Stiti gradinita aia minunata unde toate merg ca unse (fara sa fie unse) si unde studiaza plozii mei? Da, gradinita noastra preferata, chiar ea, in prag de terminare, ne-a tras o palma.
Asa ca 2 persoane – nu spui nume – care au fost selectate sa primeasca un parlit de cadou de sfarsit de an de la cativa parinti din grupa Sarei au refuzat cutiuta cu bomboane pe motiv ca isi pot permite sa isi cumpere singure. Foarte bine, ma bucur pentru ele, nu toata lumea isi permite o cutie cu bomboane de calitate! Intrebarea este daca asteptau cumva un cadou pe care nu si-l pot permite?
E drept ca o cutie cu bomboane e un cadou mic, mic spre foarte mic, dar cadoul il dai cat poti, cat vrei, cat simti, este o atentie, il primesti – multumesti – si ti-l bagi in fund daca nu iti trebuie. Sau il refuzi frumos din start, fara sa verifici intai ce este in punga sau eventual dupa ce ai mancat bomboanele spui ca de fapt nu iti trebuiau – asa nu.
Stiu ca cele 2 persoane nu asteptau un cadou de la copiii nostri care terminau gradinita ca sa le dea cine stie ce beneficii la schimb, stiu ca s-au purtat frumos cu copiii desi nu am dat niciodata cine stie ce cadouri de sarbatori sau fara alte ocazii, stiu ca daca ne mai intorceam putin buzunarele pe dos reuseam sa mai punem 3 lei sa cumparam o cutie cu bomboane MAI MAREEE, dar totusi, acest gest ne-a lasat un gust amar pe ultima suta de metri!
Eh, uitam noi, nu-i bai, dar bomboane nu mai dam!

by