Sefa FMI, D-na Christine Lagarde vine in RO astazi si „va susţine un discurs despre identificarea unei noi paradigme de creştere economică în regiune”.
by 
no, ce noroc!
by by Unde duc trecerile de pietoni
Central, Bd. Mihail Kogălniceanu, intersectia cu Vasile Parvan, un trotuar de excepție, un primar de excepție:
by ghici ce pute si-i murdar
Ghici ghicitoare mea, Bucurestiu pute asa!
Soseaua Iancului e imputita, imputitii ce locuiesc in blocurile alea mananca seminte toata ziua si scuipa coji pe jos, mucurile de la tigari presarate peste tot – mai ceva ca pe litoral, ambalaje de croasante in tufe, sticle sparte la marginea drumului, cacat, pisat, laturi din balcoane, miroase a nespalat si a gunoi, aurolac, cacat si pisat, canal, praf, frunze, cutii cu gunoaie de la bodegi si buticuri depozitate pe trotuare si devastate-imprasitate, peturi de bere sau suc printre copaci, moloz scos din curti si pus pe marginea trotuarului, gunoi gunoi si putoare intr-o zi cu soare!
Vasile Parvan, colt cu Splaiul Independentei, e o vila frumoasa, cu curte, veche si devastata de 20 de familii de tigani care locuiesc acolo. Cladirea e sprijitita cu barne sa nu le cada in cap, geamurile sunt lipsa dar vara nu-i bai, curentul este tras de la stalpul de pe strada, apa isi aduc cu bidoanele de pe cine stie unde, in curte sunt fotolii desfundate pe care se relaxeaza tiganii printre gunoi printre rufele intinse pe franghii la uscat, miroase atat de urat si este atat de murdar ca nu stiu cum nu se sesizeaza nimeni sa vina cu o cisterna cu apa sa puna furtunul pe nespalatii aia si pe „edilii” sectorului 5 care intretin aceasta lepra – sa-i trezeasca putintel.
by aviz ocupare spatiu public
motto: Stiu ca sunt proasta, dar cand ma uit in jurul meu, imi dau seama ca nu e vina mea!
(din intelepciunea populara)
Asa se obtine un aviz pentru ocuparea spatiului public (care va trebuie daca nu doriti sa luati amenda ca ati pus tomberonul cu moloz pe sosea):
1. In primul rand am dat telefon la Administratia Domeniului Public sector 2ADP-S2. Vorbim cu o doamna care dupa ce ne chestioneaza ne spune „In acest caz va invitam pe la noi, ma cheama Doamna …” – in loc sa fim incantati ca vorbeste atat de frumos ne intrebam intrigati de ce ne invita, de ce oare nu ne spune pur si simplu sa venim, sa completam, sa solicitam, sa depunem? Astia au sediul …undeva, pe o sosea, Soseaua Electronicii nr. 44. Cred ca nu trece nici un mijloc de transport in comun pe soseaua aia, de fapt cred ca putine trec pe soseaua Electronicii, e foarte pustiu. Peste o pasarela ruginita s-a dovedit a fi Gara Obor. O gasesc pe Doamna …
– Buna ziua, am venit pentru inchiriere spatiu public pentru tomberon constructii.
– Container, adica?
– Mda.
(sa stiti musai cati metri patrati ocupa tomberonul, daca vreti sa nu pierdeti 10 minute cu presupunerile si telefoanele la prietenii care nu au vazut niciodata asa ceva!)
Completez cererea, „Mergem impreuna sa o inregistram.” Mergem. Doamna … in fusta mini in fata mea, eu dupa, privind cum isi baga insistent o mana in buzunarul de la spatele fustei. Ma intreb daca imi sugereaza sa pun ceva acolo.
La receptie:
– Sa stiti ca nu e sefu aici.
– Siii?
– Pai nu are cine sa va semneze?
– ?
– Il inlocuieste cineva, da nu stiu daca o sa vrea sa semneze.
– Si atunci ce fac, revin? intreb eu nevinovata si gandesc, oare trebuie sa pun ceva in buzunarul ala?
(cred ca sufar o deformare a conceptiilor si perceptiilor, de la atatea acuze de la Vecinu cum ca am obtinut autorizatia de constructie asa cum se obtin toate in RO)
– Eee, o sa semneze.
– Super!
Mai stau, mai astept, semneaza cu totii, obtin, multumesc; buzunarul de la fusta mini rămâne gol.
2. Trec pasarela ruginita spre Directia Venituri Buget Local sector 2 (DVLB-S2) de pe Bulevardul Garii Obor 10 – unde se face plata pentru avizul proaspat obtinut – si imi imaginez cum ar fi daca mi-ar cadea cardul sau avizul din mana, printre trepte, tocmai pana pe calea ferata. N-a fost sa fie.
3. Adevarata provocare este insa sa platesti cei 45 de lei – contravaloare inchirierii pentru 8 zile a 6mp pe domeniul public.
Ma reped zambitoare pe usa DVBLS2, recunoscatoare sistemului ca totul este atat de simplu – acesta este doar la o aruncatura de bat peste calea ferata de ADP-S2; cand te gandesti ca puteau sa ma trimita in celalalt colt al sectorului 2!
Inauntru, un afis mare „Consiliere Contribuabili” pe un ghiseu inchis; ridic din umeri, trec mai departe, langa el, pe colt, un ghiseu deschis pe care scrie Taxa Poluare si alte informatii. Vazand ca e inchis ghiseul de consiliere, intreb jandarmii unde platesc ce scrie pe fituica mea. „Acolo, dar doar cu CARD”. Ceva e in neregula, cum adica DOAR cu card? Presimt ca e ceva putred. Stau la coada, ajung, dau la plata: „Nu aici doamna, mergeti si luati numar de inregistrare, asteptati ca va cheama un inspector si el va calculeaza cat e de plata si va intoarceti sa platiti”. Putred!
Aparatul imi scuipa numarul 124, sunt 21 de oameni inaintea mea. Am timp sa obtin parola cu care imi voi vedea datoriile catre Primaria sectorului 2 si de la Ghiseul.ro. Vine randul meu: „Nu aici doamna, mergeti la Consiliere Contribuabili, completati o cerere, faceti o copie dupa buletin si reveniti.” „Adica sa mai stau odata la coada?” Doamna de la ghiseu ridica din umeri acrita si trece la urmatoarea victima. De-a dreptul putred!
Extrag numaru 147, deci mai am 23 de contribuabili inaintea mea.
Ma duc la ghiseul Consiliere, ala inchis si ma uit ca vitelu la ghiseu inchis. Il intreb pe Jandarm cum pot fi consiliata, ca ma apuca turbarea. „Pai aici, dupa colt, unde scrie taxa de poluare, intrebati.” „Aici?” „Aici, sigur!” De ce naiba nu mi-o fi spus de la inceput sa intreb aici, sa nu ma trimita in bozii? Stau la coada, intreb, completez, mai intreb, mai completez – un functionar tanar, micut de statura, cu accent, imi raspunde acrit la intrebari.
Astept, astept … 140, las romanul de-l citeam si meditez, daca ghiceam ca intarea la ghiseul inchis e la ghiseul de langa, acum eram de mult plecata. 145 vreo 20 de minute, mai sunt 9 minute pana la inchidere spune cineva – poti sa iesi dar nu mai poti sa intri. Intr-un final, 147, ma duc la ghiseul nr.8 unde macar este o doamna vesela. Spune ceva, nu prea aud, aud, ii explic ca ma speriasem ca imi spune ca nici de data asta nu am extras nr. castigator. Radem impreuna, criticam sistemul, isi cere scuze, e draguta si placuta, la plecare ii dau nota 10 (aveau dispozitiv de notat – foarte bine, bine, nesatisfacator! – dar puteai sa notezi doar daca il activa ea), ne multumim reciproc pentru buna dispozitie pe care ne-am indus-o. Am platit, am scapat dupa 2 ore de citit romane la Directia Venituri Buget Local sector 2.
Suntem avizati!
by Cam asa conduc eu:
– Mama, mai apasa si tu pe pedala aia!- De ce?
– Sa mai ne dam si noi cu capuuu!
Distractie maxima!!
… este vorba despre masina lui Cristi, care e mai … sport!
by jeleuri sarate
– Mama, cum se numesc jeleurile alea sarate?
– … jeleuri sarate? …. aaa, piftie?
– Daaa, piftia!!! De mult nu mi-a mai facut bunica ….
by in practica, teoria ne omoara
Stiti plasturele ala de se pune pe limba ca sa slabesti – cica nu poti manca nimic de durere si atunci evident ca slabesti! Costa ceva bani sa faci asta si in plus, exista si riscul sa se infecteze si sa nu mai ai nevoie sa mananci nimic niciodata – doar te-or manca viermii pe tine – da’ cui ii pasa daca viermii se ingrasa?
Pe mine ma dor 4 masele, stanga sus, stanga jos, dreapta sus si dreapta jos – deci acoperire 100%. Gratis, fara plasture, nu pot manca nimic de durere, asa ca ar fi civilizat din partea mea sa profit de superoferta si sa slabesc (ba chiar am reusit juma de kil in 2 saptamani). Cum ajung la dentist, cum nu ma mai doare nimic. Poate spaima ca o sa ma coste reparatia maselelor cam cat costa sa-ti pui pe limba un plasture de slabit imi ia durerea cu mana! Asa ca doamna dentista m-a trimis la profesionistii de la F.M. Medident sa imi fac o radiografie la toti dintii, sa gasim sursa raului!
Ma prezint la FM Medident, clinica la Unirii, cu trimiterea de la dentista in dinti (in aia buni); de la usa am fost preluata de zeci de domnisoare dragute si amabile care mi-au luat hartia si m-au poftit sa ma asez in asteptarea iradierii pe unul din zecile de scaune din fata intrarii. Nu apuc sa pun fundu’ jos ca deja imi vine randul.
– Va rog sa va dati cerceii, lantisoarele, inelele jos.
Imi dau cu chiu cu vai cerceii jos, ii pun in plic.
– Ati scos tot? Nu mai aveti si alte bijuterii?
– Tot!
Dupa ce se asigura ca nu mai e nimic de scos continua interogatoriul facandu-si de lucru prin cabinet. Eu casc gura in jur si ma gandesc aiurea.
– Sunteti gravida?
– Teoretic nu.
Se intoarce brusc spre mine:
– DA, NU sau NU STIU?!
– Atunci NU!
– Dar de ce ati zis teoretic?
– Pentru ca asta este – teoretic.
– Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,000..1%, nu avem voie sa va facem radiografie.
– Semnez ca nu sunt gravida si ma iradiati pe propria mea raspundere.
– Nu se poate, va trebuie 3 semnaturi, a dumneavoastra + medic ginecolog + … (am uitat cine mai trebuia sa garanteze, poate un martor, de exemplu vecinul care are camerele din curtea lui indreptate sprea casa noastra si ne-a tinut sub observatie si stie tot ce am facut in ultima luna!)
– E, doar nu o sa ma duc la doctor sa imi fac analize de sange, dati-mi hartiile va rog frumos, ca nu mai fac radiografie.
– Asteptati putin!
Astept putin, intra o alta doamna:
– Intreaba-o tu pe doamna daca este gravida, ca mie mi-a raspuns teoretic nu.
– Buna ziua, sunteti gravida?
– NU! spun hotarat, dupa care bolborosind in barba adaug … daca asa este rapunsul corect!
– Atunci de ce ati spus teoretic nu?
– Pentru ca teoretic asa este!
– Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,0000…1%, nu avem voie sa va facem radiografie.
– Deci NU SUNT! Daca puteti sa imi faceti radiografia bine, daca nu, pot sa plec.
– Asteptati putin!
Astept putin in timp ce pleaca doamna nr. 2. Mai astept putin.
– Ce asteptam? o intreb pe doamna nr. 1 care statea langa usa si din cand in cand se uita afara.
– Numai putin, va rog!
Secret total! Astept dar incep sa ma impacientez, de ce ma tot pun astia sa astept si nici nu stiu ce astept?
In sfarsit, vine o doamna muulta, cam asa, cat usa. Intra, inchide usa cu grija si se aseaza in dreptul usii. Nu mai tin minte daca si-a indepartat picioarele si si-a incrucisat mainile peste piept, dar acum parca asa mi-o amintesc! Ma apuca o tzara de panica, daca astia vor sa ma sechestreze pana cand recunosc?!
Doamna nr. 1 o informeaza pe doamna nr. 3:
– Doamna spune ca teoretic nu este gravida.
– Deci, [pauza de 7,31 secunde] sunteti gravida? ma intreaba doamna nr. 3 clar rar si raspicat, ca un robotel urias.
– NU!
– Atunci de ce ati spus teoretic nu?
– Deoarece, aceste este adevarul. TEORETIC NU. NU am planificat, am avut grija, ne-am prote …
– Nu ne intereseaza viata dumneavoastra personala, ma intrerupe clar rar si raspicat robotelul urias. Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,00000…1%, nu …
Deja nu ma mai intereseaza nici pe mine bunele maniere: – … nu aveti voie sa imi faceti radiografie! Da, am aflat deja cum e cu normele europene! „Teoretic NU” este un raspuns corect; puteam sa spun NU si plecam linistita de aici, chiar daca poate eram gravida. Apoi am spus NU si nu ati fost multumiti. Ca sa fiu sigura, ar trebui fie sa astept sa imi vina menstruatia, desi TEORETIC pot fi gravida si peste menstruatie sau, daca nu vine, sa mai astept inca vreo 2 saptamani sa-mi fac nenorocitul de test barza – adica pana cand imi cad toti dintii; sau sa umblu pe cine stie unde sa imi fac analize de sange, ceea ce este exclus! Dati-mi hartia va rog frumos sa pot pleca, ca am pierdut destul timp.
Doamna nr. 3 se intoarce incet ca un robotel urias, ia hartia de un colt si mi-o inmaneaza. Adio!!! Prea mult profesionalism a stricat.
PS1: Nici pana in ziua de azi nu mi-am facut radiografia, desi intamplarea de mai sus se intampla acum mai bine de o saptamana.
PS2: La Hipocrat2000 preturile sunt mai mici, iar clinica este mult mai aproape de mine.
PS3: in discutiile cu diverse persoane, medici sau nu, am fost acuzata fie ca mi-am batut joc, fie ca sunt cam proasta ca nu stiu daca sunt gravida, oricum nu era (de) bine de mine; cum o fi, dar mie mi s-au parut cel putin exagerati; si sa ma puna sa imi dau intai jos o eventuala tona de bijuterii si abia apoi sa incepem polemica? – asta e fost prea de tot!
by Herpangina nr. 2
De parca nu ar fi de ajuns marea debarasare, de parca nu ne-ar ajunge bubele Sarei, de parca de o saptamana nu am reusit sa mai ajung la dentist cu maselele mele nenorocite, de parca soarele nu ar arde destul … l-a lovit si pe Alex herpangina – febra si bubele din cerul gurii. Parca totusi, deocamdata, reactioneaza mai bine decat Sara.
by Marea debarasare – herpangina
Dupa ce ca nu am cu cine sa las copiii ca sa pot continua eficient marea debarasare si ii tarasc dupa mine peste tot, m-am trezit cu o herpangina la Sara – asta am decis ca are, dupa ce am trecut prin toate presupunerile, in ordine: scarlatina, angina pultacee, stomatita ….
Asa ca dureri de cap, febra peste 39, vomitat, dureri de gat … si acum bube, multe bube in gat si cateva in gura, cu urlete de durere, zi si noapte. Evident, nu poate manca, bea doar cu chiu cu vai si nu vrea sa ia nimic sa ii indulceasca durerile – asta-i Sara!
by Marea Debarasare de plete
M-am debarasat de par… prea cald, prea greu de spalat, de pieptanat, prea mult timp alocat…imi venea sa plâng la despartire…
Si … mi-am facut poza a la pitzipoanca, prim plan cu diva si in spate … marea Debarasare.
by