Cum a fost in realitate – petrecere de Stefan, cu Stefan

Am auzit ca a curs multa apa si am coborat sa vad unde a curs multa apa – cu tot cu solutia din instalatie; si am gasit-o pe mama la 12 noaptea, in tricou si pantaloni 3 sferturi alergand in slapi prin apa pana la glezne din casuta centralei: Ce facem acum, acum ce facem!?! Dintr-o parte in alta a camerei, tusind si tipand si gesticuland si din cand in cand mai iesind pe afara sa mai ia o gura de aer proapat si inghetat. Tata, in pijama si slapi, dar macar cu o geaca pe el, cauta un tap ispasitor si se uita lung din toate partile la centrala care a scuipat atata apa pe jos: Spune, nevasta, ai intrat sau nu ai intrat dupa mine, ca eu am lasat maneta in jos, cine a ridicat-o? Nu se poate, cineva a fost aici! Dar cine, ca nu mai era nici unul in afara de ei, copiii si eu care adormeam copiii. Nu aveam tapi printre noi, de data aceasta!
Mama, imbraca-te ca mori! Mama – nimic, fuge haotic dintr-un colt in altul al incaperii inundate si se agita ca o musca speriata! Trebuie sa scoatem apa de aici, zic, ca degeaba va agitati degeaba. Daa, buna idee si mama ia o galeata si arunca apa afara. STAAAI nevasta! urla tata de ne oprim amandoua si din respirat! E TOXICA! nu o arunca afara, e cu antigel! Mama incepe sa se agite iarasi – si mai tare, tusind din fundul plamanilor. Mama, imbraca-te, ca mori! Si ce daca … Ma duc sa ii aduc o geaca si parca atunci cand o vede se calmeaza, ia geaca in brate si … pleaca!
Intre timp gasesc prin magazii o copaie de fier si hai sa punem apa in ea, il invit pe tata. Buna idee! Luam care ce gasim la indemana si incepem sa scoatem cu cana apa din marea din camera. Pic pic pic pic se umple copaia. Vine mama imbracata cu bocanci si geaca si cu un brat de galeti, ligheane, sticle. Le umplem. Gasesc o garnita si o umplem. Vad o cutie de la o barca gonflabila si ma gandesc cu voce tare ca ar fi fain sa ne dam cu barca … mamei ii vine ideea sa punem apa in piscina copiilor, o umplem, pic pic pic pana sus. Pe masura ce apa scade, incepem sa ne destindem, sa facem glume. Daca nu eram eu … nu stiu ce se intampla zice mama, Aaaa, daca nu ma duceam eu, cine stie ce era, spune tata. Dar mie mi-a venit ideea nu stiu care nu se lasa mama mai prejos. Si asa unu-altu se intrec in desteptaciune, pana cand las canuta jos si le explic: daca erati asa de destepti, acu nu mai stateam la ora 2 in cacatul asta … aaa pardon, mai degraba pisatul asta. Rad si se bucura ca rad, hm, cam asa e, se pare ca nici unul nu am fost prea despteti in seara asta. Dar apa mai este pe podele, oale nu mai sunt, am umplut chiar si galetile de la cosurile de gunoi. Se suie tata in pod si arunca 1 milion de bidoane de la antigel. Atentie, sunt toxice, atentie, nu va stropiti pe fata, ATENTIE ! – tata e stresat! Le umplem. Si incet incet, cu farasul, cu paharul, cu picatura, adunam toata apa. E ora 2, ma doare spatele de atata stat pe vine, e frig, mi-e somn, ma intreb ce-or face copiii singuri in casa. Parintii ma trimit de acolo – am muncit destul – sa ma spal si sa ma odihnesc, termina ei ce mai e de facut.
Citim compozitia antigelului si decide tata ca antidotul la antigel este un pahar cu tarie – eu si mama – ca el bause din timp, de sfantul Stefan pentru toti Stefanii din familie sau poate preventiv, de parca presimtise ceva … sau poate paharul cu vin de dupa masa ridicase maneta, cine stie?!
Trag o dusca de Beefeater, iuhuuu…! pun lamaie, mai trag una, mai pun lamaie, mai trag una, totul preventiv, sa nu fac insuficienta renala acuta, nu merge prea uns pe stomacul gol, o las balta, ma spal bine bine si apoi mai trag o dusca-doua de incheiere. Parintii au terminat si ei si s-au culcat deja, e timpul sa dorm si eu, ora 3 e ora buna de somn.
…..
Alex se fataie toata noaptea, il verific, nu pare sa aiba nimic, pe la 5 dimineata, pare febril, pe la 8 se scoala si plange si are febra peste 39, ii dau nurofen, laptic, mai plange, mai citim o carte sa nu o trezim pe Sara, adoarme pe la 10 si doarme si doarme, dar Sara s-a trezit deci eu nu mai pot sa dorm.
…..
Aflam dimineata ca apa nu era cu antigel, nu era din calorifere, era din instalatia neterminata de racire a centralei careia ii lipsea o teava care sa evacueze tocmai acesta apa afara; maneta ridicata facuse ventilatie fortata, focul a ars puternic, prea putine calorifere deschise, supapa de siguranta s-a deschis si apa de la robinet a racit automat centrala ajunsa la 90 de grade. Si unde am bagat o cana cu gin in mine sa nu mor intoxicata iar tata a stat toata noaptea treaz sa urmareasca live modificarile pe care antigelul le aduce piciorului uman statut 2 ore jumate in zeama de antigel…. Irosire de gin si somn!
Catre seara ne explica Cristi ca daca voiam sa aflam daca apa este cu antigel, trebuia sa o gustam, sa vedem daca este dulce! Ha ha ha, sa o gustam, si noi ne cramponam ca ne-am atins cu degetele de la maini si talpile de la picioare ….!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

3 thoughts on “Cum a fost in realitate – petrecere de Stefan, cu Stefan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *