o toamna lunga si grea

… si inca mai avem, poate partea a 2-a sa fie mai vesela!
Alexandrului a inceput sa ii placa gradinita; e drept statea doar dupa fustele Doamnei, inclusiv la sedinte trebuia sa il ia cu ea. Si cand a inceput sa-i placa, au inceput racelile, virusii, bolile ….. astfel ca de o luna nu a mai calcat pe la gradinita, desi ne intreaba saracutul „Mama, eu cand mai merg la gradi?! ca acum imi place!”
Pe Saratica am operat-o de polipi; c-o fi bine, c-o fi rau, vom afla in curand. Cert este ca de cand a venit toamna si a inceput gradinita, a avut 2 portii de antibiotic pentru 2 otite pacatoase. Momentan (a 2-a zi de la operatie) o doare gatul de la operatie (da, polipii nu sunt in nas, sunt in gat, in spatele omuletului, e normal sa o doara – mi-a explicat doctorul), deci … nu poate manca decat salam! A urlat ca din gura de sarpe cand i-a luat sange pentru analize si cand i-a scos branula. In rest … a fost adormita si destul de cumintica. „Mama, de ce mi-au facut astia gauri peste tot?”. Inca o saptamana de stat acasa (si Alexandru, sa nu ne aduca cine stie ce microbi de la gradinita) si urmeaza testul suprem – comunitatea.
Pe mine m-a lovit o sinuzita ingrozitoare acum 2 saptamani, primele zile au fost criminale, nu credeam ca poate exista asemenea durere. Urmatoarele zile au fost doar ingrozitoare. Acum pana la ora 2-3 dupa amiaza ma doare capul, apoi incep sa functionez si eu cat de cat si sa sper ca se va termina vreodata. Dar eu am fost norocoasa, caci altii, cu tot cu antibiotic si pumni cu medicamente nu au reusit sa se puna prea bine pe picioare.
Cristi a ramas ca de obicei omul de baza al familie: cu tot cu durere de sinusuri merge la serviciu, lucreaza la casa care nu se mai termina, face curat, face planuri si mai joaca si ping pong cand reuseste.
Casa merge inainte incet da prost, mai vine un control, mai un proces, mai ne trage unul teapa, mai ramanem fara bani … si tot asa, pana la Craciun sper sa ne mutam si noi!

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Puradelu liber ca pasarea cerului

Puradelii stateau pe bordura rondului de parcare de la Piata Kogalniceanu, in picioarele goale, mici si negri ca noaptea de la ora inserarii. Vreo 4-5, desculti si murdari. Stateau insirati, cu cotul sprijinit de genunchi si falca sprijinita in palma se uitau cuminti la masinile care le treceau pe la bot, aproape. Mai incolo, pe Mosilor vechi, alti 3 puradeli in slapi sau desculti se jucau, de data aceasta mai aproape de miezul noptii, fara urma de teama de intuneric sau de alte rele de vin din noapte. Ma gandeam cat ma stresez ca Sara a plecat la bunici doar in sandale si afara ploua, ca la ora 23 nu i-am asezat inca in pat, ca Alexandru nu vrea sa-mi dea mana cand trece strada, ca nu s-au spalat la gura dupa masa sau pe maini inainte de masa, ca umbla cu bluza patata sau cu hainele murdare de noroi. Ii spal pe dinti si au ore de joaca, merg la gradinita si dorm dupa amiaza, le schimb hainele de 3 ori pe zi, le spun povesti cu intunericul care nu e rau. Puradelii vor ajunge romi in toata firea si cel mai probabil, daca pana atunci nu ii ia nimeni sa ii „integreze” in sistemul descris mai sus, vor fi tot acolo, pe strazi, si la 20 si la 60 de ani, liberi, murdari si nestresati. Ce vor face copiii mei, integrati in sistem? Vor fi curati, invatati, stresati, dresati.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

prajitura care induce vorbaria

Ca voiam sa scriu ceva mai lung si mai greu dar mi s-a parut mai usor sa scriu ceva mai scurt si … dulce. Maine, 15 august, este sarbatoare crestina, Sfanta Maria, partea intai – Adormirea Maicii Domnului. Pe 8 septembrie este Sfanta Maria, partea a doua – Nasterea Maicii Domnului. De fapt, cred ca ordinea cronologica este taman invers.
De ceva timp incoace, guvernantii nostri s-au milostivit sa ne mai dea o zi libera in miezul incins al verii – 15 august. E drept, cu aceasta ocazie, o multime de romani peregrineaza pe la diverse manastiri din tara sau din afara; sa nu ii uitam nici pe cei care se inghesuie la mare sa sarbatoreasca ziua Marinei – asa ca o zi libere ramane de mare interes! (Sunt si nefericitii oameni ai muncii care lucreaza la patroni carora le merge foarte bine in miezul verii, asa ca au proiecte ce nu sufera o zi libera.)
Aceasta fiind starea de fapt, eu, Maria printre altele, voi face un foc in cuptor si voi supraincalzi casa ca sa pregatesc aceasta prajitura – si de aici a inceput toata vorbaria de mai sus – foarte buna mai ales daca va iese bine si pe deasupra ii puneti si o glazura de ciocolata: prajitura cu cocos. De fapt, atat doream, sa laud si sa recomand aceasta prajitura!

Da, stiu, nu a fost scurt, dulcele e …”virtual” si scrisul lung si greu se lasa asteptat.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

prietenul meu, Aiecs

Haide, să stăm așa, ca prietenii. Și ne așezăm pe 2 scaune vecine. Ești prieten cu mine?
– Suunt.
– Câți ani ai, prietene?
– Doi!
– Cum te cheamă, prietene?
– Aiecs!
– Alex și mai cum?
– ăăăă…. Aiecs și doai Aiecs!
– Nuu, te cheamă Alexandru Ștefan Cionoiu
– Și Andei!
– Și Andrei!
– Cum îl cheamă pe tatăl tău?
– Tata!
– Tata și mai cum?
– ăăăă … Tata și tata.
– Îl cheamă Cristian Ștefan Cionoiu
– NUUU, pe mine mă cheamă Cionoiu și Ștefan, pe tata îl cheamă doai tata Chisti!
– Și pe tata îl cheamă Cionoiu. Și pe mine și pe Sara!
– NUUU, doai pe mine ma cheama Cionoiu și Ștefan … și a început să plângă …

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

supapa de aerisire

doi copii in parc, sa fi tot avut in jur de 6 ani, se jucau de-a piratii pe niste tobogane din astea moderne cu scari si poduri si lunete, cand …
ea, se opreste din goana pe ultima treapta gata gata sa dea nas in nas cu el, se stramba si ii arunca scurt: iti miroase gura!
el, nedumerit, in capul scarilor, uitandu-se in jos spre ea, intreaba moale: a ce?
ea, ridicand din umeri: nu stiu, a piele
el, se uita spre picioare ganditor, rasuceste talpa pe cant … si ii vine ideea: o fi de la ghetele astea
ea, ridicand din sprancene: Aa ..
ea, repezindu-se mai departe in sus pe scari: haide ca nu am chef sa ne trezim cu niste rechini pe aici

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

brave new world

Adio lume!

De maine, incepe o lume noua, mai buna, mai frumoasa, in care o sa traim fericiti pana la adanci batraneti, cu pensii generoase si caldura in case. Toata lumea e fericita si mananca soric(e)i cu cozonaci, in frunte cu sugubatul guvern Poanta. Mos Craciun ne-a lasat bradul in balcon si luni seara am zice ca ne aduce chiar si cadouri.

Ne intalnim intr-o lume noua, nu?

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather