Craciun fericit tuturor. Scris la cald. Sunt vreo 23 de grade – de la cuptor in care se coc cozonacii. Din ciclul Retete dupa Ureche, am facut cozonaci revarsati si turta dulce bucatele. Turtele sunt bunicele dar indoite, rupte, lipite. Cozonacii? Sper sa fie macar gustosi daca nu sunt aratosi. Sara m-a ajutat la turtite, a decupat cot la cot cu mine, astfel incat am reusit terminarea lor in timp record – mult mai lung decat daca nu aveam asemenea ajutor de nadejde. Cozonazul l-am facut singurica, cu o mana ii dadeam lui Alex de mancare si cu 2 intindeam de zor. Am convins-o pe Sara sa doarma dupa amiaza cu amenintari ca altfel nu vine mosul: daca nu doarme si nu avem cozonac, nu vine mosul; pentru ca voia sa ii spun povesti povesti la rand la rand si nu ma lasa sa creez noi retete de cozonaci pe masura ce puneam ingredientele in castron: as mai pune putin lapte, poate inca putin zahar, e gata, ba nu, mai punem putin unt si inca putina faina si inca putin lapte … pana a iesit ce a iesit, inca nu se stie ce. Cadouri de criza, profitam de criza; criza de timp, criza de bani, criza de inspiratie, criza de nervi …. toate la un loc. O O O Nu am spalat geamurile de Craciun! Si vom petrece Craciunul in familie; familia extinsa si totusi incompleta. Nici urma de zapada si nici sperante prea mari pana maine seara; nu stiu cum va sosi bietul Mos, tre sa isi ia sania cu roti si motor, cea cu talpici, trasa de reni, e mai ales inutila dar poate si demodata; ninsoarea promisa de INMH sau ANM cum i-o zice acu, a fost o teapa, ne-a fulguit putintel sa ne amageasca, sa ne sperie … si adio; adio zapada! Deci Merry Christmas tuturor, ca acum asa-i bonton, sa ne exprimam si cel putin intr-o limba straina de circulatie internationala.

by

Prima zăpadă tocmai am văzut-o și pipăit-o în weekend. În Cișmigiu. Obținută în eprubetă – erau resturi de la patinoarul din Cișmigiu, îngrămădite pe o margine de lac. Doamne, dar ce fericire pe copii! Erau vreo 3 mormane de zăpadă mari și vreo 2 mici și le călăreau copilașii cu o bucurie debordantă: se tăvăleau, alunecau, se aruncau, se bulgăreau. Mici mici, mai mari și mai mari și mai mari… Cu tot cu părinții care îi strigau, îi certau, nu pe acolo că ajungi direct în apă, hai să mergem, nu te mai tăvăli, nu mai sta pe jos, ai grijă, ai grijă, vezi că e un copilaș în spatele tău, nu mai sta în genunchi, nu înțelegi, tu nu ai mănuși, nu poți sa te joci. Și ei, scârț!, doar un minut, doar un minut și fără mănuși și prin baltă și târâș și în genunchi și unii peste alții sub alții. Începuseră grămezile de zăpadă să se întindă, să se turtească, să se înnegrească, să se topească – sub ochii mei în cele 30 de minute cât am stat pe acolo. Dar și ce dacă?, copii erau tot mai fericiți, tot mai mulți. Și Sara pe acolo, îi sclipeau ochii – nemaivăzut, arunca cu bulgări în copii și părinți (mai ales în tătici), nu plângea când era și ea bulgărită sau chiar împinsă, se chinuia târâș să se urce pe mormanele mari și nu o apuca panica când mai aluneca de pe vreun vârf. Greu greu am dezlipit-o, înainte de plecare a mai aruncat vreo 10 bulgări într-o băltoacă uitată și ea pe fundul lacului, a mai lins câțiva bulgări de zăpadă culeși tocmai din noroiul de pe fundul lacului. Eu plecam împreună cu ea și cat apucam să mă întorc 2 secunde să mai văd și eu pe unde calc, țuști, Sara dispărea înapoi la zăpadă. A mai durat jumate de oră să iesim din lac. Și mare noroc că am avut niște mănuși în geanta de toate zilele, cam scurte dar cam largi, dar ce bune de tăvălit prin prima zăpadă!

by

Si astazi Alex a reusit sa se ridice de jos in picioare fara sprijin.
Ii place foarte mult sa se invarta, pana cand ameteste si cade jos si rade de nu mai poate.

