Posesor al unui nume cu rezonante istorice, ce te trimite cu gandul la caractere integre, minti luminate, predestinat parca pentru fapte marete, Dl. Ion Ghica detine o functie „sonora” in actualul guvern – inspector guvernamental; sarcinile sale cu siguranta implica o personalitate deosebita, domnul enumerand cu mandrie cateva dintre atributii: „Inspectez digurile găurite de rozătoare şi apoi raportez Guvernului ce am găsit.”
by 
La Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de pe Ion Campineanu, urmand indicatiile unui jandarm micut si grizonat de la intrare, am urcat in fuga 3 etaje si am ajuns gafaind la camera 9 sa depun o cerere.
– Buna ziua, aici?
o voce feminina plictisita: – La usa din fata!
Astept la usa, intru, o alta voce feminina plictisita: – Aveti cerere? Pai daca nu aveti de ce veniti? Luati o cerere de la Domnul din stanga. Cum care domn, trebuie sa fie un domn! Si copie dupa buletin. Nu ma intrebati pe mine daca exista copiator in cladire, ce sunt eu, birou de informatii! Tot pe domnul intrebati-l, e treaba lui.
A, uite ca este si un domn! Un domn inaaalt, slaaab, cu par alb, in uniforma de jandarm gri cu grena. Imi da cererea, imi spune ca gasesc un copiator dupa colt. Dupa colt?!! ma minunez inca gafaind. Asta e, mai facem si sport! Domnul vine langa mine si imi cere buletinul. Ii spun oarecum rusinata ca nu trebuie sa se deranjeze ca voi cobora si voi urca din nou cele 3 etaje. Spune ca nu-i nici o problema si in jumatate de minut se intoarce cu o copie dupa buletin, facuta intr-o alta incapere, desi la doamna plictisita nr. 2 exista un copiator care parea functional. Ii multumesc cat pot de frumos si ma intreb cum as putea sa ma revansez, ma intreb dar nu il intreb, el ramane cu multumirea unei fapte bune, eu cu timp economisit. Depun actele, doamnele plictisite devin amabile si avem un schimb scurt de pareri si zambete.
(Ca sa stiti, daca vreti sa schimbati contul in care primiti cei 42 de lei alocatie copil, mergeti in cladirea respectiva, pe Ion Campineanu nr. 20, la etajul 2 (de fapt urci 3 etaje!), camera 9, luati cerere de la amabilul Dl. jandarm si o completati si o depuneti la una dintre doamnele plictisite – in functie de sector, impreuna cu copie certificat de nastere copil, copie buletin parintele care primeste alocatia, extras de cont pentru noul cont.)
by Am intrat in buticu din scara blocului chitita sa iau usturoi, conform comenzii; am ales 2 capatani de usturoi moderate ca dimensiune si le-am pus pe cantar; o voce feminina plictisita de dupa tejghea a zis „2 lei”; am scos 2 lei si i-am intins in neantul de deasupra tejghelei si atunci incet incet de dupa cutiile cu alune si-a facut aparitia o cucoana; cu ochelari. Ia banii si incepe sa clickaie la cantarul cu usturoi pe el, modifica pretul care era pus aprioric acolo – 28 lei/ kg; „aaa… credeam ca sunt mai mari; capatanile; 1 leu 50” zice. Astept restul 50 de bani si ma intreb filozofic daca mi-o fi dat pretul dupa greutate sau dupa dimensiune; a capatanii; de usturoi. Ma uit cu curiozitate, tot filozofica, ce pret a pus: 20 lei/ kg. Cumva trebuie sa fie!
Imi iau moneda si usturoiul si multumita ca am economisit juma de leu, o iau inapoi spre usa; in drum, mi se lipsesc ochii de eticheta uriasa de la usturoi, bat-o vina! 16 lei/ kg. Stau vreo 3 minute si procesez o fi bine sa plec cu usturoiul asa cum e? sau poate e mai bine sa ii spun cucoanei ca a gresit pretul, nu de alta, dar sa stie si ea ceva? Alianta DA invinge si ma intorc 2 pasi pana la tejghea:
– scrie 16 lei/ kg.
– Cat?
– 16.
– CAT?!
Deja incep sa regret cei 2 pasi facuti inapoi, copiii tropaie pe afara nerabdatori … – 16!
– Ia dati-mi eticheta!
E clar, era mai bine inainte! (Incep sa inteleg vorba preferata a lui Cristi, mai binele e dusmanul binelui.)
– Poftiti!
Cucoana isi lipeste eticheta de nas, citeste vreo 73 de secunde si concluzioneaza „da, 16! stiti, s-o fi schimbat dimineata, ca era 19”. O cred, dar de unde 20-ul??
Introduce pretul corect la cantar: „1 leu 20”. Imi toarna 20 de bani in palma; scormoneste in cutia de pantofi dupa inca 10 bani „stati ca nu gasesc….” in timp ce eu stau cu mana intinsa neostoita. Nu plec fara banutul meu, dupa atata lupta pentru dreptate si adevar (desi pe limba imi sta un „nu-i problema, pentru 10 bani ….”) … il primesc si plec victorioasa cu 2 capatani de usturoi de dimensiuni moderate. Hm, ma intreb daca era bun cantarul?
by Sunt doar niste pantaloni de trening cu fundu atarnat, cu strassuri cât oul de porumbel , asortati la o pereche de slapi roșii moderni.
by Am facut o excursie cu metroul, Pta Muncii – Aviatorilor si inapoi. Intre cele 2 etape, ne-am plimbat vreo 4 ore prin Herastrau (daa, frumos, soare, umbra, lume multa, biciclete, role sau skateboarduri, pestisori, leagane, inghetata – mizilic!).
In metrou, la dus, Alex era speriat si statea lipit de mine in bratele mele, in timp ce Sara statea pe un scaun langa noi, ocupand cu dimensiunile ei reduse doar jumatate de scaun. La prima statie, o tanti cu multe sacose, se repede sa se aseze pe cealalta jumatate de scaun. Pana sa ma dumiresc eu ce si cum (nu-mi venea sa cred!), doamna care tocmai se asezase pe scaunul liber de langa Sara se ridica si ii da locul femeii disperate, probabil ca a intuit inaintea mea ca daca nu o lasa pe aia sa stea ACUM!, o sa se aseze cu toate cele 6 plase peste Sara.
La intoarcere, Sara se aseaza pe un scaun din statia Aviatorilor, in asteptarea metroului, iar eu ma indreptam, cu Alex de mana, spre scaunele urmatoare. Apar un tip si o tipa, se infiltreaza pe langa noi si se aseaza pe cele 2 scaune libere de langa Sara. OK!
N-am noroc la scaune! Desi in parc, un porumbel insistent s-a cacat de 2 ori pe tricoul meu cu Metallica, dupa ce prima data a ratat! M-am ridicat sa plec de sub fundul lui, a plecat si el, probabil multumit cu 2 din 3!
by Cand am ajuns cu un pas inainte de nr. … de pe Harjeu, s-a abatut o ploaie de cacat deasupra capului nostru. Ne-am dat speriati un pas inapoi si am privit nauci cum cade cacatul din cer, tocmai la picioarele noastre – am fost norocosi ca in cadere cacatul s-a plesnit de-un copac si a facut un mare zgomot. M-am uitat peste gardul in dreptul caruia eram, sa vedem cine arunca. Nu era nimeni in curte, asa ca trecem la urmatoarea curte, in care troneaza o vila uriasa cu minim 2 etaje, cu numar auriu de-o schioapa la poarta, precum si un dulau urias care de cate ori trece cineva pe acolo incearca sa darame poarta. Si ce vedem aici: o doamna care facea probabil curat in curte si cacatul il arunca la prosti, peste gard, dar fiti atenti, nu in dreptul casei lor, ci in dreptul casei vecinului, nimic sa nu dea de banuit ca ar fi cacatul lor. In fata portii troneaza doar 2 gipuri cu bilete in geam „Procuratura…”, nici urma de cacat! Ii strig de pe strada, prin policarbonat, ca era cat pe ce sa ne arunce cacatul in cap, dar de dincolo se aude o tacere cacacioasa!
– Mama, de ce arunca doamna cu cacat peste noi?
Ce sa ii raspunde fetei? Ca asta meritam? Sau ca e pentru noroc, mama, sa ne facem si noi vila cu 2 etaje cu gip la poarta!
by Seara pe la ora 21, pe trotuarul de pe partea stângă de la Dimitrov către Iancului nu prea trece lume multă, carevasăzică nu prea ai de unde să alegi – iei ce pică! Doi tineri domni țigani (sau romi, în varianta legală!) și norocoși au întâlnit totuși o fătucă numai bună să o fluiere și să-i strige porcării. Din păcate pentru ei, se pare că drumul lor nu coincidea cu cel al duduii care mergea voinicește spre Iancului, așa că se deplasau spre Dimitrov cu fața spre Iancului, ba unul dintre ei mai făcea doi pași înapoi și unul înainte, să-i fie despărțirea cât mai lină. Și când totuși se hotărăște cel mai hotărât să renunțe la singura cucerire de pe trotuarul ăsta, se întoarce hotărât cu fața spre Dimitrov și … nas în nas cu mine; pfuai!! norocu dracului pe capu lui în seara asta: UITE BĂĂ ȚÂȚE AICIII!! urlă domnu fericit cu privirile țintuite în pieptul meu bine îmbrăcat, moment în care tovarășul său renunță în sfârșit la țâțele ce tocmai dispăreau în viteză între blocuri și vine în fugă, plin de speranță: Unde? Unde bă? IEEEE, UAAA, Bravo băă! … e rândul meu să (re)ascult porcăriile, dar din fericire pentru mine, se pare că drumul meu nu coincide cu cel al tinerilor domni țigani …
PS: eram cam de vreo 16 ani și moțăiam întinsă pe nisipu de la mare, cu fundu-n sus și cu ochii închiși, aud cântând pe două voci: Țâțe, țâțe, țâțe și cur! Țâțeee și cuuur! deschid un ochi si văd printre bulbucii de soare doi tineri masculi radiind de încântare printre prosoapele pe care erau înșirate personajele din cântecelul lor! Ăăă, nu erau tot ăștia de azi.
by Dacă vinzi ceva online, nu ești oare obligat ca ceea ce scrie în site să se regăsească în achiziția facută? Sau poți să vinzi pat în cușeta cu 4 locuri și când ajungi la vagon să constați că ai pat în vagon de dormit cu 3 locuri. Iar CFR să considere în locul tău cum îți este mai bine să călătorești: cu cușeta unde patul are 50 cm sau cu vagonul de dormit unde patul e lat și moale, ai chiuvetă în vagon, dar îți lipsește ceva esențial: AERUL – așa că toți ne ferim de aceste confortabile vagoane de dormit cu 3 paturi.
Cald e prea prea puțin spus, era SAUNĂ, nu era un strop de aer, coridorul nu avea nici un geam, cu gemulețul din compartiment nu reușeai mai nimic, zăceam leșinați pe paturi scăldați în suc propriu; dar aveam oglindă, chiuvetă (a propos, mi-a căzut capacul de la chiuvetă peste mână de mi-am dorit 3 secunde să nu mai văd niciodată vreo chiuvetă în fața mâinilor). Așa că s-a călătorit cu ușa de la tren deschisă și fiind prima cușeta, am stat tot timpul cu spaima să nu sară vreun copil, căci ușa compartimentului era imposibil să o închidem dacă voiam să supraviețuim – mâncai, dormeai sau făceai … ce făceai în văzul colegilor de suferință.
Ca bonus, am nimerit în compartiment cu un domn cu niște picioare cu un pronunțat miros îngrozitor; eram încercuiți: de pe podea împrăștiau mirosul șoșonii sport de cârpă, în timp ce dinspre tavan responsabile cu miasmele erau chiar picioarele goale ale domniei sale, culcate în patul cel mai de sus. Planul de apărare rapid: am luat perna de sub cap și am astupat adidașii Nike, am parfumat de sus până jos cu un flaconaș Coco Madmoiselle Chanel (m-a durut sufletul dar era singurul parfum pe care îl aveam si singura șansă să supraviețuim!) și am reușit să coabităm cu noua aromă obținută până la București.
by Eforie Nord NU si NU, din nou. Plaja ingusta si aglomerata. Mi se pare aberant sa te duci la mare sa te oblige sa faci plaja pe sezlong de plastic. Si daca nu-ti place, du-te sa te inghesui pe 5 metri patrati sub capu zidului statiunii, impreuna cu ceilalti saraci care n-au cinspe lei sa dea pe-un plastic sau ciudatii carora pur si simplu le place sa ii zgarie scoica pe fund – auzi tu!
Din inghesuiala din Eforie Nord ne-am ingropat pe autostrada: acum masuram autostrada cea noua cu 1 m/ minut. Evident toti jmecherii depasesc pe banda de urgenta. Dar Leo cu autocaru s-a pus pe 2 benzi si pentru vre-un sfert de ora le-a incurcat socotelile; pana cand s-a ambitionat sa nu-l lase pe-un suparat sa treaca si i s-a stricat jucaria; dar macar suparatul a ramas sa-i miroase esapamentul o perioada!
Un baiat se da cu rolele printre masini. Pe margine din loc in loc, Dacii vechi incurca traficul de pe banda de urgenta, cu capota deschisa si pasagerii tristi pe gard. Cate unul merge agale pe langa masini cu tigarea in gura. Motociclistii se descurca si ajung primii acasa.
Inghes-inghes ne apropiem, mai avem 200km, am facut 20, in vreo 2 ore…. Noroc ca pustii dorm bustean.
by Manelistii au venit la camping cu 2 Solenza scartaind la fiecare pas si isi striga ceva peste capetele noastre dintr-o masina in alta, se opresc langa gramada de gunoi, primul lucru dupa ce dau drumu la manele in masini este sa se duca la prize si sa puna statia in functiune, ca sa cante maneaua mai cu spor; aproape in acelasi timp cu maneaua se porneste si focul pentru gratar. Noi am plecat la baie si pe seara manelistii disparusera, cred ca au venit doar sa ne sperie.
by