aripi, pelerine, serbari

pentru parinti in febra serbarilor, acum sau altadata, aici vedeti cum sa faceti (simplu!) acasa aripile de fluturas/ molie, inger, zana sau alta zburatoare. Dupa ce pentru englezoaica Sara mi-am batut capul fara sa gasesc alta solutie decat sa-i atarn steagul Anglie de spinare: DSC03293 sarad pentru Alex am pus mana si am creat aripioare (simpliste!), sacrificand inutilele sosetele de plastic albastru, plus 2 umerase de sarma. (Va recomand sa aveti la indemana un lipici bun, care sa nu se usuce si astfel sa cada prima bulina de pe aripi tocmai cand ati reusit sa o lipiti pe ultima – daca alegeti varianta aripi cu buline de hartie; caci puteti sa pictati aripile, sa le coaseti cine stie ce modele, sa le lasati simple sau chiar sa aveti ciorapi cu model din fabrica):

20140614-162430.jpg 20140614-162358.jpg

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Miss Maddy

I-a cucerit pe puști Miss Maddy aceasta!
Pe mine m-a lăsat rece, ba chiar mi s-a părut fandosită și plictisitoare, dar am avut prezența de spirit să îi las și pe copii să dea cu părerea, fiind o emisiune pentru ei, nu pentru cucoane blazate. Ei bine, nu s-au mai dezlipit de calculator: – Mama, mai vrem să aflăm ceva (chipurile se uită ca să studieze, nu ca să se distreze!), ne mai lași la unul? la încă unul și încă unul până când m-au supărat. Și pentru prima dată s-au închis în camera lor să își pună pe furiș un film – cu Miss Maddy.

– Ei, Sara, îți place?
– Da, dar vorbește cam ciudat doamna asta … cam fandosit.
– Ahaa (știam eu, știam!)
– Dar îmi place, cred ca vorbește așa să înțeleagă copiii, să le placă copiilor.
– Ahaa (deci așa!)

Și le place și înteleg și s-au dus să pună în aplicare ceea ce au văzut.

Alex:

ciupercalup cu cascaportarby Alex

Sara:

fluturepeste

 

Mulțumim Miss Maddy!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre banitoare

– Nu-i nimic daca iti stric bicicleta, o lipesti!
– Nu se poate lipi!
– Iti iei altaaa …
– Nu am bani.
– Iti aduc eu bani!
– De unde ai tu bani?
– Eee … de la o banitoare…
– De unde gasesti tu asa ceva … banitoare?
– Gasesc, caut, singur-singurel! Cine cauta gaseste! Stii doar!

(Alex si Maia in „Despre banitoare”)

Sara, inteleapta: Nu exista banitoare! Banitoarea este munca!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

copilarisme

Sara: – Alex, uite trenul!
Alex: – De ce nu merge?
S: – Pentru ca sta.
A: – Oprit?

 

Alex: – Sara, ce faci aici?
Sara: – Toc ciuperci.
A: – Fierte?
S: – Nu, crude.
A: – Ca si Rasputin**?
S: – …?
A: – Pai nu mai stii, Rasputin era crud …
S: – Nuuu! Crude – adica nu sunt fierte, nu crude – adica rele!!!

 ** Daca nu il cunoasteti, va invit sa vizionati filmul Anastasia (Romanov, poate asta va spune ceva fara sa fiti nevoiti sa vedeti desenele animate).

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

te-am trezit sa iti spun cat te iubesc

– Mamaaa! Se aude o voce scartaita de Sara in mijlocul noptii. De obicei ma scol foarte usor cand un copil ma striga, ba chiar si daca ii aud fosnind de mai mult de 3 ori. De obicei; sunt totusi nopti cand poti sa tai lemne pe mine ca nu misc, dar sunt foarte rare. Acum m-am trezit rapid si plina de nervi, deoarece toata seara Sara m-a pisalogit cu diverse prostii numai sa nu se culce inainte de ora 12 noaptea.
– Da, Sara, ce vrei? am zis repezit gata gata sa ma reped la ea.
– Mamaaa … stii ceva? zice Sara somnoroasa.
– NU! si ma abtin sa nu urlu ca m-a trezit pentru inca un moft al ei.
Pauza. Eu fierb; Sara se intoarce incet pe partea cealalta, casca si zice moale:
– Te iubesc! 
Si adoarme la loc.

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

ura de dupa sedinta

Am avut sedinta cu parintii la gradinita. Am fost informati cum ne vom afunda mai departe in mocirla. Nu sunt in stare sa aleaga binele de rau. De aceea: pentru ca nici noi nu am fost in stare sa alegem binele de rau – atunci cand i-am ales pe ei!

Asa ca a incoltit o idee geniala in capul nulitatilor: eradicarea coruptie prin eradicarea serbarilor de Craciun. Nu mai e serbare -> nu mai vine Mosu -> nu-i mai aduce Doamnei cadou! Logic, nu? Toata lumea fericita.

Si pentru parintii rupti in fund care fumeaza un pachet de tigari pe zi sau macar beau zilnic o bere la 2l sau nu pot merge la serviciu cu mijloacele de transport in comun sau cumpara copiilor ultimele tricouri cu pisica aia roza Hello, tineti minte: fondul clasei nu a imbogatit nici un profesor care isi merita numele, ci doar i-a ajutat pe copiii nostri sa-si imbogateasca cunostintele sau sa aiba un trai mai decent in cele 4-8 ore petrecute la scoala. Asa ca nu va mai chitrositi la 40 de bani/ zi, ca stiti vorba aia, zgarcitul mai mult pagubeste …

Hai sa facem, totusi, deosebirea intre a solicita – de catre cadrele didicatice sau a oferi – de catre parinti, sume de bani sau cadouri pentru a obtine atentie si note bune si a multumi unui dascal pentru ca isi face datoria cu responsabilite si dragoste de copii si meserie. Ne povestea educatoarea ca au fost interogate ore intregi, ca au trebuit sa declare daca si ce cadou au primit de Craciun si au fost verificate daca zic adevarul intrebandu-le pe fiecare ce cadouri au primit colegele – lucru care mi-a amintit cu neplacere de „fenomenul Pitesti”. M-am simtit prost pentru cum s-o fi simtit ea in acele momente.

Nu ma iau de indivizii care pretind ca sunt dascali si fac o afacere din spagi, nici de parintii care intretin spagaria ca sa ajunga si progenitorile lor Pontagiatori, nu ma lamentez de salariile de cacat ale profesorilor si evident tac cand vine vorba despre cei din fruntea tarii. Ma doare creierul si gura.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather