birocratia

Indemnizatia de crestere copil pt PFA

De ceva vreme – aproape 2 luni – sunt in cursul descifrarii misterului birocratiei acordarii indemnizatiei de maternitate pentru mamele ce au activat ca PFA inainte de nastere.
Daca sunteti PFA si optati sa nu achitati taxa optionala de 0,85% pentru concedii medicale, sa stiti ca puteti incepe concediul de crestere copil si beneficia de indemnizatia aferenta chiar din ziua nasterii copilului, daca activitatea pe PFA este suspendata (altfel, de la data suspendarii activitatii PFA-ului), cu conditia sa depuneti actele in timp util (maxim 60 de zile lucratoare de la data la care doriti/ este posibil sa inceapa concediul/ acordarea indemnizatiei).

Sa nu va lasati intimidati de APSMB (Agentia pt. Prestatii Sociale a Mun. Bucuresti) care va propune sa va obtineti drepturile prin tribunale (ca oricum nu sunteti singurul, au mai incercat si altii si au pierdut bla bla blaa!). Solicitati la Casa de Asigurari de Sanatate de care apartineti un document din care sa reiasa ca nu ati beneficiat de concediu medical (unde se incadreaza si concediul de maternitate) si cu el in dinti sustineti-va drepturile. (documentul se obtine pe baza CNPului, depunand o cerere)

Succes, ceea ce imi doresc si mie!

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

ghiseul de la nivelul burtii

Ghiseele de la AFP sector 2 – Rosetti sunt la inaltimea burtii  (mele). Singurul avantaj – macar asa vad functionarii ca am burta (pentru ca in Avrig ghiseele imi vin pana la barbie!); bine, asta nu a impresionat deloc pe nimeni, decat pe mine, pana la lacrimi, dupa ce am stat la coada la ghiseul 14, de unde m-au trimis sa depun o cerere la ghiseul 13, unde am asteptat 15 minute sa apara cineva care sa ma trimita sa discut cu un inspector de la ghiseul 11, de unde am fost trimisa la camera 21 – aici, lux, scaun, am stat jos, doamna foarte draguta si amabila nu m-a putut ajuta cu nimic pana cand nu primeste hartia de la CASMB, pentru ca a mea nu era la fel de buna cu cea pe care degeaba sper de 2 luni sa o primeasca si Administratia Financiara, dar doamna inspector mi-a recomandat sa ma intorc la ghiseul 13 sa inaintez respectiva hartie, pe care promit ca o vor folosi, daca in decurs de inca 2 luni CASMB nu le-o trimite si lor – pana atunci, eu voi aparea cu restante la plata CASS. Deci m-am intors la ghiseul 13 unde am mai asteptat inca 15 minute sa apara cineva si am avut noroc ca eram odihnita dupa 10 minute de stat jos la camera 21 si ca domnisoara din fata mea m-a lasat inaintea ei. O ora am petrecut in sediul AFP S2 Rosetti, dintre care probabil in jur de 15 de minute am discutat cu diversi functionari, restul am petrecut-o fie cu burta, fie cu fundul la geamurile ghiseelor.
Ma intreb totusi de ce ghiseul are usita aceea de comunicare la nivelul burtii? Da, exista atasate niste aparate de vorbit/auzit, dar nu functioneaza. Daca vrei sa te faci auzit sau, si mai greu, sa auzi niste termeni necunoscuti de la inspectori, trebuie sa ajungi cu gura, respectiv cu urechea la nivelul burtii (mele) si in pozitia aceasta – indoita de spinare si cu fundul in sus catre contribuabilul din spatele tau – sa incerci sa intelegi ce vrea statul de la tine!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

aviz ocupare spatiu public

motto: Stiu ca sunt proasta, dar cand ma uit in jurul meu, imi dau seama ca nu e vina mea!
(din intelepciunea populara)

Asa se obtine un aviz pentru ocuparea spatiului public (care va trebuie daca nu doriti sa luati amenda ca ati pus tomberonul cu moloz pe sosea):
1. In primul rand am dat telefon la Administratia Domeniului Public sector 2ADP-S2. Vorbim cu o doamna care dupa ce ne chestioneaza ne spune „In acest caz va invitam pe la noi, ma cheama Doamna …” – in loc sa fim incantati ca vorbeste atat de frumos ne intrebam intrigati de ce ne invita, de ce oare nu ne spune pur si simplu sa venim, sa completam, sa solicitam, sa depunem? Astia au sediul …undeva, pe o sosea, Soseaua Electronicii nr. 44. Cred ca nu trece nici un mijloc de transport in comun pe soseaua aia, de fapt cred ca putine trec pe soseaua Electronicii, e foarte pustiu. Peste o pasarela ruginita s-a dovedit a fi Gara Obor. O gasesc pe Doamna …

– Buna ziua, am venit pentru inchiriere spatiu public pentru tomberon constructii.
– Container, adica?
– Mda.
(sa stiti musai cati metri patrati ocupa tomberonul, daca vreti sa nu pierdeti 10 minute cu presupunerile si telefoanele la prietenii care nu au vazut niciodata asa ceva!)
Completez cererea, „Mergem impreuna sa o inregistram.” Mergem. Doamna … in fusta mini in fata mea, eu dupa, privind cum isi baga insistent o mana in buzunarul de la spatele fustei. Ma intreb daca imi sugereaza sa pun ceva acolo.
La receptie:
– Sa stiti ca nu e sefu aici.
– Siii?
– Pai nu are cine sa va semneze?
– ?
– Il inlocuieste cineva, da nu stiu daca o sa vrea sa semneze.
– Si atunci ce fac, revin? intreb eu nevinovata si gandesc, oare trebuie sa pun ceva in buzunarul ala?
(cred ca sufar o deformare a conceptiilor si perceptiilor, de la atatea acuze de la Vecinu cum ca am obtinut autorizatia de constructie asa cum se obtin toate in RO)
– Eee, o sa semneze.
– Super!
Mai stau, mai astept, semneaza cu totii, obtin, multumesc; buzunarul de la fusta mini rămâne gol.
2. Trec pasarela ruginita spre Directia Venituri Buget Local sector 2 (DVLB-S2) de pe Bulevardul Garii Obor 10 – unde se face plata pentru avizul proaspat obtinut – si imi imaginez cum ar fi daca mi-ar cadea cardul sau avizul din mana, printre trepte, tocmai pana pe calea ferata. N-a fost sa fie.
3. Adevarata provocare este insa sa platesti cei 45 de lei – contravaloare inchirierii pentru 8 zile a 6mp pe domeniul public.
Ma reped zambitoare pe usa DVBLS2, recunoscatoare sistemului ca totul este atat de simplu – acesta este doar la o aruncatura de bat peste calea ferata de ADP-S2; cand te gandesti ca puteau sa ma trimita in celalalt colt al sectorului 2!
Inauntru, un afis mare „Consiliere Contribuabili” pe un ghiseu inchis; ridic din umeri, trec mai departe, langa el, pe colt, un ghiseu deschis pe care scrie Taxa Poluare si alte informatii. Vazand ca e inchis ghiseul de consiliere, intreb jandarmii unde platesc ce scrie pe fituica mea. „Acolo, dar doar cu CARD”. Ceva e in neregula, cum adica DOAR cu card? Presimt ca e ceva putred. Stau la coada, ajung, dau la plata: „Nu aici doamna, mergeti si luati numar de inregistrare, asteptati ca va cheama un inspector si el va calculeaza cat e de plata si va intoarceti sa platiti”. Putred!
Aparatul imi scuipa numarul 124, sunt 21 de oameni inaintea mea. Am timp sa obtin parola cu care imi voi  vedea datoriile catre Primaria sectorului 2 si de la Ghiseul.ro. Vine randul meu: „Nu aici doamna, mergeti la Consiliere Contribuabili, completati o cerere, faceti o copie dupa buletin si reveniti.” „Adica sa mai stau odata la coada?” Doamna de la ghiseu ridica din umeri acrita si trece la urmatoarea victima. De-a dreptul putred!
Extrag numaru 147, deci mai am 23 de contribuabili inaintea mea.
Ma duc la ghiseul Consiliere, ala inchis si ma uit ca vitelu la ghiseu inchis. Il intreb pe Jandarm cum pot fi consiliata, ca ma apuca turbarea. „Pai aici, dupa colt, unde scrie taxa de poluare, intrebati.” „Aici?” „Aici, sigur!” De ce naiba nu mi-o fi spus de la inceput sa intreb aici, sa nu ma trimita in bozii? Stau la coada, intreb, completez, mai intreb, mai completez – un functionar tanar, micut de statura, cu accent, imi raspunde acrit la intrebari.
Astept, astept … 140, las romanul de-l citeam si meditez, daca ghiceam ca intarea la ghiseul inchis e la ghiseul de langa, acum eram de mult plecata. 145 vreo 20 de minute, mai sunt 9 minute pana la inchidere spune cineva – poti sa iesi dar nu mai poti sa intri. Intr-un final, 147, ma duc la ghiseul nr.8 unde macar este o doamna vesela. Spune ceva, nu prea aud, aud, ii explic ca ma speriasem ca imi spune ca nici de data asta nu am extras nr. castigator. Radem impreuna, criticam sistemul, isi cere scuze, e draguta si placuta, la plecare ii dau nota 10 (aveau dispozitiv de notat – foarte bine, bine, nesatisfacator! – dar puteai sa notezi doar daca il activa ea), ne multumim reciproc pentru buna dispozitie pe care ne-am indus-o. Am platit, am scapat dupa 2 ore de citit romane la Directia Venituri Buget Local sector 2.
Suntem avizati!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

din ciclul jandarmi si jandarmi si doamne plictisite

La Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de pe Ion Campineanu, urmand indicatiile unui jandarm micut si grizonat de la intrare, am urcat in fuga 3 etaje si am ajuns gafaind la camera 9 sa depun o cerere.
– Buna ziua, aici?
o voce feminina plictisita: – La usa din fata!
Astept la usa, intru, o alta voce feminina plictisita: – Aveti cerere? Pai daca nu aveti de ce veniti? Luati o cerere de la Domnul din stanga. Cum care domn, trebuie sa fie un domn! Si copie dupa buletin. Nu ma intrebati pe mine daca exista copiator in cladire, ce sunt eu, birou de informatii! Tot pe domnul intrebati-l, e treaba lui.
A, uite ca este si un domn! Un domn inaaalt, slaaab, cu par alb, in uniforma de jandarm gri cu grena. Imi da cererea, imi spune ca gasesc un copiator dupa colt. Dupa colt?!! ma minunez inca gafaind. Asta e, mai facem si sport! Domnul vine langa mine si imi cere buletinul. Ii spun oarecum rusinata ca nu trebuie sa se deranjeze ca voi cobora si voi urca din nou cele 3 etaje. Spune ca nu-i nici o problema si in jumatate de minut se intoarce cu o copie dupa buletin, facuta intr-o alta incapere, desi la doamna plictisita nr. 2 exista un copiator care parea functional. Ii multumesc cat pot de frumos si ma intreb cum as putea sa ma revansez, ma intreb dar nu il intreb, el ramane cu multumirea unei fapte bune, eu cu timp economisit. Depun actele, doamnele plictisite devin amabile si avem un schimb scurt de pareri si zambete.

(Ca sa stiti, daca vreti sa schimbati contul in care primiti cei 42 de lei alocatie copil, mergeti in cladirea respectiva, pe Ion Campineanu nr. 20, la etajul 2 (de fapt urci 3 etaje!), camera 9, luati cerere de la amabilul Dl. jandarm si o completati si o depuneti la una dintre doamnele plictisite – in functie de sector, impreuna cu copie certificat de nastere copil, copie buletin parintele care primeste alocatia, extras de cont pentru noul cont.)

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

AF

Aș leșina dar mi-e teamă că mă lovesc când cad, așa că mă abțin; îmi vine să plâng, mi-e cald și mă dor genunchii mai ceva decât la joggingul de dimineață. Stau de o oră la coadă și îmi spune doamna de la ghișeu că nu au calculat încă sumele pentru deciziile de impunere (am depus declarațiile la jumatea lui ianuarie!), dar să plătesc liniștită. Nu vreau să plătesc dacă ei nu și-au făcut treaba la timp – din orice motive, imputabile sau nu lor. Așa că șed și scriu și aștept, că îmi șade bine cu așteptarea.

 

PS: mi-au calculat pe loc deciziile de impunere si una peste alta, doamnele acelea fac fata destul de bine valului de oameni nervosi, obositi si care mai au si alte treburi decat sa piarda timpul la cozi ca sa afle cat au de platit statului care ne iubeste!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Enel, o experienta obositoare

Daca aveti nevoie de un aviz de amplasament de la Enel, sa va pregatiti cu sandwich, sticluta cu apa, un scaunel pliant ar fi minunat si mai ales multa multa rabdare. Umbrela de soare nu-i nevoie, poate doar evantai, pentru zilele caniculare.
Eu nu am beneficiat de aceste informatii si am suferit cumplit cand am fost la sediul Enel din Pta Muncii sa obtin un aviz de amplasament. Aveam doar o sacosa cu hartii conform indicatiilor primite telefonic de la operatorii Enel. Acolo totul este fumos, lucitor, exista o doamna bodyguard si un promoter Enel, chiar si un computer (atentie, nu e voie sa umbli la el!) si saispe scaune plus un scrin pe care sa completam cererile doi cate doi.
Mai este masinaria de dat bonuri de ordine, de la ora 09 pana la ora 16; dupa 16 nu se mai dau bonuri. Intrebarea este de ce se dau bonuri pana la 16, daca jumatate din cei care iau bonuri pana la 16 nu reusesc sa ajunga la birourile functionarilor Enel in timpul unei zile de lucru; asa ca urmatoarea zi vin din nou, trag iar un loz, pardon bon si o iau de la capat, cum le-o fi norocul – a fost sau nu lozul, pardon, bonul, castigator.
Am ajuns si eu la ora 13:30, am luat bonul 196, cand pe monitor era afisat numarul 144. Si asteptam deja de vreo ora cand un domn care luase bonul cu numarul 176 la ora 12:10 a cedat nervos si apoi si-a cedat si locul – mie. Si am mai stat patruland in 10 metri lungime pana putin dupa ora 16 cand am reusit sa ajung la o Doamna functionar. Si tremuram de nervi si oboseala asteptarii in picioare si ma balbaiam si nu eram in stare sa zic ce vreau sau sa scot hartiile din geamantan.
– Ce doriti?
– Un aviz de amplasament, zic eu balbaindu-ma.
– Ati completat cererea?
– Nu.
– De ce, daca sunteti asa de grabita?
– Pentru ca nu am stiut daca este cererea buna, caci pe aceasta cerere sunt trecute doar 3 acte iar la telefon mi s-a dictat o lista cu muulte alte acte. Pentru ca desi am banuit ca este cererea cea buna nu am avut siguranta si oricum nu am stiut sa o completez. Dar daca ma ajutati, o completam in 2 minute impreuna.
– Aaa, da, (intoarce hartia pe toate fetele) cred ca e cererea buna.
– Atunci ma ajutati sa o completez?
– Pai scrieti … aaa, acolo asa, aaa, nu, nu asa, altfel, ba nu, mai bine invers, da, stati sa va dau alta hartie sa o luam de la capat. Si o luam de la capat.
– Ei vedeti, de aia nu am completat-o pana acum!
Totul a durat 10 minute – pentru care am stat 3 ore la coada, iar daca domnul cu lozul 176 era dispus sa isi petreaca toata ziua la Enel, probabil ca veneam din nou, intr-o alta zi! (am auzit ca se vine de la ora 7 dimineata si sa sta la coada in fata sediului Enel, pana la 9 cand se deschid portile – va reaminteste de ceva procedura aceasta?).

Asa ca am facut o sesizare la Enel, prin care le-am sugerat ca daca nu au de gand sa suplimenteze numarul de functionari, macar sa puna mai multe scaune. Mi-au raspuns foarte promt ca au luat la cunostinta ca sunt nemultumita de „comportamentul si modul de lucru al colegilor” lor de la centrul de relatii cu clientii – lucru pe care nu l-am reclamat, „precum si faptul ca nu exista un mediu confortabil de asteptare” si in final au sperat ca raspunsul lor a clarificat aspectele sesizate – care mie nu imi erau neclare, ci doar erau!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather