cu si despre copii

povestea lui Alicu

Alexandru a cazut la datorie; a impartit podeaua si ciorapii cu Alicu. Alicu a devenit papusa lui – trebuie sa aiba si el o papusa cand o vede pe Sara crescand papusi toata ziua. Alicu era papusa Sarei, dar nu a prea iubit-o de la inceput. I-a adus-o Mos Craciun si saracul a stat si a ales: o papusa musai cu par, moale dar nu foarte, neaparat cu ochi care se inchid si se deschid, nu prea mare, nici prea mica, sa nu fie exagerat de scumpa si pe stoc pe ultima suta de metri – si asa s-a nascut Alicu. De fapt Alicu era Alexandru initial, dar Sara la 1 an jumate nu stia sa zica decat Alicu; si pentru ca il batea de ii sareau fulgii, am decis sa ii ramana numele Alicu, caci imi doream un baietel pe care sa il cheme Alexandru si nu voiam ca Sara sa asocieze numele Alexandru cu bataia si cu papusa pe care nu o iubeste. Imi e mila de Alicu, dar acum macar e Alexandru care il cam iubeste! Peste un an de la sosirea lui Alicu in familia noastra a venit si baietelul; si il cheama Alexandru si a cam luat si el bataie de la Sara si inca mai ia bataie de la Sara, ocazional, cand nu executa intocmai ordinele. Probabil ca in curand vor fi lupte de la egal la egal.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

inca mergem la gradinita

Cum a venit toamna, adica de la 1 septembrie, au inceput mucii si tusea si probabil ca asa o vom tine pana mijlocul primaverii.

Sara s-a acomodat destul de bine la gradinita – cel putin pentru primele zile. Dar nu vrea sa doarma acolo: pentru ca ea doarme cu suzeta si ii este rusine de copii :).
Mananca supa singura la gradinita. Nu mananca felul doi … ca e cu sos!
– Cum, Sara, mananci supa singura? Si acasa de ce nu o mananci singura?
– Pai la gradinita nu am voie sa fac ce vreau, dar acasa mai fac si prostii!

– O fetita mi-a zis zgarcita cand eu eram buna.
– De ce?
– Eee, ca nu stia ca eu sunt buna.
– Alta fetita vorbea prostii.
– Ce prostii?
– Vorbea asa, cu vorbe de bebelus!

– Mama, stii ce bucuroasa era Doamna cand eu ii faceam ceva bun!?
– Ce ii faceai bun?
– Clatite, torturi, de toate!

Alex tragea sa mearga si el la gradinita, dar a invatat ca dimineata merge numai Sara si la pranz mergem impreuna sa o luam pe Sara.
– Eu nu meg la găița! Eu stau cu tata! Iaia mege cu mama. Apoi meg eu cu mama.
– Sara, nu Iaia!
– Eu nu zic Iaia, zic Saia!
– Eu nu viau să stau cu mama, eu viau să stau cu tine! îi spune lui taică-său.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

primele minute la gradinita

Am fost prima zi la gradinita 16, Luminita. Eu si cu Sara – lesinate de emotie, Doamna educatoare – foarte draguta – atat cat am putut sa ne cunoastem in 15 minute. Nu aveam voie mai mult caci nu ne lasa Dna Asistenta, deoarece nu aveam analizele toate aduse. Mai era un singur baietel venit la gradinita.
Sara a stat bosumflata si nu a vrut sa vorbeasca sau sa intre, dar deoadata, ascultand povestirile Doamnei despre jucariile si papusile din dulap, a acceptat si a intrat in clasa, si-a dat jos ruxacul, pulloverul si a inceput sa se joace cu Doamna si cu baietelul. A venit la mine si mi-a spus sa ma duc sa ii iau analizele si sa o las pe ea acolo sa se joace pana cand ma intorc. Intre timp a mai aparut o fetita si evident, Doamna Educatoare s-a dus sa o intampine. Aici Sara s-a bosumflat din nou si nu a mai vrut sa intre, nici macar sa isi ia lucrurile. Pana la urma am reusit sa le recuperam si sa plecam.
Din pacate nu o pot duce inca pentru ca nu am facut analizele la timp. Si nu sunt de acord cu stresatul copilului fara motiv – caci asta a reprezentat pentru Sara (dar si pentru noi!) luatul din gat a unei mostre pentru exudatul faringian! Sper sa avem totul de luni incolo si sa continuam cu emotiile la gradinita.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Cum ne înțelegem cu Alexandru

– Încă iau tughi! (mai vreau încă struguri)
– Nu mai sunt!
– Du-te mama cumpa tughi! du-te! chide denda! și îmi închide laptopul și mă împinge de pe scaun. Denda e agenda, dar de fapt așa îi spune și la laptop.
Ar manca struguri până când ar crapa, dacă l-aș lăsa. Ce-i drept, și eu aș mânca la infinit struguri!

– Cum te cheamă, Alex?
– Aie
– Bravo, Alex!
– Nu! Andu chiamă!
În general nu răspunde la întrebarea cum te cheamă, dar de data aceasta, m-a surpins! 🙂

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Exploratorii – ep. 1 – Solovan (aug 2012)

O excursie pe cinste cu toti pustii pe care i-am putut aduna – si cara. De fapt, n-a fost chiar asa de greu, caci Sara a mers tot drumul pe jos – si inainte si inapoi. Teo a venit tare din urma si-a alergat juma de drum pe jos! Alex ce-a mai tipat „eu iau in danta!” (eu vreau in geanta, adica in ruxac!), dar urcarea a facut-o 3 sferturi pe picioarele lui; nu-i vorba, la final cred ca il dureau mainile de cat s-a tarat agatat de mine! Tudor a cedat doar la ultimele sute de metri si, dupa ce a numarat vreo 3 milioane de stele, a cazut (brusc!) la datorie. Liviu a fost un ajutor de nadejde, a condus trupa – ma rog, ne-a cam ametit el cu miscarile haotice ale lanternei, dar am ajuns intregi pana jos, prin noaptea groasa.
Sara si Alex au avut curajul si bafta sa fie Bunicul cu ei si sa intre in pestera; asaa…la intrare, dar Sara a fost foarte incantata de pestera si cred ca mai ales de curajul ei.
Am facut tabara in varful Solovanului, intr-o livada de meri. Am explorat imprejurimile, am mancat mere si (cateva) prune, am facut focul (cred ca era loc de picnic! 🙂 ) si frigarui cu mere si friptura de porc pe jar, s-a tras la tinta folosind ca proiectile merele cazute pe jos, cine a putut s-a cocotat in meri, cine nu, a stat lungit la soare. Alex, foarte practic, se ducea cu marul pana langa tinta si il potrivea cu mana.
Intoarcerea conform traditiei familiei, noaptea, prin bezna cea mai adanca, preferabil pe un drum necunoscut sau macar – cum a fost cazul de data aceasta – de nerecunoscut. Alexandru si-a pierdut zuza (– eu nu am iuia!  – da unde iti este!  – e (si ridica din umeri) … ie la muntea, a mancat-o iupu!) si de atunci ne chinuim sa il adormim – nu ca nu am profita de ocazie sa il dezvatam de zuza, dar nu accepta el alta, decat pe aceea! (– du-te cumpa alta! ii dam alta, o arunca: – nu ie buna, altaaa!)
Au venit si ne-au recuperat cu masinile, in afara de Sara toti copiii dormeau.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather