libertatea ca pedeapsa

Daca Sara a facut prostii, am pedepsit-o: face doar ce vrea ea!
– Nu mai trebuie sa ma asculti, dar nici eu nu o sa te mai ascult si nu o sa te mai ajut la nimic – iti iei singura de mancare, te speli si te imbraci singura, mergi la plimbare daca vrei, nu mai ceri voie sa te uiti la filme. De acum inainte faci doar ce vrei tu, te descurci!
Pauza, Sara sta si rumega informatia in timp ce se tavaleste pe jos si sta cu ambele maini in gura. Apoi zice subtirel:
– Tot ce vreau eu? Tot-tot?
– Da, tot ce vrei tu, nu mai trebuie sa ma asculti!
– Pot sa mananc si ciocolata cata vreau? intreaba cu putina teama in glas – poate asta nu e inclusa in „tot ce vrei tu”.
– Cata ciocolata vrei tu! daca vrei carii si sa fii grasa, mananci cata ciocolata vrei tu, treaba ta!
Mai trece ceva timp de liniste.
– Mi-e asa de somn! O sa adorm pe jos.
Eu nimic. Ea se mai tavaleste o tura.
– Mama mi-e foame.
– Sa fii sanatoasa, du-te si mananca.
Iar tavaleala.
– Mama ma speli ca nu mai pot de somn, o sa adorm la dus.
– Te speli singura!
– Mama nu-l mai bat pe Alex niciodata, promit. As vrea sa mananc ceva!
Cam atat a durat intransigenta mea. Ne-am imbratisat, ne-am jurat ascultare vesnica si apoi am luat-o de la capat.
– SARAAAA, nu-l mai impinge pe frate-tau, ca-i spargi capul!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather