Am fost pana la Dunare, Dunare, ca sa-si piarda Sara primul dinte in tarana de la malul ei. Am cautat cu totii in patru labe, dar dintisorul – cel mai mic si mai chitros – nu l-am mai gasit! Poate – daca Zana Dintisor din reclamele de la televizor (sigur!) nu o sa vina cu 10 lei si pasta de dinti – vreodata, vom prinde un peste si pe cand il vom eviscera vom fi foarte surprinsi sa gasim micutul dinte de lapte!
by 
cati dintre noi isi pot permite un costum popular? sau macar o ie? un clop? o basma? prea putini, asa ca hai sa nu mai preamarim si laudam purtarea portului romanesc, ca nu ne permitem asa ceva! tricourile de la 13 lei orice produs sunt mai accesibile, asa ca pot deveni noul port popular
by Hai să calculăm, carevasăzică:
– ţiganii români cerseşc şi fură în Franţa (şi în alte ţări de „soare” pline!)
– francezii trag concluzia că suntem un popor de ţigani, de hoţi şi cerşetori (a, bine, nu doar francezii, ci şi ceilalţi „occidentali” au această idee)
– persoana care a omorât 6 – dintr o lovitură! – oameni în Burgas/Bulgaria în iulie 2012, nu este Croitoraşul cel Viteaz, este un bărbat cu cetăţenie libaneză şi … FRANCEZĂ, un francez cum s-ar zice
– acum mă întreb dacă, urmând logica de mai sus, nu aş fi cumva tentată sa trag concluzia că francezii sunt un popor de terorişti sau ucigaşi (fără să mai pun la socoteală şi cum l-au ciomăgit de moarte luna trecută pe ţiganul prins la furat!)
„Persoana care a purtat explozibilul in atentatul anti-israelian din Burgas, in estul Bulgariei, soldat cu sase morti in iulie 2012, este un barbat cu dubla cetatenie franco-libaneza, a anuntat vineri parchetul si politia din Bulgaria, citate de AFP. Autorul atentatului (…) este Mohamad Hassan El-Husseini. S-a nascut in Liban in 27 mai 1989 si are cetateniile libaneza si franceza.” HotNews.ro
by Mi-am luat 2 iaurturi si 2 banane cu banii numarati si stateam la rand la casa la Mega Image. Langa casa o femeie putin mai bruneta cu parul vopsit in roscat, cu trei plozi agatati de ea, murdari, cu hainele ruptanoase, alegeau ceva dintr-un raft. Am ramas pironita la ei studiindu-i si gandindu-ma ce as putea sa le dau/ cumpar. Unu’ mic era in brate se uita atent la cei mai mari si mesteca foarte serios o suzeta verde uriasa lipita de gura – un copil din acela dragut, asa de dragut ca ma intreb de fiecare data cum fac tiganii astia niste copii asa de frumosi?! ceilalti 2, mai maricei da’ draguti si ei, se rugau de ma-sa sa le cumpere ceva anume. Apoi am vazut ca unul era descult si am uitat sa mai avansez spre casa de marcat, probabil ca deja incepusem sa plang, dupa cum imi e obiceiul. Si intr-un final observ ca mama le alegea un DVD din acelea de 5 lei de la Mega, ei mai cereau unu, macar inca unul. Dar mama spunea: ce sa va mai iau? pe asta il aveti deja, asta e urat – e urat, nu il vrem! pe asta l-am luat … si nu mai avea ce sa aleaga spre dezamagirea pruncilor care topaiau si se agatau de fusta ei. Eh, mi-a revenit zambetul, decat sa traiesti ca sa mananci mai bine mananci ca sa vezi filme, filmele sunt faine si merita vazute, chiar si in picioarele goale!
by Astazi (duminica) s-a intors Rottweiller. Neaga se plimba iarasi umar la umar cu el, de parca nimic nu s-ar fi intamplat intre timp. Dulaul-Mare-Blanos nu a mai aparut. Catelul-Mic-si-Maro s-a retras intr-un colt.
Cum e viata cainilor astia?
by (Sunt dezamăgită, credeam că e o poveste de dragoste frumoasă, când colo sunt intrigi și trădări, de nu mai înțeleg cine-i cu cine și pe cine iubește)
Astă seară, după ce Rottweiler a lipsit ultimele două zile, Neaga se iubea de zor prin grădină cu Dulăul-Mare-și-Blănos-Alb-cu-Negru, pe care zilele trecute îl mârâia cu toți dinții. Nu era nici măcar nelipsitul Cățel-Mic-și-Maro, ceea ce mă duce cu gândul la o trădare bine pusă la punct.
Poate că se răzbuna că celălalt nu a venit, poate că până acum se plimba cu Rottweiler doar ca să îl facă pe Dulău gelos, poate că îl trădează pe Rottweiler că așa-i felul ei, poate că și-a schimbat opțiunile și iubirile între timp – cine știe ce-i în capul ei de cățea?
by Sara s-a agitat toata noaptea. Dimineata:
– Sara, ce ai patit azi noapte?
Sara, cu gura pana la urechi de zambet: – M-am indragostit de un barbat din vis!
Inghit in sec.
– Hm, esti putin cam micuta ca sa te indragosteti tocmai de un barbat! Ce barbat? Cum il chema? Ce facea de te-ai indragostit de el?
– Il chema Elokisent! Si facea tot felul de lucruri smechere!
(Elokisent… EloKISSent??)
– Adica ce facea, da-mi un exemplu? insist eu
– De exemplu canta foarte frumos la vioara.
– Aha! Si, ce s-a mai intamplat?
– Si mai era si o fata blonda in vis, dar ea canta cu gura.
– Si … te-ai indragostit si de ea? intreb eu cu prudenta (acum nu poti sa iti exprimi liber gandurile, adica sa zici SPER ca nu te-ai indragostit si de ea!, ca iti sar activisti pentru drepturile homosexualilor in cap!)
– Nuu, zice Sara simplu
Alex de colo, se opreste din constructia turnului, se intoarce pe jumatate spre noi si se mira: – Da’ ce, era asa de urata fata sau de ce nu ti-a placut?
(in urma interogatoriului am recunoscut filmul cu Paganini, Violonistul Dracului!, cand l-o fi vazut ea?)
by Neaga e rasa Vagaboandă, dar e mare, vânjoasa, neagră și lucioasă (și pe piept are o fâșie albă, strălucitoare!), poate de pe undeva are și sânge nobil, nu-i exclus! Și stau la coadă după favorurile ei o târlă de dulăi.
E Dulăul-Mare, frumos, Blănos-Alb-cu-Negru, cu ochii rotunzi și negri care se pironesc în mine de fiecare dată când încerc să îl dau afară din curte. Eu încerc, el se uită peste umăr cu ochii aia blânzi sau nepăsători de mă sperie! De căte ori se apropie de Neaga, asta îl mârîie și sare la bătaie.
Mai e unu Mic-și-Maro, de-i vine cățelei până la genunchi. Stă și el la coada ei, Neaga nici nu-l vede, nici nu-i pasă, îl scuipă-n cap ca din greșeala, dar el nu dă înapoi nici un pas.
Numaru 3, apare din când în când, nu-i veșnic ca ceilalti doi, că ăsta-i Rottweiler și locuiește o parte din an la București, iar când vine la țară, ca să ajungă la Neaga, tre să evadeze, ceea ce se pare ca nu îi iese întotdeauna.
Dar și când apare Rottweiler, negru și mușchiulos, Neaga se ridică din țarână, se scutură, se aranjează și pleacă la plimbare pe lângă el, tăcuți amîndoi, se pupă din când, se opresc să admire grădina mamei, se admiră și între ei, în timp ce ceilalți doi nu îi slăbesc din ochi nici o clipită ci-i urmăresc cu grijă la 1-2 metri distanță – lucru ce nu-i disturbă pe cei 2 îndrăgostiți.
Vreo 2 zile a mai venit un Cățel, mai înăltuț, Maroniu-și-Jigărit; și-a încercat și el norocul, dar dacă a văzut că nu-i cățeaua de nasu lui, a plecat.
by barbatii discuta intre ei: la ce mai pun astia nasturi de rezerva la camasi? numai ca sa ne incurce pe noi! daaa! nici eu nu inteleg, cine mai pastreaza nasturii astia, daca il lasi agatati te incurca, daca ii scoti se pierd, cine are timp de prostii?
eu ma strecuram prin spatele lor sa asez la locul ei cutiuta cu nasturii de rezerva pentru camasi …
by Va amintiti, acum ceva timp, tam tam-ul cu schimbarea denumirii de tigan in rom, caci cuvantul tigan era, chipurile, asociat cu delicvent in mintile noastre? Ei bine, a sosit vremea ca romii, fostii tigani, sa-si gaseasca o denumire noua, ca l-au facut si pe rom praf:
„Because the word „Roma” has become synonymous with petty criminal and delinquent, the public perception is that they are.” spune The Guardian aici, comentand incidentului in care un tanar rom furacios a fost linsat de un grup de francezi extremisti din Seine-Saint-Denis.
PS: In acelasi context, o doamna care munceste la integrarea tiganilor spune un lucru foarte fain: „People are happy about Europe opening up so that capital and money can move freely, so people can move freely. Then they are shocked and horrified because surprise, surprise, poverty also moves freely.” (Ramona Strachinaru in acelasi The Guardian). Da, stim si noi o poezie … noi vrem egalitate, dar nu intre catei!
by