mai cere o supa. De data asta mananca toata supa, singura si apoi dulciurile. Sunt impresionata si o laud.
Trag de Alex cu povesti cu amenintari cu lupu pana il pun la culcare. Bat in ceva si zic ca e lupul, Alex se arunca in bratele mele plangand speriat si intrebandu-ma Mama, tu esti lupu? … dar tot speriat! Sara film film film!
Dupa somn felul 2. Uit broccolia – cum zice Sara – pe foc, din fericire ma trezesc la ultima picatura de apa. Nu-i nimic, mai devreme am uitat supa si s-a evaporat tot aproape pana la ultima picatura de supa. Iarasi rugaminti amenintari promisiuni Sarei ca sa manance. Nu vrea sos dar dupa masa mananca sos gol. Isi pune iaurt peste broccoli – si mai bine! – si pana cand Alex inghite mancarea si cade de 4 ori de pe scaun + inca jumatate de ora, termina si ea de mancat. Alex cade de pe scaun sau se arunca de pe scaun; de 4 ori in mai putin de jumate de ora. Ma intorc sa iau ceva din frigider, cand revin pe pozitie Alex tocmai aterizeaza cu capul in jos. Ma reped sa prind ce mai e de prins si il apuc de un picior. Pana la urma ajunge pe podea si incepe sa planga. Eu speriata, Ce-ai patit, ce te doare? ma gandeam ca a cazut pe manuta sau o fi dat cu capul, el imi arata piciorul de care il tinusem eu! Dupa masa Sara plange ca ii e dor de Bunica, Alex decide ca lui ii e dor de Bunicul. Bucataria e plina de farfurii trantite odata cu ultima aterizare a lui Alex, precum si cu mancarea de pe ele, asa ca ma bucur ca Alex vrea la Bunicu, Du-te stai la el sa te creasca el!! Trece jumate de minut, Alex plange de ti se rupe inima. Ce-ai patit? Nu viau sa ma creasca Bunicu, vreau sa stau cu tineee!! Ce sa fac, sa ma bucur, nu?
Pauza de epilat! Asta chiar e un chin, din fericire copiii se joaca frumos impreuna si 20 de minute nu s-au certat, nu au sarit, nu au cazut, nu au vrut filme sau jocuri la tableta. E un chin si ma gandesc la cei 2 barbati care au testat durerile nasterii, ar fi trebuit sa testeze de cateva ori epilatul sa se rodeze, apoi nasterea ar fi fost un mizilic :). Imi amintesc de un coleg de liceu care imi povestea ce gagica cu pleata deasa are el, dintr-o radacina ii cresc 2 fire – de parca mi-ar fi pasat – si ii spun nonsalanta ca si mie la fel, dar pe picioare! asa de nonsalanta incat sper ca nu m-a crezut!
Si vineee cel mai greu moment al zilei – seara. Cu masa de seara, dar mai greu decat toate ajunsul in pat, si mai greu, adormitul! La 20:30 am inceput procedura, dupa o bataie cine scrie la laptop primul si mai mult. Sara scrie pana cand il spal pe Alex, dar sa il lase si pe Alex pana cand il iau la baie. Alex stie A, M, B, S si le cauta pe tastatura parcurgand cu degetelul pe deasupra literelor si cand le gaseste apasa vesel: aaaaa….aici! Sara vrea sa scrie chestii dar nu stie si in timp ce il spal pe Alex urla sa vin sa ii arat, apoi renunta si trece la lucruri copilaresti cum ar fi tavaleala pe podele. Alex se spala pe dinti, Asta e paharul de gargaiala! si imi arata paharul din care a facut Sara gargara cand a durut-o gatul; Sara nu vrea sa se spele pe dinti cand e momentul de spalat pe dinti ci cand decide ea ca e momentul de spalat pe dinti, adica dupa ce se baga in pat – e libertate! La 22:20 erau in pat, Sara a adormit pe la 23 iar Alex … probabil dupa 12 noaptea. Le-am citit 2 povestioare, le-am dat apa, am urlat la ei, au ascutat 2 povesti la aparat, am batut in toate usile si apoi am alungat lupul care batea. Pe Sara a durut-o piciorul, mana, apoi urechea… aaa nu, nu urechea (oh ce bine!) mana, capul si piciorul fooarte tare! M-am pus langa patul ei si am masat-o si in 3 minute sforaia, saraca, ca asa respira ea in somn. Alex: spune-mi cantecul cu elefantii, acuma spune-mi despre patut, acuma spune-mi despre palete, acuma spune-mi despre afara si eu compuneam rapid cate un cantecel fara rima si fara melodie despre ce imi solicita el … pana cand a tacut. Si cand a tacut s-a intors taica-sau de la ping pong – pe la 12 fara vreo 20 si a intrat in casa trantind si bocanind si Alex a sarit din pat: A venit tataa! si gata somnu si pana cand nu a venit taica-sau sa stea cu el nu a adormit.
Si daca am scapat de ei m-am dus sa pun vasele la spalat, sa curat nitel bucataria, sa scot gunoiul, sa beau ceai cu miere poate nu ma mai doare gatul si urechile, sa mananc alune ca alunele-s gustoase si apoi sa scriu toate tampeniile astea in loc sa fac 5 abdomene si sa ridic de 7 ori genunchii la gura!
Si daca e ora 2 a.m. pot sa ma duc sa ma spal ca sa ma culc la 3 a.m., fir-ar sa fie!

tara lui second hand

Mi-am luat liber, mai degraba am fugit de acasa, pentru vreo 2 ore. In 2 ore nu aveam timp sa ajung prea departe, asa ca am luat la pas Iancului – Baba Novac si am cascat gura prin magazine. Oferta nu-i prea mare: 15 farmacii, 4 magazine „13 lei orice produs”, 9 chisocuri Legume-Fructe si orice altceva, 4 chioscuri cu orice chiar si legume si fructe, macar 10 sedii de banci, 4 Mega Image, 10 Second Hand-uri, 3 magazine de Incaltaminte, 4 Magazine de haine si incaltaminte pentru femei serioase, inca 2 magazine cu produse ieftine (eu le zic magazine chinezesti, ca asa era unul la Sighetu Marmatie, care se numea sincer, Magazinul Chinezesc!), 2 macelarii, 2 cofetarii, 2 buticuri cu ochelari, 3 magazine de telefoane si inca un chiosc de reparatii telefoane, 1 butic cu reparatii chei, nu am numarat cate Amanet-Exchage (intrarea cu arme interzisa!), dar oferta este generoasa, 2 librarii + 3 chisocuri unde se gasesc carti sau si carti, 2 alimentare, Producton, Biserica Catolica Sfanta Cruce sau Biserica Ortodoxa Balaneanu – Iancu Nou, 2 florarii si 7 chisocuri cu flori si florarese la coltul strazii cu trandafiri la 2 lei dupa ieftinire si cred ca mai este putin loc si pentru altele… Sau e prea mare?
Astazi am ales second-handurile. Daca ai rabdare gasesti lucruri bune, dar pentru asta trebuie sa te uiti la atatea gioarse incat ti se face lehamite. La al 10-lea second hand mi-am luat un pullover cu 15 lei, lung gros si mai ales fara scame sau rupt in fund.
Primul second hand pe care l-am vizitat, care se afla tocmai langa Administatia Financiara, mi-a lasat o senzatie SF: prima incapere era cu gioarsele traditionale, apoi, mergand dupa haine coborai nistre trepte si brusc hainele se terminau si te trezeai in mijlocul unor usi – biroul nu stiu care, contabilitate, alt birou, toalete, coridoare cu birouri – nu m-au preocupat hainele, eram fascinata de faptul ca nu era nici tipenie de om pe acolo, nici in magazin, nici la subsol.
Mai incolo am remarcat un spate de doamna, dragut, cu par lung si blond, cu cizme negre pana aproape de genunchi, fusta de stofa putin deasupra genunchilor si geaca scurta de piele neagra, placut nu numai ca forma dar si ca imbracaminte. Am mers in spatele ei cam o treime din distanta parcursa – o mai pierdeam, o mai regaseam – a trecut pe langa magazinele cu produse de 13 lei, pe langa magazinele cu haine pentru femei serioase sau pe langa cele de incaltaminte, dar s-a infipt in al 6 lea Second Hand, am intrat si eu si am inceput sa cotrobaim cot la cot printre hainele spanzurate si inghesuite. Am lasat-o acolo, asta era un second hand cu oferta speciala, la 1 kilogram cumparat mai primeai 1 kilogram gratuit … sau juma de kilogram?? … „ati mai vazut asa ceva? eu nu, dar mi se pare foarte tare!” asa ca era cam inghesuiala. Mai devreme vazusem 2 tineri hippy in timp ce vorbeam la telefon in fata celui de-al 5-lea second hand, au intrat teleghidati in magazin – eu dupa ei! – ea s-a infipt in standul cu fuste … hippy, iar el chitit spre partea cu geci – drept este ca ceea ce mi-a atras atentia la ei a fost geaca lui ciudatica si pulloverul ei lung si verde. Second hand-ul nr. 3 are specific frantuzesc, e mai aranjat si mai parfumat si titlul este Haine second hand din Franta – tzoalele sunt tot alea, dar este aglomerat si plin de cucoane si fete cochete – cred ca le atrage firma. Apoi am intrat in librarie sa caut o carte cu Mowgli pentru copii mici, dar in afara de una de colorat cu un Mowgli dolofan – prea dolofan! nu am avut succes. Vis a vis e SH nr. 4, nu ne cunoasteam indeajuns, am remarcat, la un moment dat, ca aveau un rand intreg de toale de gala cu paiete, ba chiar si o rochie de mireasa. Al 9-lea second hand are preturile variabile de la vreo 20 de lei kg pana la vreo 90 de lei kg – in functie de zi, carduri de fidelitate si clienti maniaci – este cel mai vechi din zona. Urmeaza al 4-lea Mega Image si inca o librarie fara Mowgli! Al 8-lea Second Hand s-a deschis de curand, pana acum 2 saptamani luam legume si fructe din minihruba in care isi are sediul. La al 7-lea am invatat cum se testeaza daca bacnotele de 200 de lei sunt din cele bune – incerci sa le rupi, daca reusesti, nu erau bune, iar daca totusi erau, acum sigur nu mai sunt! Am cumparat o jucarioara de 5 lei care mi-a placut tare mult, pe care am scos-o dintr-o cutie uriasa – o baba se inghesuia sa isi ia pantaloni de trening si mi-a dat un branci de-am cazut cu ochiul fix in chestia asta; am platit cu 5 lei din 200 de lei: „Ia uite ce de bani are Doamna! si doar atata cumparati?” „Tocmai de aia am, deoarece cumpar putin!” am zis eu inteleapta. Second Handul nr. 2 imi place, nu stiu de ce, poate pentru ca in el am intrat de cele mai multe ori si ne-am imprietenit; ba chiar am cumparat 2 tricouri de aici.
Aceasta a fost experienta second hand de azi, lunga si grea!

iubire mare

Cristi: acum iți iei 2 amanți, nevastă, nu iți mai ajunge 1 ! Și la soț îi dai ignore!
Eu: nu, dragul meu, nu îi dau ignore, ba din contră, îmi iau 2 ca să fie cu soț!

ps: amanții aștia sunt doar niște perne triste :(, dar fără ei nu pot sa dorm 🙂

gogoși

Din categoria prăjituri, astăzi: G O G O Ș I ! Din alea pufoase, dospite macar o ora, taiate cu paharul, prăjite în ulei muult, care NU vor să se întoarcă sub nici o formă cu partea albă în ulei, rotunde si umflate de nu credeai că dintr-un boț de aluat va ieși vreodată așa ceva; după care pute toata casa, se întreabă lumea din butic ce miroase aici a gogoși? în timp ce eu îmi îndes părul sub glugă mai bine, mă dor picioarele și spatele de păzit ceaunul cu gogoși, jumatate de bucatarie e alba de faina – jumatate luceste de ulei, chiuveta e plina cu varf cu vasele folosite în procesul producției; gustoase si numai bune de nemancat la ora 10 seara.

Sara a vrut gogoși.

un banc vechi, da preferat :)

O broscuta inota plictisita pe un lac pustiu. Si inoata si tot inoata pe la suprafata apei, fara sa intalneasca nimic si pe nimeni, din ce in ce mai plictisita. „Hei, tu de colo!” striga ea, dupa care se scufunda. Iese juma de metru mai incolo cu o fata mirata „Cine, eu?”

(l-am scris aici ca sa il citesc de cate ori am chef … sunt si eu un fel de testoasa plictisita)

prajituri prajituri

Eu fac paine, ei nu mananca paine; fac prajituri, nici nu le baga in seama, trebuie sa le mananc eu singura. Daca insa le cumpar covrigi de la chiosc sau ursuletu’ Barni, sunt primii la indopat.
Paine fac odata si mancam o luna si mai si aruncam jumatate. Prajiturile le gusta cand le fac, nu le plac si apoi ma chinui eu cu ele. Ma chinui sa nu le mananc pe toate deodata. Am facut acum vreo saptamana si ceva cornulete cu gem, cu mac, cu mar … am suferit cumplit langa ele; Cristi s-a ocupat de partea cu mar, dar restul le-am invins aproape singura. Joi am facut prajitura de gris cu lapte, un deliciu, nici nu s-au atins de ea pruncii – noroc ca la asta m-a mai ajutat Cristi. Am niste briose cu ciocolata in frigider, o bunatate, mai ling copiii din cand in cand din ele, dar restul imi revin mie – sunt minunate la cafeau de dimineata.
Cum sa scapi de 66,6?

zic ce vreu!

una pe zi

aberatii