7 zile de vacanta: parbriz ciobit, tableta sparta, telefon pierdut, aerul conditionat in masina stricat; bonus: toata lumea tuseste; extra bonus: Cristi cu insolatie.
In rest, bronzati pana la prajiti!
by 
vacanta!
by by prin politica in puta goala!
pentru toate toapele care au votat-o pe FiRea
pentru toate babele care au votat-o pe Fi!Rea
neaparat, pentru toate doamnele care nu au votat-o pe FiRea, dar nici n-au fost la vot
sa le incinga mintile racite
un cadou: vice-primarul in putza goala!
PS: si pentru restul!
by cum am facut lumina
Copiii si-au lasat jucariile aruncate prin curte. A inceput sa se insereze. Culeg din iarba „setul de zana” al Sarei si ma indrept spre casa; mi-am pus coronita si am agitat bagheta: hocus-pocus-trocolocus!!! Uaaau! S-a facut lumina in curte! M-am luat prin surprindere! O fractiune de secunda m-am simtit zana cea buna … care trece pe sub becul cu senzor!
by evaluare
Alex a avut evaluarea care se face in luna martie copiilor care doresc sa mearga in clasa 0 in septembrie, dar implinesc 6 ani dupa 1 septembrie. Adica evaluam acum daca peste 6 luni copilul va fi pregatit pt scoala.
Nu mi-am dat seama daca este pregatit sau nu, dar noi il trimitem la scoala. Cognitiv este, emotional nu stiu daca va fi vreodata pregatit sa infrunte fara sa clipeasca schimbarile, rautatile, greutatile – dupa cum il vad si dupa cum ma stiu pe mine. Tot ce imi doresc este ca ratiunea sa domine emotia astfel incat sa poata sa treaca mai departe fara sechele. Daa, stiu ce e boem sa te lasi condus de inima, dar doare mai degraba!
Asadar, pe tot parcursul evaluarii si-a frecat capul, de abia a vorbit – mai degraba arata cu degetul (cu cel mic, efort minim!) si era foarte interesat de ce faceau ceilalti copii la celelalte mese. Am aflat de ce si-a frecat capul (Mama, eu cand gandesc, imi frec capul!), de vorbit il inteleg ca daca nu-i musai sa deschizi gura de ce sa faci un efort inutil? si, de asemenea, inteleg sa fii curios mai degraba la ce se intampla in jur decat sa stai sa arati ca 4 masinute sunt mai putine decat 10.
Evaluatorul: Daca primesti un cadou, ce simti?
Alex, ridicand un ochi dintre maini: Nimic!
E: Dar daca pierzi o jucarie care iti place mult?
(aici eu mi-am amintit de jalea care a durat cateva luni cand a pierdut un iepuras mic mic! mai interesant a fost cand i-a mancat catelul ursuletul preferat, atunci macar ne-am alinat durerea facandu-i o inmormantare frumoasa!)
A, cu capul in maini: O caut!
E: ….
E: dar daca o cauti si nu o gasesti?
A, in aceasi pozitie: O mai caut!
E, deja vag iritat: Bine, o cauti, o cauti, dar nu o mai gasesti! Niciodata? Ce simti? Te simti bucuros?
A, dupa o pauza, un Nuuu moale.
E: Dar cum te simti? te simti trist?
A, dupa o pauza, ridica putin capul si se uita la evaluator si-i arunca un: Mmda.
Victorie evaluator! Care nu se lasa, continua cu interogatoriul:
E: Ce se poate intampla daca treci pe culoarea rosie a semaforului?
Alex, salta capul din maini si zice repede: Cu un om mare poti!
Eu intru putin in pamant, Evaluatorul ramane iar blocat cateva secunde.
E: dar daca treci singur, ce se poate intampla?
Alex, intoarce putin capul in palme cu fata spre evaluator si zice moale: Sa te caaalce oo masiiinaaa …
Asa ca la toamna merge la scoala!
by din intelepciunea copilului de 5 ani si 4 luni: despre iubire si bani
Dupa ce am aflat ca frumusetea inseamna desteptaciune, acum banii aduc mai multa iubire:
(intro-o discutie despre colegi de gradinita: – Care colega este cea mai desteapta? – B. – De ce? – Are cea mai frumoasa fata!
– Mama, pe care dintre noi il preferi?
– Dintre care voi?
– Dintre noi, copiii tai …
– Pe toti la fel!
– Nuu, pe care il preferi?
– Pe toti la fel! De exemplu, tu pe cine iubesti mai mult, pe tata sau pe mama?
– Pe tata!
– … de ce? (mi-a stricat planurile, urma sa ii zic, vezi, cum tu ne iubesti la fel, asa si eu va iubesc la fel)
– Pentru ca aduce bani!
– Am inteles! Eu va iubesc pe toti infinit de mult! Stii ce inseamna infinit?
– Da, ca nu se termina iubirea niciodata.
Si capitolul unu, tot despre bani:
– Mama, tata de ce nu prea sta acasa cu noi?
– Pentru ca trebuie sa mearga la serviciu, sa castige bani; eu am grija de voi si tati ne aduce bani! Chiar daca suferim cateodata ca nu il vedem cat de des am vrea, ne sacrificam pentru ca trebuie sa aduca bani sa avem ce manca.
– Si daca sta mai mult la serviciu aduce mai multi bani?
– …. s-ar putea.
– Eu m-as putea sacrifica si mai mult!
by Indemnizatia de crestere copil pt PFA
De ceva vreme – aproape 2 luni – sunt in cursul descifrarii misterului birocratiei acordarii indemnizatiei de maternitate pentru mamele ce au activat ca PFA inainte de nastere.
Daca sunteti PFA si optati sa nu achitati taxa optionala de 0,85% pentru concedii medicale, sa stiti ca puteti incepe concediul de crestere copil si beneficia de indemnizatia aferenta chiar din ziua nasterii copilului, daca activitatea pe PFA este suspendata (altfel, de la data suspendarii activitatii PFA-ului), cu conditia sa depuneti actele in timp util (maxim 60 de zile lucratoare de la data la care doriti/ este posibil sa inceapa concediul/ acordarea indemnizatiei).
Sa nu va lasati intimidati de APSMB (Agentia pt. Prestatii Sociale a Mun. Bucuresti) care va propune sa va obtineti drepturile prin tribunale (ca oricum nu sunteti singurul, au mai incercat si altii si au pierdut bla bla blaa!). Solicitati la Casa de Asigurari de Sanatate de care apartineti un document din care sa reiasa ca nu ati beneficiat de concediu medical (unde se incadreaza si concediul de maternitate) si cu el in dinti sustineti-va drepturile. (documentul se obtine pe baza CNPului, depunand o cerere)
Succes, ceea ce imi doresc si mie!
by respect reciproc sau ce facem aici?
Pana cand profesorii nu vor arata elevilor acelasi respect pe care ei il asteapta de la copii, degeaba speram ca lucrurile sa mearga mai bine!
N-am inteles niciodata de ce curtea scolii in care profesorii isi sorb cafeaua la tigare este cu trandafiri-copaci-bancute-n-iarba-verde iar curtea in care copiii isi petrec pauzele sau pe unde intra in scoala arata de parca ar fi abandonata: asfalt crapat, un fir de verdeata nu-i pe acolo, o bancuta sa iti mananci sandwichul in pauza, apa cade cu galeata din burlane prea scurte, iarna turturi amenintatori imi dau palpitatii, la intrarea in curte, ori de cate ori ploua se formeaza o Mare, gunoaie aruncate peste tot, in curte si pe langa gardul scolii …
Nu, copiii nu vor avea de la cine sa invete respectul ….
by MC
La scolari a venit MC. Se pare ca MC nu este, totusi, prescurtarea de la Mos Craciun, ci este McDonald’s. Asta e, nu vor mai putrezi niciodata!
by din nou de la zero
Cu Mariuca de vreo 3 luni, stam ca niste incepatori intr-ale parintelii in jurul ei si ne minunam mai ceva ca la primul copil: ia uite, isi baga mana in gura, mamaa! tine jucaria, uau, uite ce mai stie sa faca! Bine, sunt cei mari care trepideaza in jurul ei si se minuneaza si vorbesc cu ea si o ingrijesc. Sara ii citeste povesti: – Mama, ieri i-am mai citit o poveste dar nu prea i-a placut. – Ce poveste? – Una cu zane, dar nu era prea atenta! Astazi ii citea din Biblie, Marie, parea interesata :). Alexandru sta la taclale cu Marie si vorbeste cu ea cu glas pitigaiat. Eu: – Alex, daca vorbesti cu ea asa, asa o sa vorbeasca si ea cand va fi mare! Cristi: – Se pare ca asa am vorbit si noi cu Alex cand era bebelus! Si Marie – nga nga!
In rest, viata-i plina, casa plina!
by 15 septembrie
Care azi e 14. Îmi plăcea începutul școlii la dată fixă, era un fel de simbol. Acum e … altceva! Ne-au ținut în fața porții de la 8 până la 9, în timp ce organizatorii desenau desene pe asfalt. Lângă noi, puțea demențial; am descoperit un căcat uriaș călcat în picioare de elevi și părinți și împrăștiat de jur împrejurul școlii – mă bate gândul că un posesor de dulău cât vițelul, cu suflet mare, a plasat intenționat acolo căcatul, să fie pentru noroc în noul an școlar. La 10 încă ne țin niște discursuri despre investiții și realizări din care nu reușesc eu să înțeleg nimic pentru că hârâie aparatura, în timp ce pruncilor nici nu le pasă – măcar ei se distrează! Parinți iubitori și atenți fumează ca turcii în nasul copiilor și al meu și stâlcesc chiștoacele de asfalt – unde le și părăsesc.
Ducem copiii în clasă, schimbăm câteva vorbe, eu proaspăta născută, o mămică mă mângâie pe burtă, OOO sunteți în creștere? eu ii răspund plat: nu, de fapt sper că sunt în descreștere! face ochii mari și „AAA, unde-o fi cutărică, că nu îl văd deloc?!”, mă părăsește preocupată. „Ați auzit ce a zis doamna directoare?” intreabă Doamna, un puști simpatic blond se ridică și zice adevărul dureros: „Nu se înțelegea nimic, Doamna, eu am încercat să ascult dar hârâiau aparatele prea tare!”; deci totuși, cineva, s-a străduit să afle ce-au vorbit oamenii responsabili atâta timp.
Doamna a primit o masă cu varf de buchete de flori. La fiecare început de an școlar risipă de flori. Unde sunt activiștii pentru drepturile buruienilor, să ne salveze pe noi de cheltuieli nefolositoare și pe Doamne de invazia plantelor? (Nu pe noi, că noi ne-am nesimțit și nu mai ducem buruieni; nu mai ducem nimic!).
Acum lumea s-a șmecherit și nu mai aduce musai coroane de flori, ci ghivece; de astea nici nu mai scapi ușor, decât dacă ești sadic și nu le uzi deloc. Acesta este însa ghinionul picilor, care până acum treceau pe sub arcade de flori – acum trec pe sub ploaia de pământ ce scapă din ghivecele ținute deasupra!)
Ne urăm un an școlar fericiți!
by