Month: ianuarie 2013

am scapat de zuza

Maine-poimaine facem 2 saptamani de cand Domnisoara de 4 ani jumate nu mai doarme cu suzeta, tine-i Doamne obiceiul bun!
Am pretins ca am uitat suzeta acasa cand am fost la Maia si a trebuit sa se culce … fara. A plans pana cand mi-au cazut urechile, la ora 2 noaptea eram gata sa cedam si sa ii dam suzeta, „da-i-o, sa scapam!” a zis Cristi, dar m-am gandit: daca nu s-a culcat pana acum si daca nici eu nu am dormit pana acum, ce mai conteaza daca stam treze pana dimineata?!
Si-a urlat si-a tipat si a zis ca ea nu poate sa stea fara zuza, ca „mai bine sa plecam inapoi la Bucuresti”, „dar e noapte Sara, vrei sa plecam asa, pe jos, ca masina nu merge la ora asta?” „daa îhîî hiî hî”. Asa ca la 2 jumate ne-am imbracat gros cu pantaloni geci caciuli, ne-am pus bocancii si am plecat. Am plecat pana la usa; am deschis usa si se auzeau asa de clar zgomotele noptii – cainii, cocosii, cine stie ce pasari, vantul si era o noapte neagra si fioroasa, ca deodata Sara a preferat fara suzeta decat sa iasa din casa. Si ne-am dezbracat de caciuli geci pantaloni si ne-am dat jos bocancii si ne-am suit inapoi in pat si … a adormit fara suzeta.
Si gata! De atunci, chit ca in primele zile adormea in 2 ore si chiar si acum de abia adoarme – NU MAI VREA suzeta! „Sara, m-am gandit sa iti cumpar o suzeta, sa ai si tu o suzeta noua!” „Nuuu!!” si rade!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

prima bulină roșie

Mă laud. Sara a luat primul premiu la grădiniță. La engleză. O față zâmbitoare – un abțibild cu o prințesă lipit de tricou! Ea, o colegă și un coleg sunt premiații.
– De ce, Sara?
– Pentru ca am știut, îmi spune Sara cu o față zâmbitoare.
– Ce ai stiut?
– Un cântec.
– Mi-l spui și mie?
– Aaaa, acum l-am uitat! și-și răsuceste părul.
– Dar măcar despre ce era, îți amintești?
– Despre … spălatul pe dinți. Mama, here în engleză înseamnă săpun, așa ne-a spus doamna!

I understand!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

tara arde, babele isi bat capu …

Dupa ani buni de purtat doar bocanci (aah!) – aproape in toate anotimpurile si aproape cu toate ocaziile – am facut o schimbare curajoasa – valabila insa pentru sezonul rece – si mi-am luat si o pereche de cizme. Am avut emotii ca ma voi uita in jos si nu voi vedea bocancii mei in picioarele mele si voi avea un soc si apoi o depresie si apoi cine stie ce s-ar mai fi putut intampla …
De fapt acesta a fost si motivul pentru care, dupa ce am analizat si-am cantarit bine vreo 2 luni asemenea decizie importanta – sa-mi iau/ sa nu-mi iau/ o sa le port/ o sa imi placa/ o sa ma mai plac fara bocanci/ o sa mai fiu eu fara bocanci – m-am decis sa fac pasul cel mare … incaltata in cizme. Asa m-a sfatuit Meri: sa imi iau cizme, ca sa nu devin dependenta definitiv si irevocabil de bocanci! Sa nu imi construiesc o personalitate pe aceeasi pereche de bocanci de 7 ani incoace vara/ iarna. Sa mai fac si altceva care sa ma defineasca decat doar sa port bocanci si iarna cand imi degera picioarele in ei oricate perechi de ciorapi as avea si vara cand se coc degetele in pielea incinsa. Si-am facut! Am facut 3: mi-am luat cizme, am purtat cizme si am scris!

PS: mi-am luat cizmele de la www.chic24.ro, un magazinas cu 21 de modele de pantofi, 17 de cizme (dintre care unele de-a dreptul … n-am cuvinte… super chic 2013), 3 modele de genti – toate pentru femei si inca vre0 5 modele de incaltari pentru copii. Bizar magazin, dar in rest, raspuns rapid la intrebari, servire si mai rapida (azi am dat comanda, maine dimineata m-a sculat curieru’ din pat sa imi dea cizmele, desi maine era sambata, iar eu a trebuit sa intorc toate buzunarele pe dos si sa scotocesc in toate sertarele sa gasesc un amarat de milion de lei vechi). Cizmele sunt comode, au talpa comoda (asta-i bine!), nu am inghetat in ele pana acum – dar nici frig mare nu a fost si in afara de eticheta, mie imi plac!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

ultimele zile din 2012

Craciunul, ca aproape in fiecare an, il sarbatorim impreuna cu Parintii mei. Cu toate bunele si relele, Tata ramane sufletul petrecerilor traditionale. El il convinge pe Mosu sa scrie biletele cu vreun sfat pentru fiecare si musai sa sune din clopotel cand vine si lasa cadourile. Pe vremuri, nu exista Seara de Craciun fara colindete pe la vecini, anul acesta nu stiu ce s-a intamplat – cred ca au fost surmenati – se inmultesc ginerii, nurorile, nepotii, anii, dar mainile muncitoare … raman tot atatea parca :). El pune pe toata lumea la munca, dar mai ales pe … El si pe Mama ca sa fie carnati, toba, caltabosi si fripturi pe masa. El ne aduna pe toti in jurul mesei la ora 12 noaptea. El ne trezeste in dimineata de Craciun si ne mana spre biserica (chiar daca noi nu mergem de fiecare data). E fain! Asa ca si in acest an am petrecut Craciunul la Matasaru cu Mamaia, Parintii, toti fratii si surorile cu sotiile sau sotii, prietenii sau prietenele, copii si nepoti.
Am fost norocosi ca a mai ramas zapada pana la Craciunul, astfel incat Mos Craciun a putut veni cu sania, iar copiii sa se joace cateva zile prin zapada.

Omul nostru de zapada vrea ca veseli sa ne vada:
Prin curte sau pe langa curte:
Sara fuge de poza … dar am prins-o … cu tot cu dinti!

Si a venit si Mosu. Sara nu s-a apropiat de brad pana cand nu s-a gatit … de sarbatoare. Apoi s-a suparat pe noi ca am indraznit sa colindam impreuna cu ea si si-a pus botul …. de zi cu zi.
Undeva am prins-o si pe Mamaia intr-un colt de poza:
Si apoi am desenat cu totii cu cele 1000 de carioci pe care le-a adus Mosu, ca sa nu ducem lipsa nici daca pierdem 990 dintre ele.
Sara:
Si primele masini ale lui Alex:
Scrie cu stanga; nu mananca sau nu joaca ping pong cu stanga, dar deseneaza cu stanga.
– Aie ioti, muuite ioooti:
– Vrei sa ii fac geamuri, vrei?
– Vreau!


Mosu de la Gaiesti:
Ghiftuiti si relaxati, copiii se uita la desene animate … prea multe desene animate!

Si asa incet incet au trecut cele 3 zile de sarbatoare, tavile cu prajituri, sticlele cu vinuri, carnatii si sarmalele ….. au ramas in urma burtile si amintirile astea.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather