Nu e tocmai un oras minunat pe la periferie, dar avantajul este ca marginile sunt la o aruncatura de bat de centru: Targoviste. Am fost cu Sara la o plimbare, de pe la o astfel de margine pana la Turnul Chindiei. A fost destul de impresionata pentru cei 3 ani si jumate ai ei: i-a povestit lui Taica-sau ca a vazut sala de bal si turnul care avea o scara ca si in Frumoasa adormita si ca era cam vechi pe acolo si ca a mancat sandwich si ca a facut pipi. Trebuie sa precizez ca toaleta de la Turn era absolut impresionanta, mai ales dupa ce am incercat sa folosim toaleta de la Scoala nr. 13 care era si ea absolut impresionanta, dar in directia gresita.
Sara a fost grozava: m-a uimit cat a putut sa umble in ziua aceea, cat de intelegatoare a fost, cum a urcat tot turnul ala in care eu scosesem limba de un cot (mai greu a fost cu coboratul, a trebuit sa cobor tot turnul cu spatele ca sa o pot tine de manute si de vorba); inainte de turn am fost la Zoo, iar drumul de la Scoala la Cetate si inapoi a fost perpedes.
Cristi a jucat ping pong in sala de sport inghetata si intunecoasa a Scolii nr 13, unde cei 200 de tenismeni si insotitorii lor aveau la dispozitie o singura toaleta ULTRA-JEGOASA.

ZOO Targoviste:
mica mica, darapanata vai de mama ei, cu destul de multe animale, in special cateva „modele”din care nu am vazut la Bucuresti, oameni placuti la intrare, WC-uri „ecologice” cu usile intepenite in apa inghetata, la iesire; ce nu se vede in poze, dar am vazut cu ochiul liber sunt mini-cangurii, o leoaica pe care am zarit-o din departare si Lussie – hipopotamita, nascuta in ’82 in DE si importata in ’84 la RO; ce nu se vede in poze, nu am vazut nici noi, dar cred ca erau pe acolo: ursii si lupii.

Turnul si Cetatea:

Siii … ping pong!

by

tinerii patroni nu mai sunt intreprinzatori deoarece nu mai conduc intreprinderi; ei conduc antreprize si sunt antreprenori

by

Am mai facut un drum pana la PMB, pe Regina Elisabeta la numaru 42. De data aceasta ca sa depun actele pentru solicitarea Certificatului de Urbanism. Inarmata cu 2 dosare, fiecare cu cate 3 exemplare de cate 2 copii din foile topografice, cu explicatii unde si ce sa intreb, unde si ce ar trebui sa depun, cu 50-100 de lei pregatiti pentru taxa, cu lectia invatata ce trebuie sa zic si sa fac daca …, cu spaima cu nu ma voi descurca in hatisul birocratiei, am ajuns dis de dimineata la ora 12 am la PMB. Mama statea pe pozitie de „fiti gata!” asteptand sa dau startul daca ar fi fost necesara prezenta proprietarului la fata locului. Gheata mare pe jos, turturii si zapada cadeau de sus, pic pic pic picura pe capul tau la intrarea in Primarie.
Din nou Domnul de la Informatii super amabil. La etaj, la urbanism, o doamna tanara ma ia tare, „repede, repede spune-ti ce doriti! … ati completat cerererea? nu? stati aici si completati! Colega, fa putin loc pe coltul acela! Cine e proprietarul, dati-mi buletine! Cati metrii patrati are terenul? Sub 250 sau peste 250? Sub? 5 lei platiti la casierie. O sa va trebuiasca si un dosar. „ Eu aveam ditamai dosarul de 5 cm grosime si i-l flutur prin fata. Ma gandesc ca eu m-am pregatit cu 50 de lei si astia vor doar 5 lei. „Imi verificati va rog cerererea?” … in timp ce Doamna mai dadea explicatii unei persoane si mai schimba niste documente cu o colega. Si se apleaca plina de rabdare asupra cererii mele si imi arata ce mai trebuie sa scriu. Gata. Plec spre etapa 2, parca totul a fost prea rapid si simplu, inainte de a ajunge la casierie ma opresc 2 minute in sala de asteptare sa mai treaca timpul, sa imi para ca a fost mai complicat. Platesc si ma duc sa fac o copie la chitanta, caci un exemplar trebuia sa ramana la dosar la ei. Ocolesc balti, oameni, gheata si turturi, pe o poteca cu o singura banda facuta chiar sub streasina si ma strecor intr-un magazin pe Brezoianu unde costa 0,3lei o copie A4 alb/negru. La Kogalniceanu costa 0,15 lei acelasi lucru, dar langa Primarie, e prohibitiv, ca na, e cel mai apropiat copiator si face toti banii! F. U. C. K.
Revin la Primarie cu mare atentie caci cade zapada, dar si bucatele din cladire. Iau bon de ordine pt predare documente si cand sa iau iarasi loc in sala de asteptare, vine randu meu, la ghiseul 13, un domn cu mustata, caaalm, „luaati looc! ciineee eee prooopriiieeetaaaruuul? daa, eee OooK saa depuuuneeeti Dvs doosaaaruul, daaar doaaar proopriieetaaruul vaa puuteaa saa il riiidiicee. Veedeeti caa se vaa riiidicaa de la ceeelaaalaalt seediuu, ceeel diin Groozaveestiii” „Daca mai e nevoie de ceva documente ne anuntati Dvs sau cum se procedeaza?” „Paaai nuu v-aaam ziis? vaa maaii duuceeeti Duumneeeaavooastraaa diin caand in caand saa intreebaaati!” HA?! F.U.C.K. Imi da bonu’ de inregistrare, imi da buna ziua si gata, am depus. Acum trebuie doar din cand in cand sa mergem pana la sediul Primariei din Grozavesti, la etajul 7, sa aflam in ce stadiu se afla dosarul.

by