primul dinte

Am fost pana la Dunare, Dunare, ca sa-si piarda Sara primul dinte in tarana de la malul ei. Am cautat cu totii in patru labe, dar dintisorul – cel mai mic si mai chitros – nu l-am mai gasit! Poate – daca Zana Dintisor din reclamele de la televizor (sigur!) nu o sa vina cu 10 lei si pasta de dinti – vreodata, vom prinde un peste si pe cand il vom eviscera vom fi foarte surprinsi sa gasim micutul dinte de lapte!

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

viata e frumoasa!

Mi-am luat 2 iaurturi si 2 banane cu banii numarati si stateam la rand la casa la Mega Image. Langa casa o femeie putin mai bruneta cu parul vopsit in roscat, cu trei plozi agatati de ea, murdari, cu hainele ruptanoase, alegeau ceva dintr-un raft. Am ramas pironita la ei studiindu-i si gandindu-ma ce as putea sa le dau/ cumpar. Unu’ mic era in brate se uita atent la cei mai mari si mesteca foarte serios o suzeta verde uriasa lipita de gura – un copil din acela dragut, asa de dragut ca ma intreb de fiecare data cum fac tiganii astia niste copii asa de frumosi?! ceilalti 2, mai maricei da’ draguti si ei, se rugau de ma-sa sa le cumpere ceva anume. Apoi am vazut ca unul era descult si am uitat sa mai avansez spre casa de marcat, probabil ca deja incepusem sa plang, dupa cum imi e obiceiul. Si intr-un final observ ca mama le alegea un DVD din acelea de 5 lei de la Mega, ei mai cereau unu, macar inca unul. Dar mama spunea: ce sa va mai iau? pe asta il aveti deja, asta e urat – e urat, nu il vrem! pe asta l-am luat … si nu mai avea ce sa aleaga spre dezamagirea pruncilor care topaiau si se agatau de fusta ei. Eh, mi-a revenit zambetul, decat sa traiesti ca sa mananci mai bine mananci ca sa vezi filme, filmele sunt faine si merita vazute, chiar si in picioarele goale!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Neaga

Neaga e rasa Vagaboandă, dar e mare, vânjoasa, neagră și lucioasă (și pe piept are o fâșie albă, strălucitoare!), poate de pe undeva are și sânge nobil, nu-i exclus! Și stau la coadă după favorurile ei o târlă de dulăi.
E Dulăul-Mare, frumos, Blănos-Alb-cu-Negru, cu ochii rotunzi și negri care se pironesc în mine de fiecare dată când încerc să îl dau afară din curte. Eu încerc, el se uită peste umăr cu ochii aia blânzi sau nepăsători de mă sperie! De căte ori se apropie de Neaga, asta îl mârîie și sare la bătaie.
Mai e unu Mic-și-Maro, de-i vine cățelei până la genunchi. Stă și el la coada ei, Neaga nici nu-l vede, nici nu-i pasă, îl scuipă-n cap ca din greșeala, dar el nu dă înapoi nici un pas.
Numaru 3, apare din când în când, nu-i veșnic ca ceilalti doi, că ăsta-i Rottweiler și locuiește o parte din an la București, iar când vine la țară, ca să ajungă la Neaga, tre să evadeze, ceea ce se pare ca nu îi iese întotdeauna.
Dar și când apare Rottweiler, negru și mușchiulos, Neaga se ridică din țarână, se scutură, se aranjează și pleacă la plimbare pe lângă el, tăcuți amîndoi, se pupă din când, se opresc să admire grădina mamei, se admiră și între ei, în timp ce ceilalți doi nu îi slăbesc din ochi nici o clipită ci-i urmăresc cu grijă la 1-2 metri distanță – lucru ce nu-i disturbă pe cei 2 îndrăgostiți.
Vreo 2 zile a mai venit un Cățel, mai înăltuț, Maroniu-și-Jigărit; și-a încercat și el norocul, dar dacă a văzut că nu-i cățeaua de nasu lui, a plecat.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

gandu’ rau

(Duminica sunt bisericoasă!)

Singura biserica în calea mea a fost cea de pe șoseaua din Titu, așa că nu am ezitat să mă opresc să trimit 2 gânduri bune către cer. I-am dat jos din masină pe Cristi și pe copii, care au acceptat fără să crâcnească, deși ei sunt departe de a fi la fel de bisericoși ca și mine.
(De cum intrăm, o femeie se agită să ne aducă scaune și ne poftește să ne așezăm; puțin cam insistent pentru gusturile noastre, dar îi mulțumim.)
Și rugăciune: Doamne ajută și ferește, ia uite-i pe-ăia cum arată, În numele Tatălui, privirea mea aleargă peste cefele credincioșilor și se opreste brusc: dar ce îmbrăcăminte ciudată are ăsta!, și-a Fiului, trening de fâșuleț alb lucios, și-a Sfântului Spirit, cu pantofi cu toc … ei vorba cântecului, Amin! și mi se învârt ochii prin biserică de trebuie să-i închid ca să mă opresc din bârfă. Și ca să uit de cele lumești mai încep o rugăciune, dar ochii răi și mintea proastă se întorc la treningul cu pantofi cu toc, mda, așa o fi moda pe aici, pe la Titu, uite-o și pe fata aia grasă cu colanți și tricou scurt! Și iarăși Doamne ajută-ne, ăsta are și șosete sport la costumația asta, să fim mai buni, …hm, nu merg cu pantofii da măcar cu treningu! să fim mai toleranți!
Și după atâta rugăciune Domnul îmi trimite o rază de lumină și observ că băiatul are o șosetă albă cam atârnată și una neagră scurtă sport – deodată îmi trece prin cap că poate poartă trening și pantofi cu toc de nevoie nu de voie. (aici îmi dau câteva lacrimi). Cineva împarte fiecărui credincios din biserică câte un rotocol de carton cu găurica în mijloc, de ținut lumânările – că așa e obiceiul la ei, când se spune Tatăl Nostru, să cumperi o lumânare și să o aprinzi – ne spune un binevoitor care observă nedumerirea noastră; un fel de șantaj religios în scopuri comerciale – gândesc eu rău repede – și mă hotărăsc să sfidez obiceiurile locale și să nu cumpăr lumânare. Băiatului în trening cu pantofi cu toc nu îi dă rotocol; băiatul se întoarce spre femeia care vinde lumânări și o privește insistent – cu un ochi la slănină și cu unul la făina! Doamne, bietul băiat e bolnav, amărât și eu mi-am găsit de cine și de ce să râd! (aici plâng deja) Femeia ii face un semn cu mâna, băiatul se reîntoarce cu fața la altar. Mi se face rușine și încep să mă rog ma abitir. Dar cine se mai poate ruga? Ochii mei sunt lipiți de spatele băiatului (e negricios și foarte slab) și mintea mea rememorează toate răutățile pe care le-am facut în ultimele minute: am intrat în curtea bisericii și un pui de țigan cerșea, nu i-am dat nimic, mi-am luat copiii de mână și l-am ocolit!
Oamenii cumpără lumânări și le aprind; băiatul în trening se uită fix la femeia care vinde lumânări; eu mă uit la fața lui retardată și gândesc dacă nu cumva ar fi bine să cumpăr o lumânare și să o dau băiatului; femeia care vinde lumânări își pune o lumânare în suportul ei; îl cheamă pe băiat și îi dă lumânarea – eu rămân cu analiza planului pentru o fapta bună, e prea târziu!
Mă uit la Cristi întrebător și îmi face semn să cumpăr lumânări, așa că luăm 2 lumânări. Baiatul cu trening ne oferă îndatoritor foc de la lumânarea lui ca să ne aprindem lumânările noastre – le aprindem cu plăcere (și pocăință, unii). (Se îndreaptă apoi spre un domn nițel mai încolo, îi oferă foc, dar este refuzat – domnul preferă să meargă să ia foc de la un alt credincios aflat câțiva pași mai încolo și apoi să revină la locul său – probabil că simțea nevoia să se miște.)
Copiii nu mai au răbdare și ies afară cu Cristi și cu rotocolul lui de carton; eu mai rămân, poate poate reușesc să spun o rugăciune să-mi fie iertate gândurile rele. Lumea stinge lumânările și duce rotocoalele de hârtie la doamna care vinde lumânări – îl las și eu, macar pe al meu. Plec – m-am rugat suficient – și nu ii dau copilului cerșetor nimic, căci nu agreez cerșetorii; dar mă întreb dacă are ce mânca acasă – dacă are acasă – în timp ce il bănuiesc că ar putea dormi pe un sac cu bani ca-n filme.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

5.0 light brown

Mi-am vopsit parul, pentru prima data in ultimii 40 de ani. Si m-am laudat in stanga si in dreapta ca m-am vopsit – da stiu, puteam sa tac, sa se creada ca sunt natural brunetica si nici un fir de par alb nu a razbatut – dar eram asa de incantata de treaba asta incat am simtit nevoia sa atrag atentia! Si toata lumea, dupa ce a aruncat o privire fugara, primul – dar primul – lucru pe care l-a spus a fost: cu ce numar?

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

cred ca usile perceptiei au fost limpezite …

… iar cand am intrat in toaleta de la Carrefour lumea mi s-a aratat asa cum este, infinita: si m-a socat un sir infinit de usi. Usi, usi chiar pana in capatul incaperii!

Am avut o infinitolema – pe care usa sa o aleg? dupa ce criteriu? care o fi alegerea optima? si dupa calcule avansate n-am mai putut rabda si am intrat pe prima usa de la mijloc. (era o buda inautru!). Am inchis usa dupa mine si brusc m-a apucat claustrofobia; si panica: ok, de intrat am intrat, dar acum, PE CARE USA IEEES?!!!!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

reteta masca pentru maini

Intr-un Kg de faina amestecata cu drojdie se adauga vreo 500ml de lapte caldut, zahar, vreo 4-5 galbenusuri si cam 1 pachet de unt topit dar rece. Se maseaza cu spor cu ambele maini in mod egal. Cred ca iese cozonac la final.

Astazi am realizat de ce se fac cozonaci de Paste; sau de Craciun: pentru ca dupa atata curatenie (care a facut!) cu toti agentii astia distrugatori de maini, framantatul  cozonacului este rasfat pentru pielea tracasata a mainilor: 15 minute de masaj cu lapte, oua si unt – ce-ti poti dori mai mult?! Am lasat si verigheta la tratament, cu siguranta va arata ca noua!

Paste Frumos!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

banuti pentru 10 medicamente

O babuta micuta, imbracata ingrijit, m-a oprit pe strada si m-a rugat cu glas firav si tremurat sa ii dau „cativa banuti” ca trebuie sa isi ia medicamente, „10 medicamente”!
In general ma feresc sa dau bani la cersetori, dar dintr-un motiv necunoscut am o mare slabiciune pentru batrani. Asa ca am inceput sa scotocesc prin buzunare, unde aveam numai monede de 10 si 5 bani (am descoperit si de 1 ban!), mai mare rusinea sa dai la cersetor ceea ce pare ca ai cersit chiar tu. Si caut si caut si ca sa detensionez atmosfera incep sa fac o conversatie cretina, cu zambetul pe buze:

Ati vazut stirea cu doamna in varsta, care cerea bani?
Nu, nu maica! zice babuta cu glasul ei atat de firav de a trebuit sa ma aplec ca sa o aud.
Ei, era pe undeva printr-un oras din Moldova – Vaslui poate? n-are importanta – aceasta doamna in varsta, care cerea bani de la trecatori. Si a murit, ca era batrana saraca. Si dupa ce a murit, au descoperit ca avea sub saltea 30.000 de euro!
Ai-ia-iai! Ai! se aude glasciorul firav.
Dumneavoastra nu aveti atatia? intreb nevinovat in timp ce ajung cu cotrobaiala prin ruxac.
Nuuu, nuu! Ai! Ai!
– Asa ma gandeam si eu! Poftiti, pentru cele 10 medicamente!

A fost prima data cand am vazut-o pe babuta in zona. Si nici n-am mai vazut-o de atunci. Ma intreb daca nu era Sfanta Vineri venita sa imi incerce bunatatea? Noroc ca i-am dat! Dar sunt curioasa ce-o fi zis de povestirea mea?

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather