cocosul

Sara, dupa o repriza de diaree; eu disperata nu am curajul sa ma apropiu de olita sa vad rezultatul si o intreb pe Sara „cum e cacatul, e diaree sau e bine”

Sara se uita in olita si imi zice ” Nu e diaree, e bine, e unu verde si …[se mai uita nitel in olita] si un cocos! am un cocos in olita”. What!? ma duc sa verific, ” are si creasta”, imi explica Sara; bai, asa e… a facut un cocos in olita!

n-am poze sa va dovedesc, dar credeti-ma pe cuvant

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

fortza Alex

Mda, nu prezinta nici o dificultate intoarcerea de pe burta pe spate pentru Alex, n-are nevoie de conditii favorabile, functioneaza in orice conditii … ne-o dovedeste in fiecare zi. Ca si comparatie, Sara s-a intors de pe burta pe spate tarziu, cand a inceput sa se ridice in 4 labe – era ditamai omuletul. Dar cred ca Sara nu se intorcea pentru ca ii era lene, la ce atata efort daca statea bine pe burta? Iar Alex se intoarce de nervos ce este ca nu il luam in brate la prima vocaliza.

Bine, ca si Alex s-a facut ditamai omul, deja hainutele de 0-3 luni sunt indosariate, am trecut la 3-6 luni, are putintel peste 5kg si putintel peste o luna jumate.

Aici il puteti vedea cum s-a plictisit de atata citit Dune cu taica-sau si s-a intors pe partea cealalta sa se odihneasca putin.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

a la Sara

Mamalica și Tataicu… de unde le-a scos, numai ea știe, ăștia suntem noi, mama și tata.

Sara ia medicamentul! Sara mănâncă! Sara, spală-te! orice, răspunsul este: Nu viau, că sunt ia! … adică nu vrea, că e rea, na!

Eu, către Cristi: ia-l și tu pe Alex în brațe, că nu mai pot să îl țin, mi-au căzut sânii. O văd pe Sara căutând ceva prin cameră: Ce cauți Sara, ce-ai pierdut? Sara, căutând mai departe: Oare unde or fi căzut sânii ăia?

Eu sunt lupișorul bun și micuț! Aaa, a propos de micut: Sara, cum te cheamă? Sara Cionoiu și Maria! Dar pe frățiorul tău? Cionoiu micuuț!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

revelion 2011

De mult nu am mai stat treaza toata noaptea de revelion! Dar de data aceasta am tras o petrecere pe cinste -pan’ la 2 cu „batranii”, la Mamaia, dupa 2 cu „tineretul”, in deal.  Tineretul, nu-i vorba, cam adormit la ora 2, dar Alex si Gelu au salvat situatia, au baut si au urlat pana la rasarit, ba chiar si dupa. Alex s-a si cacat toata noaptea – dimineata aveam la usa un sac plin de pampersi folositi, despre Gelu nu am informatii; desi, hm, la un moment dat bantuia prin casa in chiloti. Daca Gelu a dansat si a urlat impreuna cu Metallica sau Iron Maiden dati la maxim, Alex a urlat cu oricine, orice, dat el la maxim. Iar de baut, nu va povestesc despre Gelu care cu siguranta si-a dres vocea cu ceva tarii, ci despre Alex, care a baut toata noaptea, cand de la san, cand direct din sticla si din nou si din nou … ca ma tenta sa-i ofer si lui o vodka, poate poate i-a o pauza de lapte! Sau poate omuletul astepta sa-l duc sa socializeze cu Gelu, sa se imprieteneasca si sa urle impreuna!

Dimineata s-a cam asternut tacerea, noroc ca boxa urcata la etaj intre dormitoare a cedat nervos si a refuzat sa cante mai departe impreuna cu Gelu.

Si gata, Gelu a parasit campul de lupta, a plecat acasa, lasandu-ne doar cu competitia – Alex, care nu s-a facut de ras nici in noptile urmatoare, ci a tinut petrecerea 3 zile si 3 nopti, asa cum ii sade bine romanului!

happy new year

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

creste Alex

Cu ocazia zilei onomastice (sf. Stefan) Alex Stefan al nostru s-a intors de pe burta pe spate; l-am lasat singur si l-am gasit intors, noroc ca spre mijlocul patului si nu spre margine, caci altfel ar fi incasat prima lui cazatura. Cristi zice ca ar fi fost pozitia favorabila, nu-i exclus, caci era cu piciorusele proptite intr-o perna, dar cu toate acestea, nu pot sa ii contest meritele micutului. Morala este ca deja trebuie sa cascam ochii unde il lasam, caci daca este pe burta se taraste si se invarte si se pare ca reuseste si sa se intoarca.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

tic tac

Tic tac tic tac intr-una, nu stai jos, nu mananci, nu dormi, te invarti, te invarti, ia-l pe ala, da-i la ala, spala-l pe ala, culca-l pe celalalt, mancare, supt, caca, caca, caca de Alex si un pipi de Sara pe jos, tine-l pe Alex la san cu o mana si cu cealalta da-i de mancare Sarei, fa-i baie lui Alex, fa-i baie Sarei, da-i sa suga lui Alex, da-i si Sarei lapticul, Sara nu ii baga mana in gura!, Sara nu mai sta calare pe Alex!, Sara nu mai stranuta pe Alex, Sara nu il mai pupa atata pe Alex! Sara lasa-l sa doarma!  – o stresam pe Sara si ea ne streseaza pe noi. Uite ce degetele micute are! e piaa micut! m-a pupat!, ia-ma de degetel Alex! vei sa iti dau un pupic? mama da-i sa suga! mama ia-l in biate, ca e piaa micut! Tic tac tic tac nu mai tace!

E greu cu doi mici!

Cristi: si tu zici ca mai vrei un copil? esti sigura? eu: de ce? el: pai … nu vezi cat ne chinuim cu 2 micuti, crezi ca la 40 de ani o sa fim in stare sa mai crestem un nou nascut, unul mic si unul putintel mai mare?

Dar ce munca e prin zapada, o mana pe caruciorul care patineaza, o mana pe Sara care aluneca si urla la fiecare derapaj. Impinge, impinge, ocoleste masinile de pe trotuar prin mijlocul strazii, foloseste ochii si ochiul din ceafa, mirosul si alte simturi sa te feresti de masinile de pe sosea sau de pe trotuar! Tic tac tic tac, duci caruciorul 3 metri si revii sa o iei si pe Sara, te uiti pe sus sa nu cada turturi sau bucati de balcoane, te uiti pe jos sa nu aluneci, te uiti in toate partile sa nu te calce un taxi grabit sau un jip care tocmai vrea sa parcheze pe trotuar! Si e frig frig frig iti ingheata capul si te intrebi daca copii nu cumva ingheata si ei si o iei la „fuga” spre casa cu viteza uimitoare a unui melc haituit, tragand si impingand…tic tac tic tac … e ora de masa, dar cine e primul, Sara sau Alex? Alex ca el urla mai tare!

Sara e mamica catelului, e doctorita, e taticul iepurasului, nepotica leilor (de cand e mare fan Lion king); chiar e nepotica leilor, bunicu e leu si maia e leoaica; face mancare, curat, face masaj tuturor animalelor de plus din casa, le plimba, spala, culca, canta, consulta …. Baielina danseaza, canta la pian si cu vocea: „o lume minunataaaa, nu mai sunt copii” (asa a inteles ea O lume minunata in care veti gasi, numai copii!). E lupul care a mancat iezii: „saiumana pentru masa” zice lupul dupa ce mananca; ok, zic eu! Tic tac Sara sus pe scaun, coboara ca o sa cazi, buf! buza neagra si umflata, tic tac NU UMBLA la priza!, tic tac lasa laptoptul lui tata! tic tac il arunc pe Alex din brate sa o prind pe Sara care cade de pe scaun, tic tac nu mai plimba biroul pe podea ca o zgaaaariii … tic tac nu mai tac!

Cum se vad diferentele de sex de la inaltimea Sarei? Alex are limba la fund!

Altfel toate bune, mancam ce apucam, ne chinuim sa ii mentinem Sarei un program decent, bag in mine toate ceaiurile de „stimuare lactatie” …fara efect, dorm in reprize scurte si rare, astept sa treaca 6 saptamani sa pot face gimanstica sa fiu iar frumoasa ca in tinerete si le doresc tot binele pruncilor.

tic tac tic tac tic tac tic tac …….

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

am nascut

Dupa cate se stie deja, da! am nascut, miercuri, 24.11.2010, ora 14:35, un bebe mic, rosu si cu capul rotund, Alexandru Stefan, 3,200 kg si 50 cm, nota 10, a iesit mister nou nascut – norocul meu, ma durea capul de imi crapa si toata lumea imi zicea relaxata sa iau Quarelin cu cafea si o dusca de coniac, de parca astea ar creste pe toate coridoarele spitalului, si ma durea ma durea si nimeni nu ma ajuta, pana cand mai sa cad pe jos in cabinetul asistentelor, una draguta si gravida in luna a 6-a se duce sa vada cum arata bebele lesinatei si vine in delir de acolo, ca e cel mai frumos Bebe, ca asa vrea si ea unul, si pleaca toate asistentele in valuri sa vada minunatie de barbatatel ce nascusem eu. morala, am primit 2 portii de perfuzii in vena si niste injectii in fund, poate asa nu ma va mai durea capul. m-a mai durut, dar macar m-am simtit bolnava si bagata in seama!

eu m-am dus chitita sa nasc natural, doctorul care nu se stie din ce motiv isi dorea enorm sa nasc mai devreme decat termenul, ma tot acuza de sindrom antifosfolipidic, ca am luat aspenter, cine stie, poate stia el ce stia. Bebe nu se cobora defel, am facut o echografie, cica ar fi sa aiba in jur de 4 kilograme – dupa dimensiunile capului (da de unde!), gata cezariana, Oh, pai mie imi e frica!, Ei, frica, ce, crezi ca mie nu imi e frica – ma incurajeaza doctorul, cine stie ce se poate intampla! curaj gaina ca te tai! si ma taie, frate, nu glumeste!

Cezariana?! e ingrozitor, a fost ingrozitor, prima etapa, platitul anestezistei in avans, lucru care nu imi place, apoi anestezia gresita ma curenteaza numai intr-un picior, asa ca se repeta, apoi imobilizata pe masa cu un paravan in fata, auzi dar nu vezi si nu poti sa misti, ma loveste o portie uriasa de panica si claustrofobie, „uite, vezi cum are capul asezat, de aia nu putea sa coboare!”, „ii curge la sange!” aud chiraituri dar nu imi dau seama ca se umbla in burta mea, singurul lucru placut o doamna cu par mare si blond ma strange de mana si imi zice, „e foarte bine bebe, e perfect, nota 10” si imi arata un colt de obraz intre niste carpe, apoi raman mai departe cu panica mea, „nu te mai fatai ca nu putem sa te coasem!”, ma abtin sa mai respir si astept sa lase acul jos! In sfarsit, 5 femei se chinuie sa traga balena de pe masa si sa ma arunce intr-un pat; perfuzii, perfuzii, perfuzii, incepe sa dispara efectul benefic al anesteziei, simt 5 mii de feluri de dureri in fiecare colt de burta, durere grea, durere ascutita, intepatura, Oh, incep sa imi misc picioarele incet incet si sa scap de sentimentul de claustrofobie; mi-e foame si visez mancare ori de cate ori atipesc.

A doua zi a fost cea mai decenta, joi, m-a ridic cu greu din pat, ma misc cu greu, ma duc la bebe, dar sunt pe picioare, cu o vaga durere de cap. In schimb de vineri dimineata nenorocirea, durere de cap incredibila, nu pot sta in picioare nici 1 minut, nu pot merge la bebe, nu pot face nimic decat sa zac si sa imi plang de mila. Nu ma externeaza sambata, dar deja duminica nu mai are sens sa stau in spital, nu se vad imbunatatiri si eu nu mai am rabdare; macar de ar spala veceurile de 2 ori pe zi, nu odata la 2 zile! Asa ca plec. Cu capul meu defect, semnez ca l-am recunoscut pe bebe ca fiind al meu si mi-l aduc acasa.

si-acum sa-l cresc, daca l-am facut

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather