barbatii discuta intre ei: la ce mai pun astia nasturi de rezerva la camasi? numai ca sa ne incurce pe noi! daaa! nici eu nu inteleg, cine mai pastreaza nasturii astia, daca il lasi agatati te incurca, daca ii scoti se pierd, cine are timp de prostii?
eu ma strecuram prin spatele lor sa asez la locul ei cutiuta cu nasturii de rezerva pentru camasi …
by 
Va amintiti, acum ceva timp, tam tam-ul cu schimbarea denumirii de tigan in rom, caci cuvantul tigan era, chipurile, asociat cu delicvent in mintile noastre? Ei bine, a sosit vremea ca romii, fostii tigani, sa-si gaseasca o denumire noua, ca l-au facut si pe rom praf:
„Because the word „Roma” has become synonymous with petty criminal and delinquent, the public perception is that they are.” spune The Guardian aici, comentand incidentului in care un tanar rom furacios a fost linsat de un grup de francezi extremisti din Seine-Saint-Denis.
PS: In acelasi context, o doamna care munceste la integrarea tiganilor spune un lucru foarte fain: „People are happy about Europe opening up so that capital and money can move freely, so people can move freely. Then they are shocked and horrified because surprise, surprise, poverty also moves freely.” (Ramona Strachinaru in acelasi The Guardian). Da, stim si noi o poezie … noi vrem egalitate, dar nu intre catei!
by Interceptarile ilegale dintre mai mari din Polonia mi-au citit gandurile; nu ca ar fi rea alianta cu americanii – teoretic vorbind, dar daca, cumva, prin reducere la absurd – evident, americanii ne lasa cu fundu’n balta in cazul unui conflict cu mama Rusia in timp ce noi ne batem in piept cu alianta, imi pare rau, dar ne paste un blow job la rusi, asa cum ne-au obisnuit peste decenii!
„Îți dai seama că alianța cu SUA nu valorează doi bani. Ea este chiar dăunătoare, pentru că oferă Poloniei un fals sentiment de securitate. Intrăm în conflict cu Germania, cu Rusia, și vom considera că totul este nemaipomenit, pentru că le-am supt… americanilor”
Stiti gradinita aia minunata unde toate merg ca unse (fara sa fie unse) si unde studiaza plozii mei? Da, gradinita noastra preferata, chiar ea, in prag de terminare, ne-a tras o palma.
Asa ca 2 persoane – nu spui nume – care au fost selectate sa primeasca un parlit de cadou de sfarsit de an de la cativa parinti din grupa Sarei au refuzat cutiuta cu bomboane pe motiv ca isi pot permite sa isi cumpere singure. Foarte bine, ma bucur pentru ele, nu toata lumea isi permite o cutie cu bomboane de calitate! Intrebarea este daca asteptau cumva un cadou pe care nu si-l pot permite?
E drept ca o cutie cu bomboane e un cadou mic, mic spre foarte mic, dar cadoul il dai cat poti, cat vrei, cat simti, este o atentie, il primesti – multumesti – si ti-l bagi in fund daca nu iti trebuie. Sau il refuzi frumos din start, fara sa verifici intai ce este in punga sau eventual dupa ce ai mancat bomboanele spui ca de fapt nu iti trebuiau – asa nu.
Stiu ca cele 2 persoane nu asteptau un cadou de la copiii nostri care terminau gradinita ca sa le dea cine stie ce beneficii la schimb, stiu ca s-au purtat frumos cu copiii desi nu am dat niciodata cine stie ce cadouri de sarbatori sau fara alte ocazii, stiu ca daca ne mai intorceam putin buzunarele pe dos reuseam sa mai punem 3 lei sa cumparam o cutie cu bomboane MAI MAREEE, dar totusi, acest gest ne-a lasat un gust amar pe ultima suta de metri!
Eh, uitam noi, nu-i bai, dar bomboane nu mai dam!
by Aripile mele fluturesti, munca si creatia mea, au fost tarate fara menajamente pe podeaua salii de festivitati a gradinitei, udate cu lacrimi si manjite muci, frecate de pereti – in general neapreciate de fiul nerecunoscator (ii facusem chiar si antene din staniol dar nu a vrut sa le poarte!)
Am ajuns la 3 jumate la serbarea care incepea la ora 3 pentru ca am citit 3 jumate in loc de 3 de mai mult de 3 ori. Cand am ajuns acolo am constatat intamplator – pipaind floricica care pana atunci fusese in stanga si care acum se mutase pe dreapta – ca am tricoul pe dos si dupa o scurta evaluare a posibilitatilor de a umbla cu eticheta la vedere am decis ca mai bine nu si m-am schimbat rapid intr-un colt.
Alex a petrecut serbarea la picioarele scenei (deja pot spune ca de obicei!) admirandu-si colegele (mama, iti place de Anastasia?) sau plangand ca el vrea masinuta acum! si fara sa se urce pe scena – dupa ce din disperarea mi-am calcat pe inima si i-am promis ca daca se urca macar putintel pe scena ii cumpar o masinuta, deoarece la oferta de prajituri contra scena m-a asigurat ca lui nu ii este foame de prajituri!
(Am aflat si poezia lui Alex de la serbare, pe care, evident, nu a spus-o: „Nimeni nu-i ca mine, cu mandre buline etc etc” … si unde pui ca am nimerit si costumatia fara sa stiu poezia!!!)
by pentru parinti in febra serbarilor, acum sau altadata, aici vedeti cum sa faceti (simplu!) acasa aripile de fluturas/ molie, inger, zana sau alta zburatoare. Dupa ce pentru englezoaica Sara mi-am batut capul fara sa gasesc alta solutie decat sa-i atarn steagul Anglie de spinare: 
pentru Alex am pus mana si am creat aripioare (simpliste!), sacrificand inutilele sosetele de plastic albastru, plus 2 umerase de sarma. (Va recomand sa aveti la indemana un lipici bun, care sa nu se usuce si astfel sa cada prima bulina de pe aripi tocmai cand ati reusit sa o lipiti pe ultima – daca alegeti varianta aripi cu buline de hartie; caci puteti sa pictati aripile, sa le coaseti cine stie ce modele, sa le lasati simple sau chiar sa aveti ciorapi cu model din fabrica):
by Uuurmeaza statia Constantin Brancoveanu, cu peronul pe partea dreapta.
O mama atenta, catre fiica ei de vreo 5-6 ani:
Mama: stii cine este Constantin Brancoveanu?
Fiica: nuu …
Mama: Brancoveanu a fost un mare sculptor roman. Stii ce este un sculptor?
Fiica: aaa …un fel de Brancusi?
Mama: … Mda, chiar el, ma scuzati!
Nu dau nume!
by