– Încă iau tughi! (mai vreau încă struguri)
– Nu mai sunt!
– Du-te mama cumpa tughi! du-te! chide denda! și îmi închide laptopul și mă împinge de pe scaun. Denda e agenda, dar de fapt așa îi spune și la laptop.
Ar manca struguri până când ar crapa, dacă l-aș lăsa. Ce-i drept, și eu aș mânca la infinit struguri!
– Cum te cheamă, Alex?
– Aie
– Bravo, Alex!
– Nu! Andu chiamă!
În general nu răspunde la întrebarea cum te cheamă, dar de data aceasta, m-a surpins! 🙂
by 
O excursie pe cinste cu toti pustii pe care i-am putut aduna – si cara. De fapt, n-a fost chiar asa de greu, caci Sara a mers tot drumul pe jos – si inainte si inapoi. Teo a venit tare din urma si-a alergat juma de drum pe jos! Alex ce-a mai tipat „eu iau in danta!” (eu vreau in geanta, adica in ruxac!), dar urcarea a facut-o 3 sferturi pe picioarele lui; nu-i vorba, la final cred ca il dureau mainile de cat s-a tarat agatat de mine! Tudor a cedat doar la ultimele sute de metri si, dupa ce a numarat vreo 3 milioane de stele, a cazut (brusc!) la datorie. Liviu a fost un ajutor de nadejde, a condus trupa – ma rog, ne-a cam ametit el cu miscarile haotice ale lanternei, dar am ajuns intregi pana jos, prin noaptea groasa.
Sara si Alex au avut curajul si bafta sa fie Bunicul cu ei si sa intre in pestera; asaa…la intrare, dar Sara a fost foarte incantata de pestera si cred ca mai ales de curajul ei.
Am facut tabara in varful Solovanului, intr-o livada de meri. Am explorat imprejurimile, am mancat mere si (cateva) prune, am facut focul (cred ca era loc de picnic! 🙂 ) si frigarui cu mere si friptura de porc pe jar, s-a tras la tinta folosind ca proiectile merele cazute pe jos, cine a putut s-a cocotat in meri, cine nu, a stat lungit la soare. Alex, foarte practic, se ducea cu marul pana langa tinta si il potrivea cu mana.
Intoarcerea conform traditiei familiei, noaptea, prin bezna cea mai adanca, preferabil pe un drum necunoscut sau macar – cum a fost cazul de data aceasta – de nerecunoscut. Alexandru si-a pierdut zuza (– eu nu am iuia! – da unde iti este! – e (si ridica din umeri) … ie la muntea, a mancat-o iupu!) si de atunci ne chinuim sa il adormim – nu ca nu am profita de ocazie sa il dezvatam de zuza, dar nu accepta el alta, decat pe aceea! (– du-te cumpa alta! ii dam alta, o arunca: – nu ie buna, altaaa!)
Au venit si ne-au recuperat cu masinile, in afara de Sara toti copiii dormeau.
by Nunta Cristinei ne-a ambitionat sa ne ducem la Sighet, caci altfel poate ne-am fi intins pana la iarna: stai ca nu-i momentul, stai ca nu sunt bani, stai ca stai bine!
Forte frumos restaurantul hotelului Marmatia, il notez pentru urmatoarea mea nunta – daca o fi cumva cazul!
Cristina si Alberto, impreuna cu blondina lor Eleonora, protagonistii evenimentului, in toata splendoarea lor.
Nanalu ne-a alergat toata nunta, caci noi eram ultimii la toate cele si trebuiam manati din spate :). Melinda e o bunica fericita, are o nepotica blonda si frumoasa si un nepotel zdravan!
Mama si tata, nasi:
Copiii s-au distrat de minunte, la concurenta cu adultii: leagane, iarba la discretie, muzica, baloane, verisori de prin toate colturile tarii, ba chiar lumii ….
– Sara, vino, sa vezi ce fata frumoasa este in poza aceasta!
– Ei, mama, eram eu! Nu ma mai recunosti?
Si ultimul, dar nu cel din urma, Domnu’ Pistolar!
Teapa, nu era pistolul, era pdaul (meu!, a tinut sa precizeze)
Who’s next? (in 2013)
by Am reușit și anul acesta să ne luăm porția de Sighetu Marmației, deși, de când tot muncim să obținem autorizația de construcție pentru acoperiș, nu mai speram să plecăm pe undeva …
Bunica mică – în viziunea Sarei sau tăstăbuca – în limbajul lui Alex, este din ce in ce mai puțintică la cei 90 de ani împliniți anul acesta, dar „năravul” nu și-l schimbă: „aleargă” să mai facă vreo treabă, comandă cât mai poate și cui mai poate – acum a venit rândul strănepoților să asculte lecții de bună purtare. Nu știu cum a trecut o săptămână în viteză, căci n-am apucat să schimb 2 vorbe cu ea și nici cu alte rude de pe-acolo: sosit, nuntă, odihnit, munte, pregătit, sărbătorit tata, dormit, munte, zăcut, plecat!
Mi-a fost însă drag și doar să o văd pe buni; și pe restul neamurilor!
A fost plăcut că am reușit să ne adunăm toată familia, lucru care nu s-a mai întamplat de ceva timp: mama și tata, Anto cu Teo, eu cu Cristi si copiii, Iulia, Marius si Vio, Bog, Stef si Meri.
A fost plăcut că ne-am cunoscut și nepoții născuți în ultimul an sau prin alte țări, ne-am revăzut verii, pe unii dintre ei nu-i mai vazuserăm de ani buni în carne și oase.
A fost plăcut că am colindat munți împreună cu părinții și copiii, ca în vremurile bune când eram mai tineri cu toții cu vreo 10 ani și nu căram prunci în spate, ci ruxaci de 15 kile. Ultima dată când am fost la Creasta Cocoșului nu eram nici măritată, iar acum Sara a facut tot drumul până la Creastă pe picioarele ei. De Solovan nu mai zic, în sus și în jos a mers singurică, de la amiază până noaptea târziu.
A fost plăcut că am ajuns din nou la ziua lui tata – la Sighet, tradițional deja, cu bucate alese (de tata!) și muncite, cu certurile de rigoare, cu alergătură și petrecere de seara până noaptea cu unchi și veri; tata nu înțelege că chiar dacă ne-a bătut când eram copii, noi tot îl iubim 
.
Și după atâta plăcere, am plecat și spre casă, precum am mers și spre Sighet – cu trenul, doar că de data aceasta, surpriză! cușeta cu 4 paturi este vagon de făcut saună cu 3 paturi. Nu a mai fost plăcut!
by Dacă vinzi ceva online, nu ești oare obligat ca ceea ce scrie în site să se regăsească în achiziția facută? Sau poți să vinzi pat în cușeta cu 4 locuri și când ajungi la vagon să constați că ai pat în vagon de dormit cu 3 locuri. Iar CFR să considere în locul tău cum îți este mai bine să călătorești: cu cușeta unde patul are 50 cm sau cu vagonul de dormit unde patul e lat și moale, ai chiuvetă în vagon, dar îți lipsește ceva esențial: AERUL – așa că toți ne ferim de aceste confortabile vagoane de dormit cu 3 paturi.
Cald e prea prea puțin spus, era SAUNĂ, nu era un strop de aer, coridorul nu avea nici un geam, cu gemulețul din compartiment nu reușeai mai nimic, zăceam leșinați pe paturi scăldați în suc propriu; dar aveam oglindă, chiuvetă (a propos, mi-a căzut capacul de la chiuvetă peste mână de mi-am dorit 3 secunde să nu mai văd niciodată vreo chiuvetă în fața mâinilor). Așa că s-a călătorit cu ușa de la tren deschisă și fiind prima cușeta, am stat tot timpul cu spaima să nu sară vreun copil, căci ușa compartimentului era imposibil să o închidem dacă voiam să supraviețuim – mâncai, dormeai sau făceai … ce făceai în văzul colegilor de suferință.
Ca bonus, am nimerit în compartiment cu un domn cu niște picioare cu un pronunțat miros îngrozitor; eram încercuiți: de pe podea împrăștiau mirosul șoșonii sport de cârpă, în timp ce dinspre tavan responsabile cu miasmele erau chiar picioarele goale ale domniei sale, culcate în patul cel mai de sus. Planul de apărare rapid: am luat perna de sub cap și am astupat adidașii Nike, am parfumat de sus până jos cu un flaconaș Coco Madmoiselle Chanel (m-a durut sufletul dar era singurul parfum pe care îl aveam si singura șansă să supraviețuim!) și am reușit să coabităm cu noua aromă obținută până la București.
by Si am ajuns si la 4 ani si 3 saptamani de Sara Maria.
Slaba – se invarte in jurul a 14 kg, scartaita mai departe – dar draguta – si la propriu si la figurat. Desi il bruscheaza pe Alex, il iubeste si are grija de el, il invata cantece, sa deseneze si muulte prostii; Alex e ochi si urechi la Sara, tot ce face ea, repeta si el.
A primit de ziua ei o papusa sa ii tina locul Leonorei pierdute, dar se pare ca nu este chiar asa de indragostita de ea ca si de prima. E pasionata de printese si balerine, de rochii – mai ales cele care se invart, de lucruri care sclipesc (of!), in casa sau la plimbare obligatoriu in rochie sau in gramezi de batice prinse de ea in tot felul de feluri; toata ziua danseaza. Ii plac povestile la nebunie, inventam impreuna tot felul de povesti sau le modificam dupa gustul nostru pe cele pe care le stim deja. Ah, si teatru, tot timpul trebuie sa punem in scena vreo poveste – cel mai des Algăzăpada (inca mai zice asa) sau Hansel si Gretel. Ii place natura, lucru care ma bucura tare, ii place la tara, ii place la munte, ii place cu cortul, ii place sa deseneze si sa picteze – a inceput sa faca desene inteligibile.
Anul acesta am avut curajul sa ne caram cu tot calabalacul la tara sa o sarbatorim – bine, manati si de canicula nemaivazuta din Bucuresti si a fost bine, copiii s-au distrat, chit ca eu eram terminata dupa un weekend de petrecere. Sara, dintr-un motiv necunoscut – eu banuiesc ca de emotie – a fost cam botoasa si mai scartaita ca de obicei.
Cortul a fost marea atractie a zilei pentru pusti. S-au pictat, au gospodait, s-au jucat prin gradina – i-a antrenat Laurentiu, s-au indopat, au sarbatorit. Cu tortul a fost o poveste mai complicata, dar pana la urma i-am dat de capat!
La mulți ani, dragă Sărățică!
by Ne-am petrecut o saptamana cu cortul la Marea Neagra, Venus, Camping Palace – de cand asteptam sa ma reintorc la cort!! N-a fost chiar Vama Veche, dar placut.
Pentru cei interesati, campingul este destul de OK, are paza la poarta, se intra cu bratara pe mana si cu ecuson la masina – in 7 zile nu ne-a disparut nimic, dar nici nu am lasat lucruri pretioase in cort.
Curatenie OK, se poate si mai bine – noi ne-am cazat in capatul campingului, gard in gard cu Herghelia Mangalia, de unde daca ne uitam atenti vedeam locul unde se colectau gunoaiele; dar preferam sa ne uitam in alta directie, spre herghelie, sa admiram caii harjonindu-se, dar in cea mai mare parte ne uitam dupa copii.
In timpul saptamanii am fost singuri in zona, astfel incat mi-am permis sa ma plimb cu cortul de sub un copac sub altul, cautand umbra ideala, spre disperarea lui Cristi. Dupa 2 mutari am devenit experta, astfel incat l-am mutat singura cat timp Cristi a lipsit, in numai 10 minute – cu tot cu scosul si bagatul cuielor, pe un vant cumplit! La sfarsit de saptamana s-a aglomerat, dar noi tocmai ne terminaseram sejurul; oricum, lumea era linistita, cu mici exceptii maneliste care s-au carat rapid. Era chiar si o gasca uriasa de tigani cu jeepuri si cu tiganci cu port traditional, care facusera masa mare, dansau si se veseleau, dar in limitele decentei.
Numarul de bude mi s-a parut cam mic pentru numarul de corturi, dar de fapt nu am stat niciodata la coada la WC sau dus; se face curatenie destul de des astfel incat toaletele aratau decent – spun decent pentru ca pana la a stralucii mai era ceva, dar nu erau murdare – decat daca nimereai chiar dupa vreun nesimtit! Sub ochii mei un domn a schimbat o para de dus sparta si a reparat cate ceva pe ici pe colo. Si apa fierbinte, prea fierbinte, la orice ora.
Distanta pana la plaja/ mare nu e chiar mica – in jur de 15 minute cu 2 copii mici de mana, mai rau este ca daca nu pleci/ intorci la ora potrivita, te topeste soarele pana acolo. Daca nu ai copii de tarat dupa tine, scapi mai usor!
Au loc de joaca pentru copii, gratar, mese unde poti manca ce ti-ai adus de acasa, au si o mica terasa unde servesc mancare si bautura. Mai multe despre alternativele de distractie in camping nu stiu, decat ce am vazut in trecere, caci nu ne-a interesat.
Pretul accesibil – 45 lei/ zi pentru cort+masina+2 adulti. Curentul era 10 lei/ zi dar ne-au zis ca pentru incarcat telefoane/ laptopuri nu este necesar sa platim.
Una peste alta noi ne-am simtit bine, copiii au fost sanatosi tot timpul, eu m-am umplut de bube de la epuizare, Cristi a jucat chiar si ping-pong si marea a fost super – primele zile cu valuri si ultimele ca balta!
by – Cand ine tata? Cand ine tata? Aide mama, aide! si ma ia de mana.
– Unde?
– Tata!
Vorbeste copilul asta, ceva de speriat. Daca Sara spune ceva, repeta imediat dupa ea, doar ca pocit.
Acum 2 saptamani zicea doar cand tata?, acum e deja evoluat, avem si predicat.
De vreo 2 zile isi foloseste si numele lui, Aie, pana acum nu voia sa zica.
Nu-mi piace, nu viau, nu-mi da, nu-mi spune … cam acestea sunt preferatele.
Daca ii spui sa nu faca ceva, rade poznas si face mai abitir; il bati – nu-l deranjeaza, il iei – urla si se tavaleste. Ce n-a facut Sara in 4 ani, a facut el din belsug in 20 de luni: se catara, se arunca din diverse locuri, se da cu capul de toate cele, cotrobaie, umbla unde nu este voie, darama, varsa, sparge, rastoarna – e ca taifunul!
by Maia discuta cu Sara despre cat de mofturoasa este Sara, cum ei nu ii place mancarea, iar lui Alex ii place si mananca orice ii dai (ceea ce fie vorba intre noi nu mai este adevarat!). Si deodata intra in discutie si Alex care se juca linistit intr-un colt:
– Nu bun ceapa! Nu bun ceapa! Nu-mi place ceapa! (cu exceptia faptului ca pronunta cumva „tzapa”).
by 
