Am asteptat plini de speranta 3 ani ai lui Alexandru; s-au implinit … dar comunicarea cu el a ramas tot la nivel de „Vine lupul daca te mai tavalesti pe jos!”. Lupul este singurul care ne mai poate ajuta.
Daca la 2 ani Alex ne uimea cu „schitele” de masini si talentul muzical, acum nu mai vrea sa se apropie de creion nici acasa nici la gradinita si canta doar Nu mi-e frica de bau-bau! Stop! Dar ii este frica!

Masinile au fost si au ramas marea iubire. Ce ne omoara pe noi santierul de pe Iancului, insa el este in culmea incantarii cand vede pe strada masinariile din cartea primita de la Vio – cilindru compactor sau alte minuni pe care nici nu stiam pana acum cum le cheama! „Asta de facut construienta e din cartea meaaa!!!”
La gradinita ii place si se pare, ca la fel ca si Sara, acolo isi cheltuie toate rezervele de cumintenie si acasa ne omoara pe noi! Dar nu picteaza si nu coloreaza si nu deseneaza pentru ca nu vrea!
Saratica a fost foarte … matura de ziua lui Alexandru, nu a fost trista ca nu a primit cadouri, l-a ajutat pe Alex sa isi primeasca si sa isi deschida cadourile, a facut curatenie si, foarte important, nu a urlat, asa cum a facut, de exemplu, de ziua ei.
La multi ani, Alexandru!
(Asteptam cu interes efectele lui „3ani”!)

by