vine scoala

Am tot sperat ca pana cand voi avea eu copii … apoi ca pana cand vor ajunge copiii mei de scoala … sa se schimbe ceva in sistemul de invatamant romanesc de stat, unde cel mai probabil ca imi voi inrola progeniturile.
Mai am cateva luni si Sara va fi scolarita, sistemul de invatamant se schimba intr-adevar anual si niciodata in mai bine; poate nici in mai rau, dar progresele nu se vad defel!

Tocmai duduie media de cele mai grave probleme – fondul scolii. De cand ma stiu s-a adunat fondul scolii si cam de cand a aparut „democratia” a devenit o problema. Nu fondul scolii este problema, nu cadoul pe care il dai profesorului de Craciun. Ci scoala cu sali de clase jegoase, WC-urile in curte la tara, profesorii nepregatiti, salariile de cacat pe care le iau profesorii dedicati, spaga solicitata de profesori sau inaintata de catre unii dintre parinti si alte mizilicuri din acestea.
Mai nou am aflat din ziare ca uniforma poate provoca sterilitate pustilor. Cred ca de aia a scazut rata natalitatii in RO, caci noi, generatia asta de 40 de ani care ar fi fost sa procreeze in ultimii 10 ani, am purtat atatia ani uniforma. Bine, eu am reusit sa fac 2 copii caci in generala mi-am taiat sarafanul care fiind prea lung imi venea pana la genunchi si mi l-am facut pana la fund – astfel, m-am exclus din turma, deci nu se mai considera uniforma; si cu siguranta ca nu am reusit sa fac mai mult de 2 copii pentru ca nu am apucat sa-l port prea mult timp la aceste dimensiuni deoarece a constatat mama abaterea si mi-a aplicat o corectie si pe spinare si la sarafan si astfel m-am reintors la uniforma. In rest, numai de bine despre uniforma din punctul meu de vedere!

Sara va incepe la toamna scoala, clasa pregatitoare. Am citit cateva dintre intrebarile de la evaluarea psihosomatica pentru acceptarea in clasa pregatitoare a celor mai micuti si mi-am dat seama ca Sara are lipsuri, eu nu mi-am batut capul sa o invat si se pare ca nici la gradinita nu au studiat, de exemplu, cate si care sunt zilele saptamanii. De altfel, sincer, nici nu vad de ce ai sti zilele saptamanii la 5 ani si care este folosul ca le stii. Cu exceptia cazului in care copilul doreste sa le stie sau le invata pur si simplu din viata de zi cu zi, nu mi se pare un lucru de invatat la aceasta varsta. Cand vei ajunge la scoala si vei avea orar, intr-adevar, va fi folositor sa inveti in ce zi ai matematica si cand sport. Copilul putin peste 5 ani trebuie sa stie sa isi scrie numele cu litere de tipar – iarasi, daca nu este la scoala si nu manifesta un interes pentru scris, eu nu consider ca trebuie sa il invat. Totusi, am observat ca in general, pana la varsta de scoala, copiii interesati invata cel putin literele mari de tipar pentru ca si-au dorit fie sa scrie, fie sa citeasca.

Si copiii acestia, care isi doresc sa cunoasca, ce ma fac cu ei daca scoala la care suntem arondati e una dintre cele mai slabe din Bucuresti? Ce le ofer eu, o plafonare? In afara de cazul in care in loc sa aberez aici m-as duce sa castig niste bani (daca sunt in stare, eu nu am fost un copil curios si dornic sa afle si nici scoala nu mi-a placut!) sa imi pot trimite copilul la o scoala particulara eventual mai buna, ce alte solutii mai exista? Schimbarea domiciului si falsul in acte? Sau ar fi posibila vreodata in RO responsabilizarea dascalilor printr-un sistem bine pus la punct de recompensare a realizarilor si de sanctionare a neregulilor? Habar n-am, a sosit clipa confruntarii cu invatamantul romanesc si eu nu sunt deloc pregatita …

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

cadoul

De Sfanta Maria, in toamna, nu i-am pregatit Sarei (si Maria) nici un cadou. Dar bunici, matusi – i-au adus cadou, asa ca Sara m-a intrebat ce i-am luat si eu. Prinsa pe picior gresit si putin agasata de intrebarea ei, ii raspund:
– Eu ti-am luat Ciu-ciu de ziua ta! Poftim! Si ii inting mana goala cu un Ciu-Ciu.
– Ciu-Ciu?? intreaba Sara nevinovata, luand nimicul de la mine din mana. Ce-i ala Ciu-Ciu?
– Ciu-Ciu este ceva ce iti imaginezi tu ca este, poate fi orice, daca vrei un cal, este cal, daca vrei inghetata, este inghetata. Si ii arat cum se foloseste Ciu-Ciu-ul.
Peste ore, Sara s-a laudat la toata lumea:
– Stii ce mi-a luat mama de ziua mea? si i se intinde un zambet pana la urechi… Un Ciu-Ciu!
Lumea casca ochii mari si nu stie daca e voie sa rada sau o sa ma simt eu prost. Dar Sara continua cu exuberanta:
E super, poti sa faci ce vrei cu el! De exemplu, acum as bea un suc. Si scoate Ciu-Ciu-ul, deschide sucul si bea cu sete.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Alex de 3 ani

20131126-100939.jpg
Am asteptat plini de speranta 3 ani ai lui Alexandru; s-au implinit … dar comunicarea cu el a ramas tot la nivel de „Vine lupul daca te mai tavalesti pe jos!”. Lupul este singurul care ne mai poate ajuta.
Daca la 2 ani Alex ne uimea cu „schitele” de masini si talentul muzical, acum nu mai vrea sa se apropie de creion nici acasa nici la gradinita si canta doar Nu mi-e frica de bau-bau! Stop! Dar ii este frica!

20131126-101437.jpg
Masinile au fost si au ramas marea iubire. Ce ne omoara pe noi santierul de pe Iancului, insa el este in culmea incantarii cand vede pe strada masinariile din cartea primita de la Vio – cilindru compactor sau alte minuni pe care nici nu stiam pana acum cum le cheama! „Asta de facut construienta e din cartea meaaa!!!”
La gradinita ii place si se pare, ca la fel ca si Sara, acolo isi cheltuie toate rezervele de cumintenie si acasa ne omoara pe noi! Dar nu picteaza si nu coloreaza si nu deseneaza pentru ca nu vrea!
Saratica a fost foarte … matura de ziua lui Alexandru, nu a fost trista ca nu a primit cadouri, l-a ajutat pe Alex sa isi primeasca si sa isi deschida cadourile, a facut curatenie si, foarte important, nu a urlat, asa cum a facut, de exemplu, de ziua ei.
La multi ani, Alexandru!
(Asteptam cu interes efectele lui „3ani”!)

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

gradinareala

Alexandru a inceput gradinita: cu tavaleala si urlete. Prima zi l-am ridicat de la gradinita la ora 11, caci deja exasperase toate doamnele din zona si de cate ori prindea usa o zbughea pe coridoare urland, iar cand era prins se talavea. L-am gasit in pozitie de matanie, in genunchi in fata usii clasei, cu capul pe podea si cu fundul in sus. A 2-a zi a fost mai bine.
– Ce-ai facut Alex la gradinita?
– Am stat in picioare. N-am mai stat cu fundul in sus.

Sara merge cu bucurie la gradinita, dar au in clasa, in plus fata de colegii de anul trecut, inca 10 copii intre 3 si 4 ani – in conditiile in care la grupa mare sunt copii in jur de 5 ani. Deci, progresul merge cu pasi de melc, iar cei mici se bat pe jucarii cu cei mari. Mai ales fetita cu bluza roz, care e cea mai rea, bate toti copiii – dupa cum povesteste Sara.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Alex

Alex: Mama, de ce Viorica ii zice lui Grigore „Iubirea lui mama!” (si o imita pe Viorica)
Eu: pentru ca il iubeste
Alex: si tu ma iubesti pe mine?
Eu: foarte mult te iubesc!
Alex: bine!

Alex: Viorica, zi dupa mine: A
Vio: De ce sa zic?
Alex: Ca sa zicem A-L-E-X, Alex!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Herpangina nr. 2

De parca nu ar fi de ajuns marea debarasare, de parca nu ne-ar ajunge bubele Sarei, de parca de o saptamana nu am reusit sa mai ajung la dentist cu maselele mele nenorocite, de parca soarele nu ar arde destul … l-a lovit si pe Alex herpangina – febra si bubele din cerul gurii. Parca totusi, deocamdata, reactioneaza mai bine decat Sara.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather