2 ani de Alexandru

… am ajuns și aici!

Am culcat sărbătoritul și pe sor-sa, într-un final! Bietul de el, la tort i se învârteau ochii în cap de oboseală, nici măcar nu a vrut să sufle în lumânări. S-au inghesuit Tudorica si Vali sa il ajute!

Asadar, Alexandru are 2 ani: Eu am 2 ani, da! și o să meig ia ghiădi când o sa fiu maie!
Vorbește copilul nostru de 2 ani, de n-am pomenit așa ceva, orice, orice, pocit, cântat, legănat dar totul. Și cîntă: hepi boidei tu iuuu! cu melodie, nu oricum! Și spune te iog fumos si muțumec, de fiecare dată! Și mai cântă cu Podu de piată s-a dămâiat sau cu iepuiaș diăgăiaș și cu mec mec codomec
E topit după taică-său, el să îl spele, el să îl culce, să-i dea de mâncare, să se joace … eu sunt bună doar după ce plânge după Cristi și Cristi nu mai apare: tata e la seivici la fiimă și nu poate să vină la mine?
Nu știu exact care-i ordinea iubirilor, dar top 3 sunt: tata, mașinuțele și joculețele pe tableta. – Pe cine iubești tu cel mai mult, Alex? – Pe iocuieeeț! Și pe mașini, le iubește le iubește! a primit de ziua lui atatea mașini de n-a văzut neam de neamu meu atâta abundență. Le culcă, le spală, le dă de mâncare – tot ce-a văzut la Sara că le face la păpuși aplică și el la mașinuțe. Nu-s de lepadat nici filmele cu Fulger McQueen (e fascinat!) sau cu iepurașii care colorează ouă (funny little bunnies) – și Sara a fost mare fan al acestui filmuleț, în tinerețea ei! Desenează sau pictează (a se înțelege mâzgălește!) cu mare plăcere și construiește tot felul de chestii din tot felul de cuburi.
Mai am doar puține metode să îl păcălesc să facă ce vreau eu, îi este frică de paidăi (spider) și paidaman (spiderman) – cu ăștia ce îl mai convingem să se îmbrace sau să mănânce. Urlă ca bezmeticu când vrea ceva, se tăvălește, se urcă pe pereți. Se ceartă și se bate aproape de la egal la egal cu Sara, îi ia jucăriile și îi strică jocurile cu voia. A învățat cum e cu fapta și răsplata – te uiți la fim numai dacă iei siropul de gât! – și în secunda 2 e cu gura căscată să ia siropul iar în secunda 3 cere filmul promis!

La mulți ani, băiete! … nu mi-ar ajunge internetul să scriu câte bune și rele spui și faci, dar suntem topiți după tine, chiar dacă ne scoți peri albi – smocuri, smocuri!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

dupa 2 ani

Acum si atunci – octombrie 2012 si octombrie 2010, Sara si Alex in pijamaua roz cu dungulite a Sarei. Sara avea 2 ani si 3 luni, Alex are 1 an si 11 luni.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

who need you, b…?

Am facut prajitura, copiii au aranjat biscuitii in tava in timp ce eu faceam crema de vanilie. Apoi am aranjat fructe peste crema, fiecare dupa imaginatia lui: Sara se straduia sa faca floricele, Alex indesa bobitele de rodie adanc in crema apoi era nevoit sa isi linga degetele, eu ma ingrijeam sa fie si banane si mere si pere si portocale si struguri si rodie in fiecare coltisor. Si apoi am mancat cu mare pofta: delicioasa!!!
– Tata, am facut prajitura! il intampina Sara pe taica-sau.
– Bravo, e foarte buna!
– Eu am facut-o! se lauda Sara.
– Si cine te-a ajutat, Sara? incerc sa ii improspatez memoria Sarei.
– Eu si cu Alex am facut-o, tata! zice Sara incantata de talentul lor.
– Si eu nu v-am ajutat deloc? na … imi vreau si eu partea mea de aplauze.
– Eee, mama a facut DOAR crema! lamureste Sara problema.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

i’ve made it!

si fata
si rochia – din 2 tricouri, unul intreg si unul bucatit, intr-un acces de creatie

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

bolnavul închipuit

– Mamaaa, viau să îmi dai totometu! Viau totometu! zice Alex cu voce moale în timp ce se uita la TV împreună cu alți copilași.
– Ce să-ți dea mama?
– Totometuuu …
– Uite, aici ma doaie, uiechea, aici! și-mi arată o ureche.
Eu îl iau în brațe și fuga la Tata: – Uite, Alex zice că îl doare urechea, oare chiar îl doare sau zice și el așa?
– Eu viau totometuuu …
– Vrei termometrul? ești bolnav? îl întreabă Bunicu-său.
TERMOMETRU! fir-ar să fie, nu înțelegeam deloc legătura dintre durerea de ureche și totometu ăsta!
– Daaa! zice Alex moale.
Și îi pun – cu chiu cu vai, că nu voia să stea ca îl gâdila la subraț – un termometru cam smintit, pe care îl ține 18,64secunde și apoi pleacă la joacă vesel.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Alex și Sara

Alexandru vorbește de mă uimește, cânta cu o tentă de melodie și cam știe cuvintele; cel puțin pe acesta il știe: A-i-on cu motoi ia-mă și pe mine în zboi să mă fac aiaioi!
A cântat și a vorbit cu cineva tot drumul de la țară până acasă: Mec mec codomec, scoate coane boieie și se duce la bată și cade în batăăă. Asta era varianta făcută la moment, că o știe și pe cea cu Și bea apă cadăăă!
Apoi vorbea cu cineva:
– Vrei să megem? Vrei?
– Cu cine vorbești Alex?
– Cu guia (a se înțelege gura)

– Alex, cum e poezia cu Sus în pom e o păsărică?
– Un pisoi e în iabă și puiu e în iabă…
– Nuu, puiu e sus in pom.
– Puiu e sus în pom și pisica e jos în iabă
– Și ce zice pisicuța?
– Iau pui!!
– Si ce zice păsărica?
– Iau pui!!
– Nu, aia zice pisica, dar păsărica ce zice? Să nu iei puisorul ….
– Să nu iei puiu Că te bat cu bitoru!

Alex se uită la filmul Cidul si unu cade pe acolo; Alex: de ce a muit domnu?

Alex cu Iphonul meu: Vrei să îți arăt cum se face? Vrei? Și se chinuie să apese butonul principal. Reușește și ajunge la deblocare: Mamaa, uite cum se face, mamaa, uite! Și cu greu reușește să gliseze Deblocare după care bagă coduri după coduri … greșite … deocamdată!

Față de Alex, Sara nu vrea să spună nici poezii, nici cântece, cu greu reușesc să scot de la ea ceva. Nu vrea să meargă la engleză sau la dansul de la grădiniță, e singura care rămâne cu Doamna și … îi face de mâncare.  Totuși, câteodată, deodată, începe și cântă sau spune o poveste sau face un exercițiu pisica se întinde, pisica stă jos – pe care l-a învățat la grădinită sau mă întreabă la vreun film Mama, de ce a spus thanks în loc de thank you. E foarte interesată să afle tot felul de lucruri și mă pune să îi povestesc același lucru și de 3 ori la rând.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

sedinta despre cadoul de la Mosu

Am facut exces de socializare la sedinta cu parintii de la gradi; subiectul principal a fost ce cadou aduce Mosu’ – la fel pentru toata lumea, de la badica la opinca sau fiecare parinte pune in sacul copilului ce vrea el/ copilul si ce poate.
Unii parinti au fost de parere ca e mai bine egalitate pentru toti: baietii masinute albastre si fetitele papusi ieftine; ca copilul e mic si se supara daca vede ca celalalt a primit mai mare si mai mult; ca copilul e mic si nu intelege ca nu mai e comunism, ca libertatea este cand unii au mai mult si altii deloc.
Altii zic ca e musai ca odorul lor sa primeasca ce-si doreste mai mult si mai mult de la Mosu’ taman la gradinita; ca daca vede ca el a primit o masinuta albastra si colegul din dreapta o masinuta albastra si colegul din stanga o masinuta albastra, ce-o sa zica el? ce-o sa creada despre Mos Craciun?  despre notiunea de a vrea numaidecat? de a vrea ceva si a primi altceva, ca tot poporu muncitoru?
Mai erau parintii multumiti cu oricare varianta, numai sa se decida lumea mai repede!
Cu toate ca si eu ma aflam in ultima categorie, ma gandeam cum ar fi totusi mai bine pentru copii, dar si pentru parinti; initial am fost de parere ca ar fi indicat sa primeasca cadouri la fel, dar nu chiar identice, ci din aceasi gama, eventual mai mult simbolice – o carticica, o bombonica, o cireasa …; dar cica ar fi prea mici pentru carti; fie, sa fie si masinute, dar macar nu toate albastre!  ar mai fi putut primi cadouri pe care sa le foloseasca la gradi sau acasa in scopuri educationale – creioane colorate, carti de colorat, plastilina, acuarele – nu, nici asta n-ar fi bine, ca el vrea sa plece cu cadoul acasa, ea vrea trusa de doctor, el vrea masinuta teleghidata; apoi am stat si m-am concentrat la maxim si mi-am dat seama ca, daca nu este vorba de cadouri simbolice, mai bine sa primeasca fiecare ce vor parintii lui, decat toti ce se gaseste la piata. Ca bani tot am fi dat si decat sa mai adaugam la colectie o jucarie de ochii lumii, mai bine dau eu banii – cati imi permit – pe ce vreau sa aiba Sara, o carte, o carioca, ba chiar o hainuta! Uite ca acum mi-a venit ideea sa le comandam la copii tricouri inscriptionate, eventual pe o parte sa aiba personajul preferat iar pe cealalta un mesaj unic – nu cred ca-i nici prea scump si ar putea fi interesant. In plus, e deja momentul sa invete puii ca nu-i tocmai egalitate, ca unii isi permit papusi vorbitoare, iar altii doar o portocala!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather