Și ne-am luat dulap. De la Ikea, ca tot burghezu. Motivele au fost intemeiate – cică sunt modulare și oricând poți pune vreo piesă nou aparută care iți face cu ochiul sau că ar fi garanția calității sau că nu mai tre să îți bați capul cu proiectarea, măsurarea, comanda etc! E, oricum, ne-am bătut capul vreo 4-5 luni, cat de mari să fie cadrele, ce fel de uși să alegem, ce culoare, ce echipare în interior… până în septembrie când s-a ieftinit mobila la Ikea.
Țeapa 1 a fost că pe site-ul Ikea scrie că dacă le dai bani să îți transporte pachetele acasă, ți le duc pân la ușă, indiferent de etaj, dar băieții ni le-au lăsat în curte – probabil că fraza respectivă se aplică numai la blocuri; nu-i nimic, cheamă un prieten și pune-l la treabă și se rezolvă; țeapa 2 a fost că am solicitat ușă glisantă cu oglindă și la montaj surpriză, era ușa glisantă cu jumate oglindă, eh poate nu am reușit să comunicăm prea bine cu Domnișoara de gardă. Nu prea m-au impresionat prin profesionalism angajații Ikea, care cam mototoli, care cam neamabili – dintre cei cu care am avut de-a face. Casiera a fost mai sprintenă şi mai plină de iniţiativă. Restul ţepelor sperăm să nu mai apară.
Aşadar, dulapul: e maare, e cu puţintică oglindă, e cu poliţe şi sertare si bară pentru umeraşe, au muncit băieţii de la 11 pân la 21 să îl pună pe picioare, s-a cam potrivit, mai e o uşă care nu se închide tocmai bine, un cadru care nu se îmbină tocmai la milimetru, dar dacă ţinem cont de podeaua noastră ondulată şi de lipsa noastră de experienţă în montarea de dulapuri, este acceptabil. Fain este ca dacă bara aia nu îţi convine unde stă, o scoţi şi o muţi o ţâră mai încolo.
Să-l stăpânim sănătoşi!

by