Sunt in parc cateva borduri din lemn, din busteni ancorati cu fiare. Nu stiu daca sunt facute vreodata de cei de la Riviera sau daca vreoaltadata cineva s-a gandit sa faca ceva frumos in parcul acesta, cert este ca arata foarte bine: placut, cald, imbietor. Chiar dupa ultimele fitze: eco & vintage!
by 
Buna dimineata, la Mos Ajun!
Am venit si noi odata
La un an cu sanatate
Domnul Sfant sa ne ajute
La masini si televizoare!
Alexandru s-a orientat cum trebuie sa colinde ca sa ajunga departe!
by 2013 care tocmai se termina m-a obosit la maxim, cate (mi/ ni) s-au intamplat in anul acesta – cat pentru o viata. Si nu toate frumoase. Dar, cum se simte tot omul dator sa ne incurajeze, se putea si mai rau – ce-i drept – e drept, e destul loc si pentru mai rau. Sper ca 2014 sa nu duca mai departe lucrurile rele de au inceput in 2013, ci doar cele bune. Sper ca 2014 sa nu aduca alte lucruri rele, ci doar bune. Happy new year!
by Chiar si mie. Chiar si azi. Mi se intampla, de Ziua Nationala a Romaniei, sa stau in pijamaua cu inimioare si trandafiri primita la garderoba si sa trag apa la wc dupa copilul meu.
by 
Am asteptat plini de speranta 3 ani ai lui Alexandru; s-au implinit … dar comunicarea cu el a ramas tot la nivel de „Vine lupul daca te mai tavalesti pe jos!”. Lupul este singurul care ne mai poate ajuta.
Daca la 2 ani Alex ne uimea cu „schitele” de masini si talentul muzical, acum nu mai vrea sa se apropie de creion nici acasa nici la gradinita si canta doar Nu mi-e frica de bau-bau! Stop! Dar ii este frica!
Masinile au fost si au ramas marea iubire. Ce ne omoara pe noi santierul de pe Iancului, insa el este in culmea incantarii cand vede pe strada masinariile din cartea primita de la Vio – cilindru compactor sau alte minuni pe care nici nu stiam pana acum cum le cheama! „Asta de facut construienta e din cartea meaaa!!!”
La gradinita ii place si se pare, ca la fel ca si Sara, acolo isi cheltuie toate rezervele de cumintenie si acasa ne omoara pe noi! Dar nu picteaza si nu coloreaza si nu deseneaza pentru ca nu vrea!
Saratica a fost foarte … matura de ziua lui Alexandru, nu a fost trista ca nu a primit cadouri, l-a ajutat pe Alex sa isi primeasca si sa isi deschida cadourile, a facut curatenie si, foarte important, nu a urlat, asa cum a facut, de exemplu, de ziua ei.
La multi ani, Alexandru!
(Asteptam cu interes efectele lui „3ani”!)
by Singurul lucru bun care ti se poate intampla cand trebuie sa astepti in picioare aproape o ora autobuzul 90, intr-o statie fara un cui in care sa te sprijini macar, cand afara ploua maruntel. Daca tot am la dispozitie atata timp, de ce sa nu profit sa termin (de citit) un roman inceput acum cateva luni? N-am mai citit Huxley din tinerete, am descoperit un roman de-al lui care nu mi-a cazut in mana pana acum. Si am constatat cu placere ca ma incanta Huxley de-o potriva la 40 de ani, ca si la 20!
(In autobuz am ascultat muzica stereo de la doi pusti cu casti, in stanga se auzea vag un bazait, din dreapta reusea sa iasa din casti mai mult si mai ingrozitor, deci! Controlorul avea geaca brodata multicolor cu Harley Davidson)
by Vodafone mi-a oferit un super abonament: 150 minute in retea + 15 nationale + 150 smsuri, totul la numai jumatate de euro + TVA, pentru 12 luni. Asta dupa ce firma a trecut cu catei cu purcei la Orange si doar un singur numar a ramas la Vodafone.
Pentru ca Vodafone nu a dorit sa ne ofere nimic inainte de portare. Ba chiar ne-au propus ceva mai prost decat aveam, ca cica nu mai puteau sa ne pastreze abonamentul nostru vechi. Decat dupa ce am plecat, au venit si ei si au zis, evident intr-un mod mai elegant decat mai jos: bine ma, dar voi chiar v-ati suparat ca nu am vrut sa va dam nimic pentru aproape 10 ani de loialitate si va carati? uite, daca ne spuneati ca asa de tare va deranjeaza, va dadeam si noi una alta pana la urma. Ei… prea tarziu. Si cand ma gandesc cate procese de constiinta ne-am facut ca renuntam la o colaborare de atatia ani doar pentru un abonament mai bun la un pret mai mic. (acum ne chinuim cu semnalul Orange, care aici e, aici nu mai e, aici iar e putin, aici nici sa-l tai nu mai apare!)
Asa ca pentru ultimul numar, Vodafone ne-a oferit marea cu sarea. Chapeaux, nimic de comentat! Dupa schimbarea abonamentului am transferat numarul pe PFA-ul meu, urmand sa pastrez toate aceste minunate beneficii pentru 12 luni. Prima luna a fost totul perfect. A 2-a luna, ma pomenesc ca am un abonament de 3 euro + TVA si doar 20 minute (si alea, in retea).
– ALO, Vodafone, UNDE este SUPER abonamentul meu?
– Pai sa vedeti, ati cerut Dvs. sa vi-l schimbe.
– a? (atat am putut sa articulez in primul moment!) Adica eu am sunat la Dvs. si am zis dati-mi un abonament mai prost la un pret mai mare? Nu vi se pare ceva ciudat?
– Mi se pare, dar in data de 30 august, ati vorbit cu un consultant de-al nostru si ati solicitat schimbarea.
Incepusem sa ma indoiesc de discernamantul meu, adica pe 30 a fost ziua Mariei, poate (desi sunt sigura ca nu am baut!) ma prinsese euforia petrecerii in familie si un acces de generozitate fata de Vodafone, am decis ca am un abonament prea neprofitabil pentru ei si e momentul sa „arat ca imi pasa!” Totusi, am insistat ca nu am solicitat eu asa ceva.
– Vom verifica si va va suna persoana cu care ati discutat.
– Ma va suna persoana CU CARE NU AM DISCUTAT!
– Va va suna persoana cu care ati discu …
– CU CARE NU AM DISCUTAT!
– Va va suna si veti discuta.
Trece vreo ora si ma suna un domn de la Vodafone, ma ia tare:
– Buna ziua, sunt dl. Cutarica de la Vodafone. Sustineti ca nu ati solicitat schimabarea abonamentului?
– Sustin, Dvs. vi se pare normal sa …
– Deci sustineti! Dati-mi adresa Dvs. de email sa va trimitem inregistrarea!
O dau si astept. Acum deja analizam teoria conspiratiei, cum Vodafone, pentru 2,5euro face inregistrari false, cum o sa trebuiasca sa ii dau in judecata (ca tot sunt deja antrenata cu chestiile astea), cum se poate asa ceva…
Peste cateva ore suna dl. Cutarica de la Vodafone.
– Ne cerem scuze, nu exista nici o inregistrare!
O bila alba pentru Vodafone, o fi fost o greseala, o fi fost o incercare de furaciune, cert este ca au recunoscut ca nu exista o cerere in acest sens. Eu prefer varianta cu greseala, poate si ei au sarbatorit-o pe Meri pe 30 august, mai cu chef!
– Atunci as dori inapoi abonamentul meu.
– Va trimitem pe email variante de abonamente sa va alegeti ce va avantajeaza mai mult.
– Am ales deja, as dori abonamentul meu inapoi.
– Da, dar sunteti sigura ca este ceea ce doriti?
– Sunt.
– Da, dar as vrea sa vad contractul pentru acel abonament.
– Iata-l!
– OK, in 48 de ore il aveti inapoi.
– Multumesc, sunteti grozavi, extraordinar! Entuziasm, vedeti ma ca nu sunt tocmai negri, i-am judecat gresit!
