Sotul meu are prostul obicei de a pleca cu orele sau cu zilele la ping pong si de a uita sa mai dea vreun semn de viata, lucru care pe mine ma terorizeaza, pe el … il contrariaza nevoia mea de a stii eu tot timpul daca el este OK. Pai cand pleaca dimineata pe la ora 6-7 la capatul pamantului la vreun concurs, dupa numai cateva ore de somn, conduce vreo suta de kilometri, apoi joaca tenis pana la epuizare, pana noaptea, dupa care se imbarca inapoi si porneste catre casa, singur sau cu alti inconstienti in masina… si eu sun si sun si degeaba, va dati seama ce scenarii imi trec prin cap!
Un moment special de panica am petrecut zilele trecute, cand Cristi a fost plecat peste weekend la Mangalia la 2 concursuri de tenis de masa, iar duminica nu mi-a dat nici un semn de viata: n-a sunat si n-a raspuns la telefoane. Seara, dupa ce am culcat-o pe Sara, am luat in brate ziarele online sa vad ce s-a mai intamplat in ultimele 2 zile.. ca fusesem plecata la tara. Prima stire care mi-a cazut sub ochi, accident soldat cu 1 mort si 4 raniti, in judetul Constanta, soferul vinovat, 35 de ani, mort, ceilalti 4 pasageri raniti grav. Imediat s-au facut conexiunile groazei in capul meu, Cristi are 35 de ani, Mangalia este in judetul Constanta, era cu inca 4 colegi de ping-pong in masina, cateva fractiuni de secunda m-am simtit ca intr-un montaigne russe, la partea aia cand cazi in gol cu viteza. Cand s-a terminat coborasul, mi-am luat inima in dinti sa vad si stirea video, o tanti repeta cele de mai sus…dar masina era un Chevrolet. Dumnezeu sa-l ierte! Nu-i frumos, da m-am bucurat ca a fost altul!