M-am tuns. Acum. Pentru ca nu mai aveam timp si putere sa stau in picioare cate o ora, de doua ori pe saptamana, ca sa imi spal claia. Spalatul ca spalatul, dar pieptanatul era criminal. Acum cu siguranta nu mai este. Aveam un fel de par care se incalcea instant, se innoda, se agata cu disperare. Avea si el farmecul si utilitatea lui, dar acum nu mai e!
Intai am incercat sa il tai din prima cu masina de tuns a lui Cristi, dar s-a incalcit masina in par si n-a mers… Asa ca am taiat cu foarfeca grosul claiei si apoi am revenit la masina de tuns. Pe care n-am stiut sa o folosesc. Efectele se vad pe capul meu. Cand am tinut-o invers, cand am apasat prea tare, cand prea putin. Am o freza orginala, pe ici colo aproape rasa, pe alocuri inca cu plete. Merge. Pana acum m-am tuns doar singura si totul a fost OK. Niciodata nu am folosit insa masina de tuns pe capul meu – de aceea acum a iesit ceva special. Nu-i vorba, si cand am folosit-o pe capul altora a iesit ceva special …