Enel, o experienta obositoare

Daca aveti nevoie de un aviz de amplasament de la Enel, sa va pregatiti cu sandwich, sticluta cu apa, un scaunel pliant ar fi minunat si mai ales multa multa rabdare. Umbrela de soare nu-i nevoie, poate doar evantai, pentru zilele caniculare.
Eu nu am beneficiat de aceste informatii si am suferit cumplit cand am fost la sediul Enel din Pta Muncii sa obtin un aviz de amplasament. Aveam doar o sacosa cu hartii conform indicatiilor primite telefonic de la operatorii Enel. Acolo totul este fumos, lucitor, exista o doamna bodyguard si un promoter Enel, chiar si un computer (atentie, nu e voie sa umbli la el!) si saispe scaune plus un scrin pe care sa completam cererile doi cate doi.
Mai este masinaria de dat bonuri de ordine, de la ora 09 pana la ora 16; dupa 16 nu se mai dau bonuri. Intrebarea este de ce se dau bonuri pana la 16, daca jumatate din cei care iau bonuri pana la 16 nu reusesc sa ajunga la birourile functionarilor Enel in timpul unei zile de lucru; asa ca urmatoarea zi vin din nou, trag iar un loz, pardon bon si o iau de la capat, cum le-o fi norocul – a fost sau nu lozul, pardon, bonul, castigator.
Am ajuns si eu la ora 13:30, am luat bonul 196, cand pe monitor era afisat numarul 144. Si asteptam deja de vreo ora cand un domn care luase bonul cu numarul 176 la ora 12:10 a cedat nervos si apoi si-a cedat si locul – mie. Si am mai stat patruland in 10 metri lungime pana putin dupa ora 16 cand am reusit sa ajung la o Doamna functionar. Si tremuram de nervi si oboseala asteptarii in picioare si ma balbaiam si nu eram in stare sa zic ce vreau sau sa scot hartiile din geamantan.
– Ce doriti?
– Un aviz de amplasament, zic eu balbaindu-ma.
– Ati completat cererea?
– Nu.
– De ce, daca sunteti asa de grabita?
– Pentru ca nu am stiut daca este cererea buna, caci pe aceasta cerere sunt trecute doar 3 acte iar la telefon mi s-a dictat o lista cu muulte alte acte. Pentru ca desi am banuit ca este cererea cea buna nu am avut siguranta si oricum nu am stiut sa o completez. Dar daca ma ajutati, o completam in 2 minute impreuna.
– Aaa, da, (intoarce hartia pe toate fetele) cred ca e cererea buna.
– Atunci ma ajutati sa o completez?
– Pai scrieti … aaa, acolo asa, aaa, nu, nu asa, altfel, ba nu, mai bine invers, da, stati sa va dau alta hartie sa o luam de la capat. Si o luam de la capat.
– Ei vedeti, de aia nu am completat-o pana acum!
Totul a durat 10 minute – pentru care am stat 3 ore la coada, iar daca domnul cu lozul 176 era dispus sa isi petreaca toata ziua la Enel, probabil ca veneam din nou, intr-o alta zi! (am auzit ca se vine de la ora 7 dimineata si sa sta la coada in fata sediului Enel, pana la 9 cand se deschid portile – va reaminteste de ceva procedura aceasta?).

Asa ca am facut o sesizare la Enel, prin care le-am sugerat ca daca nu au de gand sa suplimenteze numarul de functionari, macar sa puna mai multe scaune. Mi-au raspuns foarte promt ca au luat la cunostinta ca sunt nemultumita de „comportamentul si modul de lucru al colegilor” lor de la centrul de relatii cu clientii – lucru pe care nu l-am reclamat, „precum si faptul ca nu exista un mediu confortabil de asteptare” si in final au sperat ca raspunsul lor a clarificat aspectele sesizate – care mie nu imi erau neclare, ci doar erau!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

gradinita

Deoarece nu am avut criterii serioase credibile in functie de care sa alegem intre cele 2 gradinite, am dat cu banu’!

Ba nu! Am gasit niste criterii. Din punct de vedere al ofertei educationale, am inclinat catre 201 Clopotel, insa din punct de vedere al spatiului de joaca, catre curtea uriasa a gradinitei 16 Luminita. Luminita e mai aproape de noi putintel. Pentru Clopotel trebuie sa traversam Soseaua Iancului. La Clopotel se pare ca au fost si copii care au ramas pe dinafara, la Luminita s-au acceptat toate dosarele. Asa ca am optat pentru curte mare mai aproape de casa – caci oricum va fi greu tare cu trezitul dimineata si am eliberat astfel si un loc pentru parintii doritori musai la Clopotel. Adica am ales 16 Luminita – sa fie intr-un ceas bun! 🙂
Am sunat la 201 Clopotel sa ii anunt ca eliberam locul.
Sunatul 1, raspunde un domn:
– Buna ziua, pentru copiii inscrisi la gradinita, cum se procedeaza pentru confirmare/ infirmare inscriere, se poate telefonic?
– Nuu, veniti aici ca trebuie sa semnati o hartie.
– Si pentru retragere dosar?
– Aaaa, nu stiu! Nu am mai avut astfel de cazuri!
Sunatul 2, peste cateva zile:
– Buna ziua, va rog cu Dna Directoare.
– La telefon.
– Sunt Emilia Cionoiu, mi-am inscris fetita la gradinita Dvs. …
– Daa (un da oarecum entuziast)
– … si as vrea sa retrag dosarul, imi spuneti, va rog …
– Aaa, sa retrageti (se dezumfla). Bine, multumesc ca m-ati anuntat, la revedere!
– Dar ..
– Tii tii tii!
Eu nu am inteles nimic! Poate avea convorbirea inregistrata si asculta refuzurile ulterior si identifica persoanele astfel? Poate chiar ma cunostea? Poate era ocupata? Poate ce?

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

cum canta cineva, nu-i deloc jucarie sa castigi …!

(Nu oricine poate fi castigator. Ca sa castigi iti trebuie inteligenta, perseverenta, dar mai presus de toate, rabdare! Toate aceste calitati (si multe altele!) ma definesc, asa ca… )

Luna trecuta suna telefonul si asa incepe povestea castigului.

– Buna ziua, Doamna Cionoiu Emilia?
– Buna ziua, da.
– Va felicitam pentru ca ati participat si ati castigat!
– Multumesc, dar sigur pe mine ma cautati: Emilia Cionoiu?
– Da, Emilia Cionoiu scrie aici; dar de ce, nu ati participat?
– Nu stiu, nu imi aduc aminte, dar poate ca da!
– Atunci va asteptam sa ridicati. Dupa 30 aprilie.

La timpul cuvenit, intr-o joi care credeam ca e miercuri, ma duc sa ridic:
– Buna ziua, am venit sa imi iau castigurile in bani si tensiometre.
– Da poftiti, sa-mi dati cardul si sa semnati aici.
– Pai eu nu sunt Emilia Ci…
– Nu sunteti?
– Nu sunt. Dar haideti sa verificam seria cardului … nu coincide. Mai bine sa o sunati pe cealalta Emilia!
– Ne scuzati, va multumim.
– Ok

Plec si apuc sa fac zece pasi …Trrrr!
– Alo, Doamna Emilia Ci …?
– Nu, doar Emilia.
– Tot dumneavoastra!?
– Tot eu.
– Nu se poate, ceva nu e in regula, trebuie sa fiti dumneavoastra!
– Asa e!
– Ma duc sa mai verific si revin.
– OK

Mai merg cinci minute si Trrrr!
– Buna ziua! Doamna Emilia Ci …
– Nu, celalalta Emilia.
– Ah, dumneavoastra ati fost la noi la magazin!
– Eu.
– Ne scuzati ca iarasi va deranjam!
– Iarasi va scuz. Astept sa ma sunati sa imi dati un premiu pentru rabdare si intelegere.
– Ha ha! Dar totusi, telefonul dvs. apare la acest nume.
– Asa se pare, ca apare. Am verificat insa impreuna cardurile si nu coincideau, nu?
– Dar poate totusi …
– Nu-i exclus!
– Ma duc la colegii de la informatizare, sa mai verificam si revenim.
– OK

Peste alte 5 minute:
– Buna ziua, Doamna Emilia Ci …
– Doar Emilia! Emilia Cionoiu. Da, stiu sunteti de la …
– Nu stiu cum sa facem ….
– Pai daca vreti, eu primesc premiul ….
– Ia spuneti-mi, ce adresa aveti in buletin, sa verificam asa.
– OK
– Revenim.

– Buna ziua, Doamna Emilia Cionoiu, tot de la …. suntem.
– Bine v-am regasit!
– Dumneavoastra sunteti!
– Eu?!
– Am verificat si coincide. Sa veniti sa ridicati premiul.
– OK. Multumesc!

Peste cateva zile:
– Buna ziua, am venit pentru castiguri!
– Sa-mi dati buletinul si cardul.
– Iata!
– Dar nu sunteti Dvs.!
– Ba da eu sunt!
– Da?! Atunci poftiti si semnati aici.

