Din iulie locuim la frate pentru ca din iulie construim … construim … construim. Vorba Vecinului, construim de zici ca vrem sa stam aici toata viata! Adica refacem acoperisul: pentru ca vara erau 45 de grade, iarna mergeau calorifele intr-una, iar cand ploua afara, ploua si in casa, prin diverse locuri – si am obosit sa mutam galeata din picatura in picatura in toiul noptii.
Un an de zile a durat sa obtinem autorizatia de constructie. Un act, inca un act, inca o hartie, inca un aviz, o declaratie, un acord – pentru ca locuim in „zona protejata”, as zice ca aproape la muzeu! Dar mai presus de toate avizele ne-a tinut pe loc Vecinul, care cu nici un pret nu doreste sa ne construim noi pod: ce conteaza ca ne ploua in casa? din partea lui poate sa ne si cada in cap casa, podul nostru ii va distruge confortul si valoarea proprietatii! (aproape citat din dragalaseniile aceluiasi Vecin!)
Si uite asa printre acuze ca am obtinut autorizatia de constructie asa cum se obtin toate in Romania (cum domnle, am zis eu ceva?!) si reclamatiile si amenintarile voalate ale Vecinului, incet incet ridicam podul si se contureaza acoperisul. Acum suntem impotmoliti la tigla metalica.