de-ale Bucurestilor

la scoala ca la plaja

2 domni bine, inalti ca bradu’, ten masliniu, parul dat pe spate, isi astepta odraslele langa gardul scolii, povestind, fumand
un chistoc fumegand zboara peste trotuar, pe langa mine si aterizeaza langa trotuar; ma uit la barbatii bine, ma uit la chistoc, oftez, tac, chistocul fumega
mai trec 5 minute, 2 chistoace fumegande trec peste trotuar, trec pe langa mine in viteza si aterizeaza intr-o balta de langa trotuar: fsss! macar astea s-au stins
cand nu ma mai pot abtine ii intreb: daca le place mizeria pe care o fac, daca le place ca pustii lor vor trece spre scoala pe o plaja de chistoace, daca nu cred ca aruncatul chistocului pe jos e un exemplu prost pentru copii, chestii d-astea plictisitoare
– Hai, ca tu te plictisesti! Sigur esti din aia care au votat cu Iohannis! Pai si-n Germania poti sa arunci chistoace pe jos!
duceti-va in Germania, poate asa scapam de voi, nespalati care sunteti!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

neobisnuinta

Asteptam rabdatoare si – gandesc acum – probabil cam visatoare, la trecerea de pietoni. Si asteptam … si tot asteptam … Si m-a sunat Cristi: – Alo, vrei sa vin sa te iau de la magazin, ca e libera strada si ajung repede?
Si atunci mi s-a dezvaluit intelepciunea: asteptam sa apara masini pe sosea ca sa pot traversa in conditii normale de trafic in Bucuresti. Nu e posibil ca joi dimineata pe Vatra Luminoasa sa nu treaca timp de cateva minute nici o masina, doar daca e posibil sa se fi oprit timpul in loc. M-am trezit din letargie si cand am ridicat privirea timpul pornise iar si o masina tocmai se apropia. Atunci am trecut strada. Si m-am simtit bine – ca atunci cand stii ca ai facut ceea ce trebuie!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Imi pare rau, nu ne pot ajuta!

*7777
…
Aceasta convorbire poate fi inregistrata…
– Buna seara, sunt Cristina, cu ce va putem ajuta?
– Buna seara, sunt Emilia si am vazut un canal deschis.
– Imi trebuie numar si strada.
– Nu stiu, eram in trecere, nu cunosc zona. Este la Piata Delfinului.
– Atunci nu va putem ajuta, Piata Delfinului e mare!
– Ma gandeam ca daca va explic …
– Daca aflati numarul si strada puteti reveni.
– Daca nu, sa cada careva in el, are vreo 4m adancime…
– Multumim, va mai asteptam.

Mergeam cu copiii spre parc si Alex in goana mare se indrepta spre o gura de canal deschisa. Gandind ca ii speriu si ii invat sa fie atenti ne apropiem toti 3 sa ne uitam la canal: avea cred ca vreo 4m adancime si pe fundul lui se vedea apa – asta poate fi bine, nu-ti spargi capul in cadere! M-am speriat insa pe mine si m-am invatat sa fiu si mai atenta!
Am cautat juma de ora unde se anunta un canal fara capac si cand in sfarsit am descoperit eram de mult in parc, asa ca nu mai puteam afla strada si numarul.
Pe domnisoara de la Apa Nova o doare insa in cot, n-a facut nici cel mai mic efort sa afle unde este canalul deschis, sa dea o mana de ajutor. Ma gandesc ca poate are norocul sa mearga maine seara, cand nu va mai fi de serviciu, in vizita la un prieten care locuieste la Piata Delfinului, pe strada si la numarul cu pricina, sa faca o baie la picioare!

Ps: gurile de canal fara capac pot fi „reclamate” la Apa Nova la numarul de telefon *7777 sau 021-2077777. Sa stiti musai strada si numarul, caci altfel nu merge!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

ghici ce pute si-i murdar

Ghici ghicitoare mea, Bucurestiu pute asa!

Soseaua Iancului e imputita, imputitii ce locuiesc in blocurile alea mananca seminte toata ziua si scuipa coji pe jos, mucurile de la tigari presarate peste tot – mai ceva ca pe litoral, ambalaje de croasante in tufe, sticle sparte la marginea drumului, cacat, pisat, laturi din balcoane, miroase a nespalat si a gunoi, aurolac, cacat si pisat, canal, praf, frunze, cutii cu gunoaie de la bodegi si buticuri depozitate pe trotuare si devastate-imprasitate, peturi de bere sau suc printre copaci, moloz scos din curti si pus pe marginea trotuarului, gunoi gunoi si putoare intr-o zi cu soare!

Vasile Parvan, colt cu Splaiul Independentei, e o vila frumoasa, cu curte, veche si devastata de 20 de familii de tigani care locuiesc acolo. Cladirea e sprijitita cu barne sa nu le cada in cap, geamurile sunt lipsa dar vara nu-i bai, curentul este tras de la stalpul de pe strada, apa isi aduc cu bidoanele de pe cine stie unde, in curte sunt fotolii desfundate pe care se relaxeaza tiganii printre gunoi printre rufele intinse pe franghii la uscat, miroase atat de urat si este atat de murdar ca nu stiu cum nu se sesizeaza nimeni sa vina cu o cisterna cu apa sa puna furtunul pe nespalatii aia si pe „edilii” sectorului 5 care intretin aceasta lepra – sa-i trezeasca putintel.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

n-am noroc la scaune, in iubire da (?)! (bla bla bla)

Am facut o excursie cu metroul, Pta Muncii – Aviatorilor si inapoi. Intre cele 2 etape, ne-am plimbat vreo 4 ore prin Herastrau (daa, frumos, soare, umbra, lume multa, biciclete, role sau skateboarduri, pestisori, leagane, inghetata – mizilic!).
In metrou, la dus, Alex era speriat si statea lipit de mine in bratele mele, in timp ce Sara statea pe un scaun langa noi, ocupand cu dimensiunile ei reduse doar jumatate de scaun. La prima statie, o tanti cu multe sacose, se repede sa se aseze pe cealalta jumatate de scaun. Pana sa ma dumiresc eu ce si cum (nu-mi venea sa cred!), doamna care tocmai se asezase pe scaunul liber de langa Sara se ridica si ii da locul femeii disperate, probabil ca a intuit inaintea mea ca daca nu o lasa pe aia sa stea ACUM!, o sa se aseze cu toate cele 6 plase peste Sara.
La intoarcere, Sara se aseaza pe un scaun din statia Aviatorilor, in asteptarea metroului, iar eu ma indreptam, cu Alex de mana, spre scaunele urmatoare. Apar un tip si o tipa, se infiltreaza pe langa noi si se aseaza pe cele 2 scaune libere de langa Sara. OK!
N-am noroc la scaune! Desi in parc, un porumbel insistent s-a cacat de 2 ori pe tricoul meu cu Metallica, dupa ce prima data a ratat! M-am ridicat sa plec de sub fundul lui, a plecat si el, probabil multumit cu 2 din 3!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

astazi a fost ziua florilor!

Un baietel pe o bicicleta 12″ albastra, cu ochelarii de soare rosii ai mamei sau poate ai bunicii – daca ma iau dupa model, s-a oprit in fata bancii pe care stateam si picoteam la soare cu o carte in mana si cu ochii pe copii si mi-a impartit din cosuletul de la bicicleta un capatel de floare galbena: Astazi e ziua floriloor!
L-am urmarit cu privirea zambitoare cum porneste mai departe pe bicicleta lui albastra.
In cosulet erau mai multe capete de flori galbene. S-a oprit in dreptul fiecarei banci si a impartit cate o floricica galbena pentru fiecare: femei, barbati, copii, tineri sau batrani … si multe priviri surazatoare il urmareau de-a lungul aleii.
Cand cosuletul s-a golit, a plecat din nou in padure si a facut plinul. A revenit si a continuat sa faca oamenii de pe banci sa zambeasca. Am mai zambit si eu o data!

20130406-175803.jpg

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather