Am stat io asa si m-am gandit, cetatenii aia de la Galati, chiar ar merita sa li se ude nitel picioarele.
Ii zic lui Cristi, saracii oameni, uite ce-au patit! si el zice, las, ca de ani de zile ii inunda si nu pun mana sa faca ceva sa nu-i mai loveasca asa de crunt obiceiul asta prost al naturii. Io nu, ca saracii, ce sa faca, daca ploua intr-o zi cat intr-un an, e peste puterile lor. Apoi, hai sa adun niste haine, paturi, ce-oi gasi pe aici prin casa de care pot sa ma lipsesc sa trimitem la sinistrati. Dar cand colo, citesc niste articole, prin diverse ziare, cum viitorii inundati stau si casca gura – ca sa intre bine micu – la jandarmi, pompieri si alti voluntari care cara pamant, saci, sapa, inalta, muncesc din greu de zile intregi pentru niste lenesi; auzi, sa se scumpeasca micu la malul digului, datorita valului de „turisti” galateni care au venit sa vada cum se istovesc altii pentru binele lor.
Pai n-ar trebui aia pusi la munca? Cum era la razboi, fiecare familie trimite un barbat (asa am vazut eu in Mulan!), asa ar trebui si aici, fiecare familie sa trimita 1-2 oameni sa dea o mana de ajutor, mai mult decat sa dea cu parerea pe faleza la un mic, sa se isterizeze ca va fi inundat (asa ii trebuie!) sau sa zica ca statu nu il ajuta. Cum ziceau si cei din comuna care ar urma sa fie inundata controlat, de la „cotu pisicii”, pentru salvarea vizionarului galatean: pai galatenii si-au facut weekendu relaxati, in loc sa puna mana la inaltarea zidului, in timp ce ei isi fac digul fara jandarmi si pompieri.
Si am vazut si in alti ani reportaje din zone inundate, nu doar galatenii se pot lauda cu marea lene; jandarmii inotau prin noroaie, iar localnicii isi innecau amarul in carciumi. Na, ca poate an de an innundati, se da si lenea jos de pe ei!

by