– Mama, eu vreau sa imi creasca puta.
– Vai de mine, si eu ce ma fac?
– Paaai, o sa ai 2 baieti.
– Pai eu mi-am facut fetita special sa am o fetita frumoasa, cuminte, desteapta, buna …
– Da, da eu sunt rea!
Ce sa zic, ghinion, am gresit-o p-asta!

by

Alex are și el 1 an, deja de 2 săptămâni. De la zi la zi știe să facă mai multe lucruri.

Merge foarte bine, cade din ce în ce mai rar, se cațără peste tot, ia bătaie de la sor’sa – deocamdată.
Sara la 1 an scria, scria de rupea, ținea creionul corect – și cu stânga și cu dreapta – și scria ea ceva pe foaie. Sara la 1 ani și vreo 2 săptămâni:
Alex, dacă îi dai creionul, îl mănâncă. Însă se cațără; îmi amintesc de Sara că trebuia să îi arăt cum te cațeri pe scară, că trebuie să muți mâna (și acum de abia are curajul să se cațere); la Alex nu este nevoie, se cațără de zici că e maimuță.
Dacă se supără, se aruncă de pământ, se dă cu capul de ce nimerește, se dă cu fundul de pământ, urlă, urlă, se tăvălește. Zilele trecute m-a strigat Sara: Mamaaa, Alex se dă cu capul de perete! Alex se dădea cu capul de perete și se distra copios – probabil că i se trage de la concertul Metallica la care am fost când eram gravidă cu el în vreo 6 luni. Aa, și dansează, în toate felurile, cu orice ocazie. Și cântă, lălăie ceva. Sara nu dansa, decât foarte rar; de fapt nu prea dansează nici acum.
E plin de dinți și acum îi sparg gingiile și caninii și măselele. Mănâncă orice îi dai, probabil că ar mânca chiar orice doar că nu îi dau eu orice. Într-o zi l-am găsit ronțăind o alună gasită pe jos, n-a facut alergie, deci de pasul acesta am trecut. Bagă în gură cu o viteză uimitoare tot ce găsește pe jos, dacă îi zic să arunce râde și se grăbește și mai tare să ajungă cu gunoiul în gură înainte de a apuca eu să îl opresc. Porumbeii rămân nemâncați dacă ajunge la frimiturile de pâine din parc. I-am scos din gura gunoaie, bile, jucării și alte porcării. Noroc cu Sara care mă strigă: Mamaa, Alex a băgat ceva în gură! Și eu sar!
Îi plac plușurile, le pupă, le îmbrățișează, se tăvălește cu ele: Că-căă, că-căă…. Nu știu din ce motiv așa strigă orice pluș sau orice cățel, pisică – poate că din cauză că i-am tot arătat căței (de pluș sau adevărați) și am zis uite cățelul și el chiar încearcă să spună cățel?
Alex și Că-căă:
A propos de vorbit, zice Bruu la mașină, când îmi dă ceva spune dă (eu îi spun: dă la mama când îi cer ceva) când termină lăpticul din sticlă zice dataa (ma gândesc că e gataa, căci așa îi spuneam eu pe vremea când îi țineam eu sticluța). Tata este cuvântul lui preferat, am impresia că îl folosește și pentru alte lucruri decât tata; stă în fața ușii de la intrare și strigă cât poate tataaa (aici e chiar tata), dar dacă îi spun să o strige pe Sara strigă tot tata. Zice și mama dar doar la foame sau supărare. Papa când îi e foame. Acum face BAU sau CuCu, punând mâinile la față (- Alex, cum îți face Mamaia? – Baaa). Când Sara se așează la oliță el zice suav Cacaa; Sara, țipând: NU FAC CACA! Alex, suav: Cacaa! Sara zbierând: NUU FAAAC CAACAAA!! Alex, suav: Cacaa. Sara: mama, am facut caca! El nu stă pe oliţă.
Înţelege ce îi spui, dacă îl trimiţi să ia o jucărie pleacă şi o caută în grămadă, vine la îmbrăcat (dar este un chin să îi pun pampersul), dacă îi spui că plecăm în parc zgreapțănă deja la usă. Se încalță cu încălțămintea noastră (Sara nu se încălta, decât arareori. Sara scria.), scoate haine din dulapuri și se „îmbracă” (adică și le pune pe cap sau pe umeri) (Sara nu avea astfel de obiceiuri! Sara scria.) Nu-i prea place la duș, problemă pe care nu am avut-o cu Sara deloc.
Și e drăguț foc! Dar rău. RĂU! Să ne trăiască și el.

by

Mamicilor, taticilor, bunicilor, tutorilor de pretutindeni, m-as bucura tare mult daca mi-ati impartasi din experienta voastra in cresterea copiilor. Asa ca, daca aveti timp si bunavointa, poate imi spuneti mai pe scurt sau mai detaliat, cate ceva despre urmatoarele puncte de interes:
1. cu ce va spalati copiii: sampon, sapun, balsam, geluri, creme de fata si corp, pasta de dinti, altele; cum, cat si de care?
2. cu ce va tratati copiii: vitamine, minerale, antitermice, antiinflamatoare, antidurere, imunostimulatoare, vaccinuri etc; cum, cand si cat?
3. cu ce va hraniti copiii: de la supermarket, de la magazine bio, de la piata, de la tarani, super-procesate, mai putin procesate, semipreparate sau mancare gata preparata pentru bebelusi; ce marci, ce produse?

1. Ca si spalat, incerc sa ii spal cu produse special pentru copii, de preferinta sa nu aiba paraben; pana acum am folosit, in general, gel de dus (corp+cap) Klorane, pasta de dinti de oricare pentru copii, ulei de masaj Sanosan (le fac masaj si acum, daca vor si am timp), Bephanten sau Cutaden pentru fundulet sau alte rani minore, ser fiziologic pt nasuc. Incerc sa folosesc otetul foarte diluat in apa in loc de balsam pentru parul Sarei. Pentru Alex, care este mai sensibil, cat a fost bebe am folosit produse de la Bioderma pentru piele atopica, acum ii mai iau doar creme pentru vreme rece pentru obrajori. De ceva timp ma bate gandul sa incerc produse organice pentru ei sau ii mai feresc de E-uri si conservanti si coloranti si parfumuri (oricum, incerc sa le aleg produse fara cele de mai sus), dar nu stiu de ce, nu imi inspira tocmai incredere. Toate acestea le fac fara sa ma stresez daca ii spal cu alte cele, daca sunt la bunici si ei ii spala cu ce considera ei de cuviinta, daca nu am ceva in casa si folosesc produsele pentru parinti.

2. Daca la spalat e mai lejera treaba, la tratat sunt mai stresata. Ca si idee principala, incerc sa le dau cat mai putine medicamente. Vitamine am inceput sa ii dau Sarei in sezonul rece, deoarece nu prea mananca, deci este foarte slaba – ma gandesc ca ii mai fac pofta de mancare, ca o mai intaresc si pe ea: vitamina C fiole, de curand ii dau tot felul de vitamine C tablete, Cavit si am mai incercat si siropuri vitamine. Tot Sarei ii mai dau calciu din cand in cand, Osteocare sirop, caci o dor picioarele. Imunostimulatoare nu le-am dat si nici nu le-as da. Vaccinuri – numai cele obligatorii; cand era Sara bebe, la fiecare vaccin plangeam de rupeam ca daca o sa-i faca rau cumva vaccinul acesta; acum, la Alex, m-am relaxat putintel, le fac si gata!
In caz de boala(raceli, enterocolite), aman cat pot de mult antibioticele, antitermic (paracetamul, ibuprofen, o data a fost nevoie de algocalmin caci era febra foarte mare si nu scadea!) numai daca febra creste peste 37,5-37,8 axilar, antiinflamatoare (ibuprofen) daca cere boala si doar cat este activa inflamatia. Analgezice (ibuprofen), le-am dat de vreo 2 ori, la dintisori cand urlau toata noaptea sau Sarei, cand o dureau prea tare picioarele; cred ca lui Alex i-am dat de 2 ori, iar Sarei de vreo 4 ori – sincer, dupa administrare copiii se linisteau si adormeau, desi eu cu mare greutate m-am indurat sa le dau medicamente.
Incerc sa le dau ceaiuri cu miere si lamaie, vita C – la raceala, ceaiuri pentru stomac daca ii doare stomacul (anason, putintel coada soricelului sau menta), pentru gat – daca ii doare gatul – patlagina. Le-am mai dat si siropuri de tuse cand a fost cazul. La diaree/ enterocolita, am folosit Smecta, furazolidon si in ultima instanta saprosan, nu am folosit Debridadul si nici Hidrasecurile.

3. Hranitul e o alta problema pentru mine; mai ales ca Sarei ii dau de mancare cu mare greutate, cu pacaleli, cu povesti, cu amenintari, cu mituiri …. oooh! Alex mananca orice, oricat, oricand, doar sa ii dai! Incerc sa le dau mancare cat mai buna calitativ, cat mai naturala, cati mai putin conservanti si coloranti, eventual procurata de la parinti, care o aduc de la tara – carne, oua, cand exista – legume si fructe din productia proprie.
Carnea, daca nu am de la tara, le mai iau vita din comert; Sarei ii dau si alte carnuri, gen pui din comert sau putintel porc. Ouale, la fel, daca nu am de la gaini taraniste, iau Euroul cu 2 sau ecologice (astea ecologice, dupa ce ca sunt foarte scumpe, au si o textura bizara, nu seamana cu cele de la gainile lui Mamaia).
Lapte: lui Alex ii dau lapte Nan (am ajuns la 3 acum), Sare ii dau aproape orice fel de lapte, as prefera sa ii dau de tara dar nu am decat rareori (nici nu ma invrednicesc sa cumpar), asa ca bea UHT diverse marci sau pasteurizat si ii mai dau si Nan Junior 2.
Fulgi pentru bebelusi si/ sau copii, preferabil cei notati cu BIO (Sara, iarasi, nu mai prea mananca asa ceva).
Mere incerc sa iau din cele romanesti, restul fructelor … asta este, de unde le gasesc – citrice, banane etc. Am incercat mango si avocado dar mie nu mi-a placut, Sarei nu i-a placut, ar trebui sa ii mai iau lui Alex, macar.
Cat mai putine conserve, cat mai putine mezeluri, branza – de preferinta – cat mai putin procesata (Sara insa mananca numai topita, iar pana a ajuns la topita manca numai cascaval, de restul nu se atinge decat cu pacaleli). Lui Alex inca ii fac branza dulce din lapte fiert cu lamaie, dar ii dau si branzeturi nesarate sau putin sarate (vaca, bivolita in general). „Borcanelele” cu mancare de bebelusi le folosim cu succes in excursii – preferabil cele marcate cu BIO. Acum Sara a crescut, asa ca e mai dificil in excursii, nu prea imi place sa ii dau de la restaurante, dar nu prea imi place nici sa gatesc in excursie. In rest le fac mancare, cum ma pricep, adica destul de … trista, legumele le fierb in oala de presiune in general, incerc sa le dau cat mai putine prajeli (acum, Sarei au inceput sa ii placa ouale si cartofii prajiti, chiftele sau snitele, clatite, asa ca ii fac din cand in cand). Ar trebui sa le iau si sa le dau mai des brocolli, cartofi dulci, avocado (desi nu stiu cat de natural sunt crescuti) si alte minuni din acestea ce se zice ca sunt pline de vitamine.
Iaurturi… iaurturile, alta belea, Sara nu vrea decat Actimel sau Danonino (branzica, de fapt), greeeu ii dau un iaurt simplu, desi cand era mica manca. Aici, nu prea stiu care marca ar fi cea mai indicata, am incercat sa fac in casa dar mi-au iesit niste porcarii de o textura dubioasa (na, ce sa iasa cu lapte UHT?!). Mie personal imi place la gust Danone si destul de OK este ZUZU, asa ca le dau si lor asa ceva, desi, despre Danone, se spun atatea …
Si dulciuri, desi este singura mancare pe care o fac cu placere, nu fac, caci sunt singura care mananc; acum mananca si Alex, dar lui evit sa ii dau. Sarea vrea doar prajituri cumparate si ambalate. Asa ca, ocazional si numai daca mananca ii iau ursuletii aceia umpluti cu diverse creme, alte porcarii Nestle, M&M, pufuleti (astia nu sunt dulciuri!), biscuiti Maia cu miere (astia le plac muult!)
Paine oridecare, dar incerc sa fac eu cat mai des, insa cu faina din comertul capitalist.

In concluzie, nu ma stresez in mod deosebit la suprafata, dar in sinea mea am niste intrebari existentiale daca ii cresc cum trebuie, daca le dau ce trebuie, daca sunt o mama buna!

 

by

Asteptand sa adoarma Sara si palavragind cu varu pe mess am realizat ca fiecare sarbatoare are friptura ei.
Am aflat acum ca de sarbatoarea lampioanelor (de care nu auzisem pana zilele astea!) se ia gatul la gasca drept pedeapsa ca l-a dat in gat pe Sfantu Martin.
Apoi este Craciunul, sarbatoare crestina, cand dintr-o traditie pagana se taie porcu si se mananca friptura de porc, carnatii de porc, caltabosii de porc, soriciul de porc, toba de porc, porc porc  …. de aici si vorba: esti ceea ce mananci. Bine, si cozonaci.
Urmeaza Pastele cand se sacrifica mielusei: mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna…si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc… si sa-l mancati cu graba, cu incaltamintea in picioare …brrr
Si pe undeva este Ziua Recunostintei americane care se mananca cu curcani.
In restul timpului, ne delectam cu puiul becisnic de la supermarket si ne mai salveaza carnita de vita.

ps: mai multe detalii despre traditii si superstitii la romani, puteti citi si pe www.crestinortodox.ro, de unde m-am inspirat si eu, caci chiar nu stiam cum e cu mielu si cu porcu. a fost instructiv, multumesc!

by

Live, la ora 23:57, Sara nu doarme, ci plânge:

– Sara, de ce ești supărată?
– Sunt supăiată că eu îi iubesc taie pe bunici și viau să le culeg o floaie și nu am de unde ….

by

Astazi Alex a reusit sa bage unul intr-altul 2 cuburi din acestea. Gandit, nu din greseala, caci asa, intamplator, a mai reusit si inainte.

L-am urmarit cum le-a intors pe toate fetele pana cand a gasit care unde intra. Imi amintesc de Sara ca tot asa, cu putin inainte de a implini un an a reusit performanta sa uneasca doua cuburi si a fost o provocare serioasa si pentru ea: a stat si le-a sucit si rasucit de zici ca cine stie ce problema dificila avea de rezolvat; de fapt, chiar este o problema dificila pentru mintile lor in dezvoltare. Interesant este ca dupa ce au reusit prima data (dupa chinuri), apoi rateurile au fost brusc din ce in ce mai rare.
Sunt niste cuburi foarte instructive pentru bebelusi si copii mici, am invatat culorile, am invatat sa numaram, sa separam, sa nimerim si construim ….. Multumim cu aceasta ocazie celor care ni le-au cadorisit, http://www.cartiabc.ro/-Quercetti-Daisy-castello-Castelul-Daisy-p-16818-c-348-p.html.

 

by

by