Din ciclul: „Mama, dacă mănânc tot, vine tata la noi?„:
– Ți-e somn, Alex, că aseară în loc să dormi îl zăpăceai pe tata la cap!
– Tata ăla care piacăăă … zice Alex botos.
– Unde pleacă?
– La ping pong și la seivici.
by 
ce înțeleg copiii
by cu si despre copii
by Sinaia
„De ce te temi, nu scapi!”
Cu teama in suflet ca va fi asa cum a si fost am organizat o iesire la Sinaia. Iulia mergea cu trenul impreuna cu Ilinca, iar noi, cu masina, urmand sa ne intalnim pe la 12, hai 13, maxim 14 la Sinaia. Dar Dracul si-a bagat codita si desi ne-am trezit destul de devreme, ne-am imbracat cat de rapid am putut, am mancat un mic dejun copios, ne-am certat (ca de obicei) ca de ce faci ce faci cum faci si nu faci cum zic eu de 10 ani si totusi la 10 jumatate eram gata de plecare, au inceput sa intervina incet incet una alta astfel ca am reusit sa plecam doar la 11, la 12 si un sfert eram la iesirea din Otopeni continuand cearta dar de data asta pe alte teme cum ar fi ca de ce sa ocolesti sistemul cand poti sa pierzi tu timpul tau, ca si asa n-ai altceva mai bun de facut, si sa mergi pe ruta clasica pe care nu merge nimeni niciodata si deodata a sunat telefonul si ne-am dat seama ca nu eram doar in lac ci cazuseram de mult in put. Ca nu numai ca era ora de intalnire si noi de abia plecaseram dar noroc ca abia plecaseram si astfel, desi eram destul de departe inca nu eram foarte departe, sa putem inca sa ne intoarcem sa luam cheile de la casa pe care le uitaseram acasa!
Asa ca am facut cale intoarsa sa luam cheile (si bani, ca oricum nu aveam decat de-o ciorba) si la ora 13 si 15 eram de unde ne-am intors ….la ora 15 la Sinaia, unde Iulia ne astepta inghetata la usa si noi nu auzeam ca ne suna, desi ii vedeam picioarele langa masina noastra, dar nu stiam ca sunt picioarele ei, pana cand Ilinca a urlat de am auzit si eu si toti vecinii: EMILIAAAAAA! Si atunci abia le-am lasat inauntru sa se incalzeasca in casa inghetata.
De aici inainte a fost frumos, s-a facut caldurica, copiii s-au jucat 3 zile (3 zile mama o sa stau cu Ilinca? 1,2,3? Super!!), in cea mai mare parte a timpului de-a tot felul de catei: Sara: Acum nu ne mai jucam de-a cateii, acum eu eram un bebelus. Ilinca: Daaa, si aveai o boala de catel! sau de-a mama si copilul pana cand Ilinca a zis ca e prea stresant acest joc – cam ca si in realitate, zic eu! Ne-am dat cu telecabina si telegondola, am carat la copiii adormiti si obositi si flamanzi, unii chiar uzi si inghetati. La cota 1400 m-a apucat plansul si isteria cand am vazut gramada de lume (de fapt era chiar urat acolo, daca planul tau nu cumva era sa te arunci cu sania direct in telecabina!), dar plimbarica prin padure (pana la schitul Sf. Ana) a fost tocmai ce imi lipsea de atata timp! Alexandru a mers aproape tot drumul pe jos, in timp ce fetele au stat ca boieroaicele sa le traga Cristi cu sania pe potecuta.
Duminica am fost la Peles si daca pe strazile serpentina din Sinaia cu zapada pe trotuare pana la ferestre eram cu gura pe copii sa nu cumva sa se miste de pe marginea drumului, cand am intrat in curtea castelului le-am zis ca sunt liberi sa faca ce vor … au luat-o la fuga pe alei fara sa se mai uite inapoi, au cazut in cap, s-au rostogolit, s-au tavalit prin zapada – au profitat din plin de libertate!
Dar totul ar fi bine daca s-ar termina cu bine si desi am ajuns cu bine acasa, de atunci suntem bolnavi, biata Sara se pare ca are parinti iresponsabili de a ajuns cu urechea in pioneze, asa ca pedeapsa mea este sa ma doara si pe mine urechile si gatul si capul si ceafa si mainile si din cand in cand si creierii.
by zapada care a fost … (acum 2 saptamani)
Cadoul pentru ca am facut un efort sa mergem la tara, desi vremea nu promitea mare lucru! Vremea nu promitea, dar Meri vedea de azi zapada ce va sa fie maine! Duminica dimineata (10 februarie) ploua si ne plangeam de mila din varful patului: vaai de noi, ce noroi! Pe la ora 11 ploaia s-a transformat in ninsoare, cu fulgi cat pumnul, la ora 14 era zapada precum se vede in poze, pe la ora 17 s-a terminat ninsoare.
Fetitele au facut singure bulgarii uriasi pentru omul de zapada urias, iar apoi l-au chemat pe Cristi sa ii puna unul peste altul. N-am avut morcovi asa ca au improvizat cum au putut mai bine. O bucatica din Om a rezistat incalzirii globale pana duminica viitoare (am primit informatii de la agentii nostri de pe teren!)
by prima iubire
Astazi am fost la Doctorul pentru urechi pentru a 2-a oara, pentru ca prima data Sara a urlat si nu a lasat pe nimeni sa se apropie de ea si si-a intins mucii peste tot. De data aceasta a fost cooperanta si asa de draguta, de nu imi venea sa cred. Asa ca de abia asteapta urmatoare intalnire cu Domnul Doctor.
Ajunsi acasa, plecam din nou, spre farmacie, sa luam cele necesare tratamentului:
– Mama, deja imi este dor de Domnul Doctor.
– Las’ ca il vedem din nou saptamana viitoare! Mergi putin mai repede, ce iti tarasti picioarele asa?
– Ma prabusesc de iubire! zice Sara tarsaindu-si picioarele si mergand aproape prabusita.
Dupa amiaza, Sara pe olita pentru a nu stiu cata oara:
– Sara, de unde ai tu diareea asta?
– Cred ca de la dragoste, zice Sara cu glas grav.
– De la ce?! intreb eu, caci uitasem de iubirea ei.
– Cred ca m-am imbolnavit de la dragoste!
– Care dragoste?
– M-am imbolnavit de la dragostea de Domnul Doctor!
Si seara, in timp ce picta, zice deodata:
– Mama, Domnul Doctor a fost asa de bun cu mine! Cred ca de aia m-am indragostit!
Hm, este cazul sa ii explic cum este cu Dragostea asta. Deja a facut planul ca la petrecerea de ziua ei il invita si pe Domnul Doctor.
by Saptamana patimilor
Dupa vineri vin cele 2 zile de pauza, chiar si Sara a inceput sa le simta gustul – mama acum pot sa dorm cat vreau? Chiar si eu le simt gustul desi in timpul saptamanii nu merg propriu-zis la serviciu si oricum fac aceleasi treburi de dimineata pana seara luni-duminica: ingrijit copii, mancare, treaba pentru serviciu, spalat rufe, curatenie, plimbare; de multe ori, ca si in timpul saptamanii, Cristi nu este acasa, asa ca totul pare ca o zi obisnuita de munca, nu de odihna. Dar totusi, creierul meu este mai relaxat, mai las copiii sa faca ce vor, mai mancam si resturi de la mesele din timpul saptamanii, mai dormim pana cand dorim, mai citim povesti la 11 seara, mai stau la un film vineri noaptea.
Joi, Alexandru si-a prins mana in usa de la grupa mica la gradinita; eu vorbeam cu Doamna Sarei si din cand in cand aruncam o privire spre Alexandru care era langa mine; dar nu mi-am dat seama ca si respectiva usa este tot langa mine, decat cand am vazut 3 barbati agitandu-se pe langa usa: tine-o asa, trage-o, poate sa scoata acum?, haide, asa e bine. Alexandru nu zicea nimic. M-am uitat sa vad ce se intampla si atunci am observat plina de groaza ca Alex era langa mine, dar cu mana bagata pana la plasele in usa, iar cei trei barbati se chinuiau sa i-o scoata. Alex era botos si incruntat si nu colabora cu cei trei. I-am smuls copilului mana din usa in timp ce barbatii se scuzau ca asa l-au gasit, ca nu ei au impins usa, ca una ca alta. Le-am zis sa stea linistiti ca este vina mea ca nu l-am supravegheat cu mai multa atentie si in timp ce ii tineam manuta in apa rece ma gandeam la cei trei oameni maturi care nu au putut sa intrebe al cui este copilul – sa vina sa si-l salveze – era clar ca Alex nu va colabora cu ei dupa cum ii privea cu ura!
Vineri am luat-o pe Sara de la gradinita cu o urma de dinti cat obrazul de mare si rotunda; adica muscata de fata de o colega, se pare ca din dragoste. Asa m-a asigurat Doamna, asa au tinut mortis sa ma anunte si colegele Sarei. Am inteles ca nu a fost nici o bataie sau cearta, decat colega a imbratisat-o pe Sara si cand i-a dat drumul i-a lasat urme pe fata. Din povestiri reiese ca Sara nu ar fi plans, ci doar s-ar fi dus la Doamna cu mana la obraz si cu lacrimi in ochi. M-a sunat mama fetitei, disperata, sa isi ceara scuze. Nu sunt vesela ca s-a intamplat ce s-a intamplat, dar nu sunt nici plina de ura si nervi si pot sa inteleg situatia: copiii sunt copii si fac lucruri, dat fiind ca nu se certau, nici Doamna nu avea cum sa prevada ce se va intampla. Mai degraba ma supara ca am impresia ca nu i-au spalat sau dezinfectat muscatura. Cum astazi nu prea mai are urme de dinti, nu e nici rosie, nici umflata, doar putin vanata, presupun ca nu s-a infectat. O mica problema este ca respectiva fetita i-a mai sucit Sarei mana odata, iar altadata i-a spus ca vrea sa ii ia putina piele de pe brat – lucru care a marcat-o pe Sara foarte tare! Si din cate am inteles de la Sara, ea este intoteauna cea pe care fetita buclucasa isi revarsa dragostea violenta. Bun, deci m-a sunat mama fetitei, si-a cerut scuze, m-a asigurat de suportul lor daca este nevoie de alifii pentru tratament; i-am spus sa stea linistita ca totul este OK … desi domnu doctor a spus ca poate ar fi bine sa solicit analizele micii muscacioase. Si ce m-a socat: mamica a spus ca imi multumeste ca sunt intelegatoare, caci alti parinti ar fi sarit direct la jugulara (bine, expresia asta cam denota violenta!) si atunci am avut imaginea parintilor violenti care sar sa bata vreun biet copil care a avut proasta inspiratie sa se certe/ bata cu odorul lor.
Am sechele din copilarie cand o astfel de mamica cu creierul incleiat in grasime mi-a tras o palma peste fata de am plecat spre casa plangand si cu sangele curgandu-mi pe barbie, pentru ca avea un baiat gras si rasfatat care parca mi-a zis ca sunt proasta ca nu l-am lasat pe el pe piatra mea si i-am spus ca el este prost si a plecat urland spre maica-sa; evident, eu eram proasta, pentru ca fiind singura in parc (aveam in jur de 6 ani) nu trebuia sa spun adevarul! Alta mamica tampita a venit la Sara si ii spunea ca e nesimtita si obraznica si alte aberatii – Sara avea vreo 3 ani – ca nu o lasa pe fiica-sa sa se suie pe tobogan. Am lasat-o sa se manifeste pana cand a pus mana pe Sara si atunci m-am dus sa o iau pe Sara de pe scara toboganului explicandu-i copilasului sa nu mai stea cu oamenii prosti de vorba – era asa de proasta mamica ca nici nu si-a dat seama ca despre ea este vorba. Cei drept, si Sara a invatat ca toboganul este pentru toti copiii, nu doar pentru ea!
M-am uitat pe forumurile de mamici sa vad situatii cu un copil lovit/ muscat de altul la gradinita si am fost socata de mintile bolnave ale oamenilor: daca era copilul meu lovit dadeam foc la gradinita; daca era muscata fata mea ma duceam direct la directoare sa o dea afara pe educatoare; copilul acela care a muscat nu trebuie acceptat in gradinita, este un pericol, du-te si fa reclamatie la inspectorat, la protectia copilului; Doamne, parinti nebuni, din 20 de posturi, 2 de parinti normali care indeamna la intelegere si 18 de parintii loviti de traznet.
Si imi imaginez ce ar fi trebuit sa fac eu in aceasta situatie, dupa parerea lor: sa incep sa urlu la educatoare, apoi sa fug la directoare si sa solicit sa o dea afara pe educatoare si pe fetita „periculoasa”, iar daca nu ar fi vrut, sa imi iau copilul si sa il mut la alta gradinita si sa fac plangere la inspectorat de asemenea incompetenta. Si din toate astea cine iesea cel mai rau? Sara, care dupa muscatura facea planuri pentru petrecerea de ziua ei si pe lista era si prietena ei cam violenta.
by curiozitate
jurnalul unei zile de joi…a care tocmai a trecut
Ma scol la 10 pentru ca pot! Ma ridic din pat la 10, caci trezirea a fost la 8:30, data de Alex. Stau si picotesc si din cand in cand ma mai ridic sa il imbrac pe Alex, sa strig la Cristi, sa dau drumul la mai multa caldura. Ca sa stea linistit, Cristi ii pune lui Alex tableta in brate sa joace 100 de jocuri; dar Alex tot nu e prea linistit: Tati, faci si tu joculetu asta? Tati, imi pui alt joculet? S-a inchis, imi pui joc, imi pui joc, imi pui joc! NUU! Atunci ne jucam ping pong! Viau sa joc ping pong, Tati viau sa joc ping pong! Adica oricum nu se poate dormi dar macar stau si meditez cu patura in cap. Aman momentul ala! La 10 gata!, ma cheama datoria si ma duc. Si de aici incepe! Lapte Alex, alearga dupa Alex sa il speli, sa il imbraci, se scoala Sara, lapte Sara, Sara bea laptele in vreo 2 ore, se imbraca in vreo 2 ore si ma enerveaza cat 2. La 12 fara 15 reusesc sa ii imbrac si sa ii pun la masa. Alta distractie, aia nu imi place, vreau din aia, nu mai vreau, vreau cu paleta, vreau cu Ploti, nu sta langa minte, da-mi tu mama sa mananc, mananc singuuur!!!, Alex nu mai da pe jos, Sara mananca, Sara mananca, Sara mananca …, Alex caaazi! iar ai cazut! In sfarsit termina si Sara de mancat o jumate de felie de paine cu unt cu jumatate de ou lipita pe el, muulte masline, Alex a terminat de mult.
Pauza de trebaluit prin casa, pana la facerea pranzului. Joia asta nu am iesit afara pentru ca ploua si ca ma doare capul si ca nu am nici un chef de murare!
Fac mancare de pranz si … ta taaam!! ma aventurez sa fac Salam de biscuiti, dupa ce prima versiune – acum vreo 10 ani – iesise curgatoare si m-a marcat … pe o zecime de viata! Aleg reteta dupa care sa ma ghidez dar pe care sa nu o respect si incep sa pun tot ce gasesc prin casa: 3 feluri de biscuiti, musli cu fructe – pentru cei ce prefera dietetic!, zahar brun si zahar alb, lapte si apa, unt, stafide, cacao, alune, amestec, dreg, impachetez, racesc – toate astea in timp ce le pun copiilor supa in farfurii si ma rog de ei sa manance singuri.
Masa de pranz alt chin. Alex mananca singur dar un sfert e pe jos, Sara nu mananca decat daca ii dau eu, si scoate din gura toate albiturile, sa nu simta gust de patrunjel pastarnac telina ceapa. Nu termina supa, ii mai raman cateva linguri, dar vrea dulciuri. Ii pun dulciuri pe masa si ii spun ca sunt suparata ca nu a mancat. Plange 10 minute, nu se atinge de dulciuri, apoi imi mai cere o supa. De data asta mananca toata supa, singura si apoi dulciurile. Sunt impresionata si o laud.
Trag de Alex cu povesti cu amenintari cu lupu pana il pun la culcare. Bat in ceva si zic ca e lupul, Alex se arunca in bratele mele plangand speriat si intrebandu-ma Mama, tu esti lupu? … dar tot speriat! Sara film film film!
Dupa somn felul 2. Uit broccolia – cum zice Sara – pe foc, din fericire ma trezesc la ultima picatura de apa. Nu-i nimic, mai devreme am uitat supa si s-a evaporat tot aproape pana la ultima picatura de supa. Iarasi rugaminti amenintari promisiuni Sarei ca sa manance. Nu vrea sos dar dupa masa mananca sos gol. Isi pune iaurt peste broccoli – si mai bine! – si pana cand Alex inghite mancarea si cade de 4 ori de pe scaun + inca jumatate de ora, termina si ea de mancat. Alex cade de pe scaun sau se arunca de pe scaun; de 4 ori in mai putin de jumate de ora. Ma intorc sa iau ceva din frigider, cand revin pe pozitie Alex tocmai aterizeaza cu capul in jos. Ma reped sa prind ce mai e de prins si il apuc de un picior. Pana la urma ajunge pe podea si incepe sa planga. Eu speriata, Ce-ai patit, ce te doare? ma gandeam ca a cazut pe manuta sau o fi dat cu capul, el imi arata piciorul de care il tinusem eu! Dupa masa Sara plange ca ii e dor de Bunica, Alex decide ca lui ii e dor de Bunicul. Bucataria e plina de farfurii trantite odata cu ultima aterizare a lui Alex, precum si cu mancarea de pe ele, asa ca ma bucur ca Alex vrea la Bunicu, Du-te stai la el sa te creasca el!! Trece jumate de minut, Alex plange de ti se rupe inima. Ce-ai patit? Nu viau sa ma creasca Bunicu, vreau sa stau cu tineee!! Ce sa fac, sa ma bucur, nu?
Pauza de epilat! Asta chiar e un chin, din fericire copiii se joaca frumos impreuna si 20 de minute nu s-au certat, nu au sarit, nu au cazut, nu au vrut filme sau jocuri la tableta. E un chin si ma gandesc la cei 2 barbati care au testat durerile nasterii, ar fi trebuit sa testeze de cateva ori epilatul sa se rodeze, apoi nasterea ar fi fost un mizilic :). Imi amintesc de un coleg de liceu care imi povestea ce gagica cu pleata deasa are el, dintr-o radacina ii cresc 2 fire – de parca mi-ar fi pasat – si ii spun nonsalanta ca si mie la fel, dar pe picioare! asa de nonsalanta incat sper ca nu m-a crezut!
Si vineee cel mai greu moment al zilei – seara. Cu masa de seara, dar mai greu decat toate ajunsul in pat, si mai greu, adormitul! La 20:30 am inceput procedura, dupa o bataie cine scrie la laptop primul si mai mult. Sara scrie pana cand il spal pe Alex, dar sa il lase si pe Alex pana cand il iau la baie. Alex stie A, M, B, S si le cauta pe tastatura parcurgand cu degetelul pe deasupra literelor si cand le gaseste apasa vesel: aaaaa….aici! Sara vrea sa scrie chestii dar nu stie si in timp ce il spal pe Alex urla sa vin sa ii arat, apoi renunta si trece la lucruri copilaresti cum ar fi tavaleala pe podele. Alex se spala pe dinti, Asta e paharul de gargaiala! si imi arata paharul din care a facut Sara gargara cand a durut-o gatul; Sara nu vrea sa se spele pe dinti cand e momentul de spalat pe dinti ci cand decide ea ca e momentul de spalat pe dinti, adica dupa ce se baga in pat – e libertate! La 22:20 erau in pat, Sara a adormit pe la 23 iar Alex … probabil dupa 12 noaptea. Le-am citit 2 povestioare, le-am dat apa, am urlat la ei, au ascutat 2 povesti la aparat, am batut in toate usile si apoi am alungat lupul care batea. Pe Sara a durut-o piciorul, mana, apoi urechea… aaa nu, nu urechea (oh ce bine!) mana, capul si piciorul fooarte tare! M-am pus langa patul ei si am masat-o si in 3 minute sforaia, saraca, ca asa respira ea in somn. Alex: spune-mi cantecul cu elefantii, acuma spune-mi despre patut, acuma spune-mi despre palete, acuma spune-mi despre afara si eu compuneam rapid cate un cantecel fara rima si fara melodie despre ce imi solicita el … pana cand a tacut. Si cand a tacut s-a intors taica-sau de la ping pong – pe la 12 fara vreo 20 si a intrat in casa trantind si bocanind si Alex a sarit din pat: A venit tataa! si gata somnu si pana cand nu a venit taica-sau sa stea cu el nu a adormit.
Si daca am scapat de ei m-am dus sa pun vasele la spalat, sa curat nitel bucataria, sa scot gunoiul, sa beau ceai cu miere poate nu ma mai doare gatul si urechile, sa mananc alune ca alunele-s gustoase si apoi sa scriu toate tampeniile astea in loc sa fac 5 abdomene si sa ridic de 7 ori genunchii la gura!
Si daca e ora 2 a.m. pot sa ma duc sa ma spal ca sa ma culc la 3 a.m., fir-ar sa fie!
by barba rasa
Cand era mai mica, Sara ii spunea lui taica-sau „Zgarie-ma taticule, zgarie-ma cu barba!” si dadea cu manuta sau cu obrazul ei pe obrazul lui taica-sau. Acum Alexandru, catre Cristi: Tata, vrei sa dai cu capu pe mana mea? si sta cu manuta intinsa asteptand sa dea taica-sau cu chelia peste palma lui.
by doar poze
the Alex
„Eu sunt puternic, fetele sunt neputernice!”
„Inger ingerasul meu […] eu sunt slab, tu fa-ma tare ca iupuuu!” si strange pumnisorii si dintii.
Doar lupul il mai sperie. Ciocanim si ii spunem ca bate lupul si imediat se cuminteste – se culca, mananca, se imbraca, se spala sau ce mai trebuie facut. Sau el bate, el se sperie, el se cuminteste. Sara ne ajuta si ciocaneste si ea cand e nevoie de mai multi lupi: „Sara, tu esti iupu?” o intreaba Alex foarte serios.
by