Si am ajuns si la 4 ani si 3 saptamani de Sara Maria.

Slaba – se invarte in jurul a 14 kg, scartaita mai departe – dar draguta – si la propriu si la figurat. Desi il bruscheaza pe Alex, il iubeste si are grija de el, il invata cantece, sa deseneze si muulte prostii; Alex e ochi si urechi la Sara, tot ce face ea, repeta si el.
A primit de ziua ei o papusa sa ii tina locul Leonorei pierdute, dar se pare ca nu este chiar asa de indragostita de ea ca si de prima. E pasionata de printese si balerine, de rochii – mai ales cele care se invart, de lucruri care sclipesc (of!), in casa sau la plimbare obligatoriu in rochie sau in gramezi de batice prinse de ea in tot felul de feluri; toata ziua danseaza. Ii plac povestile la nebunie, inventam impreuna tot felul de povesti sau le modificam dupa gustul nostru pe cele pe care le stim deja. Ah, si teatru, tot timpul trebuie sa punem in scena vreo poveste – cel mai des Algăzăpada (inca mai zice asa) sau Hansel si Gretel. Ii place natura, lucru care ma bucura tare, ii place la tara, ii place la munte, ii place cu cortul, ii place sa deseneze si sa picteze – a inceput sa faca desene inteligibile.

Anul acesta am avut curajul sa ne caram cu tot calabalacul la tara sa o sarbatorim – bine, manati si de canicula nemaivazuta din Bucuresti si a fost bine, copiii s-au distrat, chit ca eu eram terminata dupa un weekend de petrecere. Sara, dintr-un motiv necunoscut – eu banuiesc ca de emotie – a fost cam botoasa si mai scartaita ca de obicei.
Cortul a fost marea atractie a zilei pentru pusti. S-au pictat, au gospodait, s-au jucat prin gradina – i-a antrenat Laurentiu, s-au indopat, au sarbatorit. Cu tortul a fost o poveste mai complicata, dar pana la urma i-am dat de capat!

La mulți ani, dragă Sărățică!

by