Trece vreo saptamna, eu tot prelungeam cele 48 de ore ca poate sunt mai lungi, ca poate sunt mai late, entuziasmul meu se topeste cu ora ce trece, abonamentul ciu-ciu. Pana la urma sun si aflu ca de fapt cele 48 de ore se termina fix peste o luna de la ultima factura.
Nu mai conteaza ca dl. Cutarica a zis ca imi ajusteaza el abonamentul daca este cazul (?) si vorbesc cumva in luna cu abonament de 3 euro cat as fi putut vorbi in luna cu abonament de juma de euro. Luna aceasta mi-am recapatat abonamentul. Dar un gust amar amar mi-a ramas, chiar daca inca 10 luni voi putea profita de 170 minute pe luna la doar juma de euro+tva.
by … si inca mai avem, poate partea a 2-a sa fie mai vesela!
Alexandrului a inceput sa ii placa gradinita; e drept statea doar dupa fustele Doamnei, inclusiv la sedinte trebuia sa il ia cu ea. Si cand a inceput sa-i placa, au inceput racelile, virusii, bolile ….. astfel ca de o luna nu a mai calcat pe la gradinita, desi ne intreaba saracutul „Mama, eu cand mai merg la gradi?! ca acum imi place!”
Pe Saratica am operat-o de polipi; c-o fi bine, c-o fi rau, vom afla in curand. Cert este ca de cand a venit toamna si a inceput gradinita, a avut 2 portii de antibiotic pentru 2 otite pacatoase. Momentan (a 2-a zi de la operatie) o doare gatul de la operatie (da, polipii nu sunt in nas, sunt in gat, in spatele omuletului, e normal sa o doara – mi-a explicat doctorul), deci … nu poate manca decat salam! A urlat ca din gura de sarpe cand i-a luat sange pentru analize si cand i-a scos branula. In rest … a fost adormita si destul de cumintica. „Mama, de ce mi-au facut astia gauri peste tot?”. Inca o saptamana de stat acasa (si Alexandru, sa nu ne aduca cine stie ce microbi de la gradinita) si urmeaza testul suprem – comunitatea.
Pe mine m-a lovit o sinuzita ingrozitoare acum 2 saptamani, primele zile au fost criminale, nu credeam ca poate exista asemenea durere. Urmatoarele zile au fost doar ingrozitoare. Acum pana la ora 2-3 dupa amiaza ma doare capul, apoi incep sa functionez si eu cat de cat si sa sper ca se va termina vreodata. Dar eu am fost norocoasa, caci altii, cu tot cu antibiotic si pumni cu medicamente nu au reusit sa se puna prea bine pe picioare.
Cristi a ramas ca de obicei omul de baza al familie: cu tot cu durere de sinusuri merge la serviciu, lucreaza la casa care nu se mai termina, face curat, face planuri si mai joaca si ping pong cand reuseste.
Casa merge inainte incet da prost, mai vine un control, mai un proces, mai ne trage unul teapa, mai ramanem fara bani … si tot asa, pana la Craciun sper sa ne mutam si noi!
by Alexandru a inceput gradinita: cu tavaleala si urlete. Prima zi l-am ridicat de la gradinita la ora 11, caci deja exasperase toate doamnele din zona si de cate ori prindea usa o zbughea pe coridoare urland, iar cand era prins se talavea. L-am gasit in pozitie de matanie, in genunchi in fata usii clasei, cu capul pe podea si cu fundul in sus. A 2-a zi a fost mai bine.
– Ce-ai facut Alex la gradinita?
– Am stat in picioare. N-am mai stat cu fundul in sus.
Sara merge cu bucurie la gradinita, dar au in clasa, in plus fata de colegii de anul trecut, inca 10 copii intre 3 si 4 ani – in conditiile in care la grupa mare sunt copii in jur de 5 ani. Deci, progresul merge cu pasi de melc, iar cei mici se bat pe jucarii cu cei mari. Mai ales fetita cu bluza roz, care e cea mai rea, bate toti copiii – dupa cum povesteste Sara.
by 