Asadar, am un tensiometru.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

still green memories

M-a târât Iulia la „seară flamenco” la Green Hours 22 și cum nu am trecut prea des pe acolo de-a lungul timpului a fost natural să retrăiesc puținele clipe petrecute în acel loc. Puține da concentrate, așa de concentrate că după mai bine de 10 ani încă se mai ițește aminterea lor.
Fără legătura cu amintirile, la concert venise si o doamnă uriașă, cam așa, de 2 ori eu și ceva pe deasupra, cu un tricou pe care scria cu litere sclipitoare love sucks; mă întreb dacă pentru ea sau pentru partener?

Eram împreună cu frați, veri, amici să petrecem o seară placută, ocupam un măsoi lung și stăteam înghesuiți. La o masă în fața noastră, un tip înalt și osos la sacou și cămașa albă, cu o tipă micuță și blondă în țoale albe savurau un șpriț romantic. La un moment dat se ridică și pleacă amândoi. Sor-mea vede sticla de apă rămasă aproape plină pe masa și musai să o ia că e păcat să o arunce cei de la bar; degeaba încerc să o conving s-o lase, că nu – ea ține una și bună că așa e ecologic și economic. Fă fato ce vrei! Doar că la câteva minute după ce a salvat planeta de la deșertizare, s-au întors proprietarii sticlei. Când au văzut că sticla nu-i, s-au repezit la bar și au început să-i facă pe bieții barmani cu ou și cu oțet, că ce bodegă e asta unde nu poți sa dispari 15 minute de la masă că ți se ia băutura de sub nas și câte și mai câte într-un limbaj nu prea potrivit cu cămașa lui și gingășia ei. No, îi zic surorii, vezi ce ai provocat? Te du dar și cere-ți scuze, explică-le scopul nobil pentru care ai fost nevoită să faci acest gest mai puțin nobil și cumpără-le o apă nouă. Zis și făcut. Dar bucuria tipului că a mai găsit o persoană la care să urle. Eu îi zic frumos omului să se calmeze că a fost o greșeală asumată, a primit scuze și alta apă, poate să își continue seara romantică. De unde! Ăsta, în culmea fericirii: a mai găsit încă una la care să urle! Vine la mine cat era de mare și îmi zice: Ție ți-ar plăcea să îți ia cineva cola asta din față. Ia zi, ți-ar plăcea? și ia cola și mi-o varsă în cap dobitocu. Dar aici a facut o greșeala, că nu știa cu cine se pune. Adică cu mine. Și eu m-am umplut de ură și cum stăteam pe banca sub nivelul lui mă ridic și din ridicarea asta îi ard un pumn cât pot sub bărbie. A fost spontan, din nervi, nepregătită lovitură. Așa că prostu ramâne trăznit în timp ce eu tremurând de nervi mă duc la vreo chiuvetă să fac un duș pe cap și pe tricou (aveam un maieu verde!). Și când mă întorc, dau nas în nas cu huiduma ce mă căuta, mă prinde ăstă de maini și cu voce măcinată de ură bolborosește printre dinți că nu știu ce îmi face el mie. Eu deja mă gândeam că dacă îmi trage un pumn – eventual în gură cum a încasat și el, mă lasă fără dinți și cum voi arăta eu fără dinți?! Dar nu apucă să își pună în practică amenințările că sar toți bărbații din bodegă, îl trag de lângă mine într-un colț și încep să îl certe si să îl amenințe să îl calmeze: Dai într-o femeie, nenorocitule, nu îți e rușine? Vrei să te bați cu cineva, bate-te cu mine! Gata, liniștește-te, hai să fim prieteni! – fiecare după inima lui! Da chiar așa, dai intr-o femeie, nenorocitule?
În timp ce nenorocitul era înconjurat de toți bărbații din bodegă, cred că prietena lui s-a simțit neglijată: pune mâna pe gâtul meu și mă strânge delicat din spate în timp ce îmi șoptește suav întrebător: de ce ai dat în el? de ce? Și zgâlțâindu-mă ușor îmi imprimă o mișcare pendulară capului. Eu o rog să nu mă mai atingă. Ea, cu mâna pe gâtul meu, însistă să mă bălăngăne și să afle de ce oare, eu iar îi zic frumos: ia mâna de pe mine!, ea nimic, se lipise! și dacă tot eram încălzită cu bărbatu-su, mă întorc odată și îi trag și proastei un dos de palmă de mai să sară peste masă. Scheauu scheauuuu și se retrage fără să mai zică nici pâs! ori că aflase ori că nu mai avea nici o curiozitate …
Finalul a fost fericit, eu aveam cola all over și una nou nouță pe masă, oamenii din bar savuraseră un spectacol pe cinste, bărbații se bătuseră în piept că se luptă ei în locul meu, tinerii îndrăgostiți au primit și ei o apă proaspătă și au continuat să se giugiulească în văzul lumii – acum erau vedete, iar la o următoare trecere prin Green Hours 22 am primit un cocteil albastru cadou din partea casei și am fost tratată cu mult respect – nu știu dacă dintr-un sentiment de vinovăție, din admirație pentru vitejia mea nemaivăzută prin locurile acelea sau poate de frică!?

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

domn si tanti

o tanti spala sosetele pustiului la tasnitoare, deasupra tzumburushului ala unde pui gura sa bei apa; spala soseta, spala piciorul copilului, iar spala soseta, iar picioru si tot asa pana l-a facut luna pe ala micu.
un domn cu barba alba ii explica la tanti ca nu e bine ce face, ca lumea bea apa de acolo, ca mai bine ar fi sa ia apa de pe santul acela unde se scurge apa.
eu, ce-i drept, nu am auzit discutia cuvant cu cuvant, am inteles ce-i zicea domnul la tanti din ce vorbe mai zburatacea vantul pan la mine; domnul vorbea domol, iara tanti ii zice in gura mare: „E, mai sunteti si grosolan!” (asta am auzit tare si clar) si a continuat mai cu foc sa spele ciorapii si picioarele lui fi-su la tzumburush.
cred ca domnu s-a suparat – nu ca ar fi ridicat vocea, caci tot domol vorbea, doar ca i-a zis la tanti ca s-a faca ce vrea ea, sa isi spele si chilotii si ciorapii si pe-ai ei si pe ai lui fi-su si pe ai mai cui vrea ea!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

ISMB2.ro troienit la sfarsit de aprilie

Au inflorit copacii, au aparut lacramioarele la noi in curte, au iesit capusele prin parcuri, dar pe site-ul lui ISMB2 troienele nu s-au topit inca.

Object: http://www.ismb2.ro
Threat: JS/Iframe.DC trojan
Information: connection terminated – quarantined

Asa imi spune in continuare Nod32 cand incerc sa deschid site-ul www.ismb2.ro. Si pe ei in continuare ii doare la basca.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Imi bag picioarele in voi de contribuabili, da!?

A trecut aproape o luna de cand site-ul ISMB2.ro este virusat si nimanui nu-i pasa. Aproape ca nici mie nu imi mai pasa. Le-am dat telefoane, le-am dat emailuri si lor si la ISMB central, le-am dat explicatii, poze si ce daca?
Asa isi baga picioarele in noi si in banii nostri: slujba-i calduta, banii vin, munca da-o dreacului, cui ii mai trebuie?!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Virusul de la Inspectoratul Scolar 2 – partea a 2 a

– 0212105145
– trrr (o voce de robot barbat:) Buna ziua! Ati sunat la ISMB2. Pentru Secretariat formati 1. Pentru Informatizare formati 2 …
– 2. (de data aceasta am noroc) Buna ziua, site-ul ISMB2.ro este virusat.
– Daa? (o voce suava de Domnisoara, mirata tare!) De la noi nu se vede asa, functioneaza corect.
– De la noi se vede si nu functioneaza deloc, scrie ca e virusat si antivirusul nu ma lasa sa il accesez.
– Vaai! Cu ce antivirus ati scannat? Ca la noi nu arata nimic.
– Cu Nod32. Iata, va citesc ce scrie aici: „…bla bla bla … trojan… bla bla bla”
– Aaa, da, sa verificam si noi inca o data.
– Da, va rog, multumesc, la revedere!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Inscrierea la gradinita

– Buna ziua, Doamna, aveti o problema cu site-ul.
– Creeed… (putin trista si intelegatoare)
– Credeti? ha ha ha! rad cu pofta
 – Ha ha rade timid  Pai…
– E virusat!
– Daa, se poate, dar nu e nimeni chiar acum ….
– Stiu, ca sun de 10 minute la „Informatizare” si nu raspunde nimeni.
– Dar trebuie sa se intoarca imediat. Se termina imediat sedinta …

No bun atunci! Si eu care credeam ca s-au virusat si ei …
Nu incercati www.ismb2.ro chiar acum la 12:55, ca nu e nimeni la Informatizare si site-ul e virusat!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather