De Florii am fost in excursie. Chiar si Dumnezeu a iesit putin pana in curte, sa se relaxeze, dar noroc ca nu a stat prea mult!
Sambata, Cristi a avut un concurs de ping-pong la Brasov, iar noi ne-am cazat in asteptarea lui la o pensiune in Sacele, la cateva minute de Brasov.
Pensiunea se numeste Casa Aliz, este micuta, are doar 2 dormitoare, daca vreti un weekend „intim”, o recomand. Noi am cautat ceva micut si linistit, deoarece eram cu copilul. Proprietara nu inchiriaza decat la un singur grup, asa ca fie ca mergeti mai multi, fie ca sunteti numai 2 persoane, veti fi singurii chiriasi.
Casuta construita din barne si din scanduri, peste vechea casa batraneasca, ne-a placut tare mult mie si lui Cristi. Un lucru interesant este ca a fost construita dupa geamuri (care au si ele povestea lor, dar deoarece nu am retinut-o exact, mai bine nu incerc sa scot la suprafata doar crampeie), adica au existat geamurile si pe langa ele s-a proiectat viluta – chiar de catre doamna Mariana Aliz, proprietara, cu pretul unor contre cu arhitectul care nu credea in reusita unei astfel de case.
Toata casa este podita cu dusumea de lemn lacuit, iar scara interioara, tot din lemn lacuit, a fost senzatia zilei pentru Sara, care s-a tarat pe scara in sus si in jos toata Duminica, cand a plouat si nu am putut iesi decat prea putin pe afara.
Si apropos de curte, cam asa era: o parte amenajata parcare pentru maxim 2 masini, despartita printr-o poarta mare de restul curtii, micuta si cocheta, cu peluza inconjurata de strat de flori dintre care prea putine erau inflorite in 27 martie si trotuar din dale mari de piatra, un balansoar intr-un colt si un foisor in alt colt. Un avantaj este ca exista o bucatarie si in curte, cu acces usor, astfel incat poti gati/ incalzi mancare acolo in timp ce pazesti copilul care se joaca la soare. Cred ca vara, cand infloresc trandafirii catarati pe garduri, e foarte fain acolo.
Ah, si Doamna Mariana are o sifonarie, m-am gandit prea tarziu ca trebuia sa fac o poza la sticlele grele de sifon, care acum au cam devenit o raritate, de cand se vinde apa minerala la orice colt, chiar si la buteliile uriase cu gaz. Daca in trecut fusese o afacere profitabila, acum sifonaria mergea doar pentru clientii vechi si fideli, prea putini de altfel ca sa mai fie macar denumita „afacere” – acum este mai mult un hobby. Am cules o poza de pe net cu sifonul:
Din Sacele se ajunge rapid in Brasov si daca iti face placere poti sa haladuiesti si peste dealurile din jur (au si tuburi!), cum am facut si noi Sambata, cand a fost soare si cald si am lenevit pe balansoar si am dormit impreuna cu Sara dupa amiaza.
Duminica insa a a plouat marunt si non-stop, asa ca dupa somnul de dupa amiaza am plecat spre casa.
Dar nu a fost sa ajungem acasa tot Duminica, caci in Predeal ploaia s-a transformat in zapada si ningea de rupea si cu rotile noastre de vara schimbate vineri inainte de plecarea in excursie ne-am dat pe sanius pe serpentine si am storcit fundurile a 2 masini care au avut ghinionul sa se gaseasca in fata noastra, cu botul masinii noastre care a avut si el de suferit serios. Impactul a fost foarte usor, de altfel mergeam foarte incet, Sara dormea si nici nu s-a trezit. Insa prima masina lovita a sarit peste bordura; a 2-a, care se oprise ca sa faca la stanga si care a provocat minidezastrul a avut bara din spate sparta si putin indoita. Noi avem ochiul drept scos dar mai rau a fost ca nu mai mergea caldura defel, iar geamurile se abureau intr-o fractiune de secunda de cand le stergeai.
Am petrecut vreo 2 ore la Politia din Predeal, din vina noastra, caci nu am avut RCA-ul proaspat cu noi, cel vechi expirase vineri si desi il platiseram nu aveam documentul. Asa ca am dat telefoane si emailuri pana cand – multumim din inima celor implicati – am reusit sa obtinem o copie pe faxul politiei, altfel 2000ron amenda ne pastea! Sarei nu prea i-a placut la Politie, a urlat si s-a tavalit pe jos – nu tot timpul, doar din cand in cand.
Dupa episodul Politie am incercat sa plecam acasa, dar nu reuseam sa stergem geamul destul de repede, asa ca am fost primiti de niste cunostine de-ale parintilor din Predeal care ne-au cam tinut in puf. Pana la ei am mers cu geamul deschis, eu stergeam parbrizul cu tot felul de carpe, Cristi cu capul afara pe geam din cand in cand caci nu reuseam sa fac fata vitezei de aburire, iar Sara urla in spate si isi scotea hainele si centurile de siguranta de pe ea.
Nu mai aveam mancare la noi, toate hainele erau aruncate de-a valma in desagi, ca doar urma sa ajungem acasa – nu ne mai erau de trebuinta, si eram prea obositi ca sa mai mergem sa luam ceva de mancare. Insa domnii ne-au dat de mancare (printre care si placinte, miam miam!) si o camera sa dormim. Biata Sara era rupta de oboseala, a dat si cu capul de calorifer iar dupa ce a baut lapticul a vomitat. Bonus a fost o pana de curent, am spalat-o pe intuneric cu apa rece si in camera se facuse deja frig pana cand a pornit curentul din nou. Dar pana dimineata in camera era iar placut si Sara s-a trezit vesela si linistita.
Am plecat spre Bucuresti infofoliti, afara era soare si se topea zapada de 20 de centimetri care se pusese peste noapte, iar geamul nu se mai aburea.
Multe multumiri celor care ne-au ajutat!!
by 
