in proces.

Din procesul de reconstructie am ajuns aproape in proces cu Vecinul: ne-a dat in judecata ca suntem niste ilegali, un pericol pentru tara asta, mai ceva ca RMGC!

Si-a luat vecinii la rand si i-a dat in judecata, exclus sa mai construiasca cineva ceva langa palatul lui, doar ii strica confortul si intimitatea. Adica din terasa circulabila daca faci pod, i-ai stricat intimitatea – nu stiu cum, din pod nu vezi cum se scalda in piscina, de pe terasa poti sa te uiti ca la televizor. Fiecare cu parerea lui.
A lui este ca toata casa este o ilegala, de la fundatie pana in pod, a mea este ca este un om rau care se plictiseste acasa. Pacat ca s-a ajuns la chestia asta, fiecare putea sa isi economiseasca banii si sa faca ceva frumos, asa pierdem timpul si dam banii avocatilor.

i’ve made it!

si fata
si rochia – din 2 tricouri, unul intreg si unul bucatit, intr-un acces de creatie

Exploratorii – ep. 1 – Solovan (aug 2012)

O excursie pe cinste cu toti pustii pe care i-am putut aduna – si cara. De fapt, n-a fost chiar asa de greu, caci Sara a mers tot drumul pe jos – si inainte si inapoi. Teo a venit tare din urma si-a alergat juma de drum pe jos! Alex ce-a mai tipat „eu iau in danta!” (eu vreau in geanta, adica in ruxac!), dar urcarea a facut-o 3 sferturi pe picioarele lui; nu-i vorba, la final cred ca il dureau mainile de cat s-a tarat agatat de mine! Tudor a cedat doar la ultimele sute de metri si, dupa ce a numarat vreo 3 milioane de stele, a cazut (brusc!) la datorie. Liviu a fost un ajutor de nadejde, a condus trupa – ma rog, ne-a cam ametit el cu miscarile haotice ale lanternei, dar am ajuns intregi pana jos, prin noaptea groasa.
Sara si Alex au avut curajul si bafta sa fie Bunicul cu ei si sa intre in pestera; asaa…la intrare, dar Sara a fost foarte incantata de pestera si cred ca mai ales de curajul ei.
Am facut tabara in varful Solovanului, intr-o livada de meri. Am explorat imprejurimile, am mancat mere si (cateva) prune, am facut focul (cred ca era loc de picnic! 🙂 ) si frigarui cu mere si friptura de porc pe jar, s-a tras la tinta folosind ca proiectile merele cazute pe jos, cine a putut s-a cocotat in meri, cine nu, a stat lungit la soare. Alex, foarte practic, se ducea cu marul pana langa tinta si il potrivea cu mana.
Intoarcerea conform traditiei familiei, noaptea, prin bezna cea mai adanca, preferabil pe un drum necunoscut sau macar – cum a fost cazul de data aceasta – de nerecunoscut. Alexandru si-a pierdut zuza (– eu nu am iuia! – da unde iti este! – e (si ridica din umeri) … ie la muntea, a mancat-o iupu!) si de atunci ne chinuim sa il adormim – nu ca nu am profita de ocazie sa il dezvatam de zuza, dar nu accepta el alta, decat pe aceea! (– du-te cumpa alta! ii dam alta, o arunca: – nu ie buna, altaaa!)
Au venit si ne-au recuperat cu masinile, in afara de Sara toti copiii dormeau.

Kiddy Cruise Pro – scaun auto 15-36kg

I-am achizitionat Sarei un scaun de masina nou, categoria 15-36kg: Kiddy Cruiser Pro. Sara are doar 14 kg, dar e destul de ok.
Scaunul este placut capitonat, iar copilul se pare ca sta bine – cel putin asa a declarat. Primul drum a fost destul de lung si totusi Sara nu s-a plans de nimic – a dormit, s-a uitat pe geam, s-a fatait, si-a scos centura de pe umar, s-a rasucit, a vomitat, si-a cocotat picioarele pe scaunul din fata, a mancat si a baut. Am cautat in mod special ca scaunul sa aiba pozitie de relaxare, ca sa poata dormi mai comod la drum lung, dar din pacate este destul de dificil de asezat in aceasta pozitie – cand am incercat manevra in timp ce Sara dormea, s-a trezit; copilul singur nu poate sa aseze scaunul in aceasta pozitie, iar ca sa reusesti cu el in scaun ai nevoie de ceva muschi. La Sara mai este o problema, cand pun scaunul in pozitia de relaxare, am impresia ca ii ajunge centura prea aproape de gat, dar poate este din cauza dimensiunilor ei reduse (scaunul este recomandat de la 15kg!). Sara insa a dormit bustean cu scaunul drept.
Sezutul scaunului este extensibil in lungime, tetiera reglabila pe inaltime, pe masura ce inalti scaunul se latesc si protectiile pentru umeri. Imi place protectia cap-umeri care te lasa totusi sa te uiti pe geam fara sa scoti capul dintre peretii scaunului si mai imi place ca are brate astfel incat centura este sprijinita si de acestea, nu doar de burta copilului.
Am fi avut si alte optiuni in jurul sumei de 600 de lei, insa la Kiddy Cruiser Pro am avut o oferta exceptionala de la www.Happykidsshop.ro.
Alexandru a mostenit Inglesina Moovy al Sarei, un scaun foarte comod si usor de manevrat, insa nu stiu cat de sigur este, avand protectiile la cap destul de putin inalte.
Esential este sa nu avem niciodata ocazia sa aflam daca in caz de accident copilul este bine protejat in scaunul ales.

cum canta cineva, nu-i deloc jucarie sa castigi …!

(Nu oricine poate fi castigator. Ca sa castigi iti trebuie inteligenta, perseverenta, dar mai presus de toate, rabdare! Toate aceste calitati (si multe altele!) ma definesc, asa ca… )

Luna trecuta suna telefonul si asa incepe povestea castigului.

– Buna ziua, Doamna Cionoiu Emilia?
– Buna ziua, da.
– Va felicitam pentru ca ati participat si ati castigat!
– Multumesc, dar sigur pe mine ma cautati: Emilia Cionoiu?
– Da, Emilia Cionoiu scrie aici; dar de ce, nu ati participat?
– Nu stiu, nu imi aduc aminte, dar poate ca da!
– Atunci va asteptam sa ridicati. Dupa 30 aprilie.

La timpul cuvenit, intr-o joi care credeam ca e miercuri, ma duc sa ridic:
– Buna ziua, am venit sa imi iau castigurile in bani si tensiometre.
– Da poftiti, sa-mi dati cardul si sa semnati aici.
– Pai eu nu sunt Emilia Ci…
– Nu sunteti?
– Nu sunt. Dar haideti sa verificam seria cardului … nu coincide. Mai bine sa o sunati pe cealalta Emilia!
– Ne scuzati, va multumim.
– Ok

Plec si apuc sa fac zece pasi …Trrrr!
– Alo, Doamna Emilia Ci …?
– Nu, doar Emilia.
– Tot dumneavoastra!?
– Tot eu.
– Nu se poate, ceva nu e in regula, trebuie sa fiti dumneavoastra!
– Asa e!
– Ma duc sa mai verific si revin.
– OK

Mai merg cinci minute si Trrrr!
– Buna ziua! Doamna Emilia Ci …
– Nu, celalalta Emilia.
– Ah, dumneavoastra ati fost la noi la magazin!
– Eu.
– Ne scuzati ca iarasi va deranjam!
– Iarasi va scuz. Astept sa ma sunati sa imi dati un premiu pentru rabdare si intelegere.
– Ha ha! Dar totusi, telefonul dvs. apare la acest nume.
– Asa se pare, ca apare. Am verificat insa impreuna cardurile si nu coincideau, nu?
– Dar poate totusi …
– Nu-i exclus!
– Ma duc la colegii de la informatizare, sa mai verificam si revenim.
– OK

Peste alte 5 minute:
– Buna ziua, Doamna Emilia Ci …
– Doar Emilia! Emilia Cionoiu. Da, stiu sunteti de la …
– Nu stiu cum sa facem ….
– Pai daca vreti, eu primesc premiul ….
– Ia spuneti-mi, ce adresa aveti in buletin, sa verificam asa.
– OK
– Revenim.

– Buna ziua, Doamna Emilia Cionoiu, tot de la …. suntem.
– Bine v-am regasit!
– Dumneavoastra sunteti!
– Eu?!
– Am verificat si coincide. Sa veniti sa ridicati premiul.
– OK. Multumesc!

Peste cateva zile:
– Buna ziua, am venit pentru castiguri!
– Sa-mi dati buletinul si cardul.
– Iata!
– Dar nu sunteti Dvs.!
– Ba da eu sunt!
– Da?! Atunci poftiti si semnati aici.

Asadar, am un tensiometru.

ikea – asa da

Am trimis email la Ikea in care le-am explicat (frumos!) problema covoraselor dezintegrante. Mi-au raspuns rapid, au solicitat poza. Le-am trimis poza.
Au revenit cu telefon si am fost invitata sa vin sa le schimb, DAR, numai daca pot sa prezint bon fiscal. Am fost placut impresionata ca m-au ajutat sa gasesc acest document si tot timpul m-au incurajat ca vom gasi o solutie sa rezolvam. Sper sa rezolve si cu covoarele in general, sa nu se mai dezintegreze. Banuiesc ca se poate, caci mai avem un covor de la Ikea, tot pentru copii, care nu numai ca nu s-a dezintegrat, dar s-a si lipit de parchet si l-a umplut de urme de nu mai poate fi curatat – dar cel putin este intreg si cu siguranta nu aluneca!
Asadar, sunt asteptata la Ikea sa schimb covorasele de cacat.

Ikea – asa nu

Mos Craciun le-a adus covorase pruncilor, ca sa poata sa faca plaja pe jos in miezul iernii, in orice colt de casa vor ei. Mos Craciun a gresit si a luat de la Ikea covorase de cacat, care dupa 2 luni de utilizare au inceput sa se dezintegreaza si sa umple casa de bubuieti de plastic de pe fundul lor. Imi pare rau ca Mos Craciun nu mi-a lasat si bonul de la covorasele de cacat dezintegrant, ca sa le duc inapoi la Ikea, sa se spele cu ele pe cap.
NU cumparati VITAMINER BIL sau VITAMINER HJÄRTA ca sunt ieftine da proaste:

LE: Ikea le-a luat inapoi fara sa comenteze. Nu am nici eu comentarii la serviciile IKEA. Merci.

…big wheel keep on turning … and we’re rolling rolling rolling …

Iepurele 2012 mi-a adus role – cu 2 randuri de roti. M-am rostogolit prin parc si a fost fain. Nu ma doare spatele (m-a durut doar genunchiul drept), n-am cazut, nu am febra musculara, aproape ca sunt fericita. Anul trecut undeva pe vremea asta taram un picior dupa mine – amortit, rebegit, atrofiat. Acum sunt ca(t) noua! 🙂

Asa ca le multumesc celor care m-au ajutat sa-mi revin cat de bine s-a putut.

ideas for life

Ne-am indeplinit visele. Eu sa am un frigider nou, iar Cristi sa ïsi continue linia Panasonic audio-video din „living” … pana in bucatarie …. hahaha. Era un review la electrocasnicele Panasonic, nu l-am mai gasit in original, dar incepea cu „nu ati visat toata viata sa continuati linia de audio-video Panasonic din living si in bucatarie?”
Am cautat cateva luni dupa combina frigorifica ideala, am socotit, am masurat, ne-am documentat, no frost, dezghetare manuala, no bacteria versus hygiene active, inverter/ compresor/ 2 compresoare/ electrovalva, vitamin safe, cool flex, antiamprente, rafturi de sticla, 200cm, 187cm, usa reversibila, 374kWh/ an, 300kWh/an, 0,93kWh/ zi, incorporabil, stand-alone, Siemens, Gorenje, Bosh, Whirlpool, Electrolux, AEG … si intr-un final Panasonic.
Ne-au facut cu ochiul AEG – dar ne depaseau bugetul. Ne-am gandit la Gorenje sau Whirlpool, dar parca nu am avut incredere ca ne vor sluji cu credinta 20 de ani (!). Ne-am oprit initial la Bosh sau Siemens, ce gasim pe stoc, se incadrau – inghesuit – in buget, iar restul caracteristicilor erau, majoritatea, printre cele dorite (no frost, congelator mare). Doar consumul ma lovea de cate ori citeam descrierea tehnica: 374kWh/an. Ne-am uitat la Panasonic, doar 2 modele, tehnologii „ïnovatoare”, consum 270kWh (clasa A+) sau 228 kWh (clasa A++). Frumoase, cu toate tehnologiile in ele, destul de spatioase, dar scump domnule, scump!
Am sustinut mai cu jumate de gura, mai cu toata gura, ca ar fi bine sa alegem unul cu un consum mai mic, ca sa salvam planeta, sa traiasca si copii copiilor nostri bine, dar Cristi a fost impotriva salvarii planetei doar de catre noi, in timp ce marii giganti consumatori distrug intr-o secunda tot ce reusim noi sa salvam in 20 de ani. Asta e!
Am cotrobait prin internet si am gasit cel mai bun pret pentru Siemens, am conceput comanda online si cand sa dau OK, Cristi zice STAI! Stau … daca trebe… Ai dat comanda? Nu, acum apasam OK-ul. STAI, anuleaz-o! Anulez … daca trebe … Cat ziceai ca e Panasonicul A+? Aha… Comanda-l! Stai! Dar ala A++! Hm! Chiar A++? mai scoteam din buzunar inca 5 milioane, parca nici eu nu voiam sa salvez de tot planeta, ma multumeam numai cu jumatate de planeta ….
Si asa a ramas Panasonic NR-B30FG1. Dintre caracteristicile interesante: este foarte placut la vedere, sobru, nu are maner in relief la usi (in spatiu mai mic te scuteste de vanatai), are un sertar mare in care poti tine fructe si legume si cica le pastreaza vitaminele intacte (vitamin safe), 37db (asta chiar e grozav, nici nu se aude), ecran LCD pt vizualizarea/ modificarea temperaturilor frigider/congelator si altor caracteristici (igiena activa, pastrator vitamine).
L-am luat de la www.ideall.ro, despre care nu am citit niste review-uri foarte bune pe net, dar noi am avut o colaboarare buna. Ne-au intarziat ei livrarea o zi (de fapt a fost un weekend), dar nici nu ne grabeam si oricum nu era un capat de tara. Pretul foarte bun si livrarea pana in casa!
Sa il stapanim sanatosi!
by

zic ce vreu!

una pe zi

cu ce ne mai laudam