Mi-am vopsit parul, pentru prima data in ultimii 40 de ani. Si m-am laudat in stanga si in dreapta ca m-am vopsit – da stiu, puteam sa tac, sa se creada ca sunt natural brunetica si nici un fir de par alb nu a razbatut – dar eram asa de incantata de treaba asta incat am simtit nevoia sa atrag atentia! Si toata lumea, dupa ce a aruncat o privire fugara, primul – dar primul – lucru pe care l-a spus a fost: cu ce numar?
by 
(Ne uitam la Sarea in bucate.)
– Zi, Alex, tu cat de mult ma iubesti?
– Eeee… eu doar te iubesc! nu te iubesc nici cum, te iubesc – si atat!
by … iar cand am intrat in toaleta de la Carrefour lumea mi s-a aratat asa cum este, infinita: si m-a socat un sir infinit de usi. Usi, usi chiar pana in capatul incaperii!
Am avut o infinitolema – pe care usa sa o aleg? dupa ce criteriu? care o fi alegerea optima? si dupa calcule avansate n-am mai putut rabda si am intrat pe prima usa de la mijloc. (era o buda inautru!). Am inchis usa dupa mine si brusc m-a apucat claustrofobia; si panica: ok, de intrat am intrat, dar acum, PE CARE USA IEEES?!!!!
by Mama, adica eu: – Uite o capra cu iezi! Capra cu 3 iezi! Hm, e capra cu 2 iezi, probabil ca pe al 3-lea l-a mancat lupul …
Sara, inteleapta: – Probabil ca pe al 3-lea l-a mancat Omul!
by – Nu-i nimic daca iti stric bicicleta, o lipesti!
– Nu se poate lipi!
– Iti iei altaaa …
– Nu am bani.
– Iti aduc eu bani!
– De unde ai tu bani?
– Eee … de la o banitoare…
– De unde gasesti tu asa ceva … banitoare?
– Gasesc, caut, singur-singurel! Cine cauta gaseste! Stii doar!
(Alex si Maia in „Despre banitoare”)
Sara, inteleapta: Nu exista banitoare! Banitoarea este munca!
by Intr-un Kg de faina amestecata cu drojdie se adauga vreo 500ml de lapte caldut, zahar, vreo 4-5 galbenusuri si cam 1 pachet de unt topit dar rece. Se maseaza cu spor cu ambele maini in mod egal. Cred ca iese cozonac la final.
Astazi am realizat de ce se fac cozonaci de Paste; sau de Craciun: pentru ca dupa atata curatenie (care a facut!) cu toti agentii astia distrugatori de maini, framantatul cozonacului este rasfat pentru pielea tracasata a mainilor: 15 minute de masaj cu lapte, oua si unt – ce-ti poti dori mai mult?! Am lasat si verigheta la tratament, cu siguranta va arata ca noua!
Paste Frumos!
by La lectia despre meserii, la gradinita, copiii au trebuit sa spuna cu ce se ocupa parintii lor. Sara a spus ca tata este doctor de calculatoare, iar mama este … rockera.
Incerc sa imi figurez fisa postului …
by O babuta micuta, imbracata ingrijit, m-a oprit pe strada si m-a rugat cu glas firav si tremurat sa ii dau „cativa banuti” ca trebuie sa isi ia medicamente, „10 medicamente”!
In general ma feresc sa dau bani la cersetori, dar dintr-un motiv necunoscut am o mare slabiciune pentru batrani. Asa ca am inceput sa scotocesc prin buzunare, unde aveam numai monede de 10 si 5 bani (am descoperit si de 1 ban!), mai mare rusinea sa dai la cersetor ceea ce pare ca ai cersit chiar tu. Si caut si caut si ca sa detensionez atmosfera incep sa fac o conversatie cretina, cu zambetul pe buze:
– Ati vazut stirea cu doamna in varsta, care cerea bani?
– Nu, nu maica! zice babuta cu glasul ei atat de firav de a trebuit sa ma aplec ca sa o aud.
– Ei, era pe undeva printr-un oras din Moldova – Vaslui poate? n-are importanta – aceasta doamna in varsta, care cerea bani de la trecatori. Si a murit, ca era batrana saraca. Si dupa ce a murit, au descoperit ca avea sub saltea 30.000 de euro!
– Ai-ia-iai! Ai! se aude glasciorul firav.
– Dumneavoastra nu aveti atatia? intreb nevinovat in timp ce ajung cu cotrobaiala prin ruxac.
– Nuuu, nuu! Ai! Ai!
– Asa ma gandeam si eu! Poftiti, pentru cele 10 medicamente!
A fost prima data cand am vazut-o pe babuta in zona. Si nici n-am mai vazut-o de atunci. Ma intreb daca nu era Sfanta Vineri venita sa imi incerce bunatatea? Noroc ca i-am dat! Dar sunt curioasa ce-o fi zis de povestirea mea?
by Asteptam rabdatoare si – gandesc acum – probabil cam visatoare, la trecerea de pietoni. Si asteptam … si tot asteptam … Si m-a sunat Cristi: – Alo, vrei sa vin sa te iau de la magazin, ca e libera strada si ajung repede?
Si atunci mi s-a dezvaluit intelepciunea: asteptam sa apara masini pe sosea ca sa pot traversa in conditii normale de trafic in Bucuresti. Nu e posibil ca joi dimineata pe Vatra Luminoasa sa nu treaca timp de cateva minute nici o masina, doar daca e posibil sa se fi oprit timpul in loc. M-am trezit din letargie si cand am ridicat privirea timpul pornise iar si o masina tocmai se apropia. Atunci am trecut strada. Si m-am simtit bine – ca atunci cand stii ca ai facut ceea ce trebuie!
by