Sara pune perne una peste alta:
– Alex, haide, stai jos!
Alex, serios:
– Eu nu pot, ca eu am cacat la fund si nu pot sa stau jos!
cu urechi/ fara urechi
– Ma bucur ca te-ai facut cuminte, dupa ce ai plans aseara de mi-au cazut urechile! am eu o conversatie cu Sara, in dimineata de dupa un show care s-a intins pana la ora 3 noaptea. Mai povestim una alta si intre timp ma intind in pat.
– Mama, ai urechi! constata Sara.
– Sigur ca am, toti oamenii au urechi … incep eu sa perorez …
– Pai ai zis ca ti-au cazut!
Aaaa, mda, ziceam si eu asa…
Cum a fost in realitate – petrecere de Stefan, cu Stefan
Am auzit ca a curs multa apa si am coborat sa vad unde a curs multa apa – cu tot cu solutia din instalatie; si am gasit-o pe mama la 12 noaptea, in tricou si pantaloni 3 sferturi alergand in slapi prin apa pana la glezne din casuta centralei: Ce facem acum, acum ce facem!?! Dintr-o parte in alta a camerei, tusind si tipand si gesticuland si din cand in cand mai iesind pe afara sa mai ia o gura de aer proapat si inghetat. Tata, in pijama si slapi, dar macar cu o geaca pe el, cauta un tap ispasitor si se uita lung din toate partile la centrala care a scuipat atata apa pe jos: Spune, nevasta, ai intrat sau nu ai intrat dupa mine, ca eu am lasat maneta in jos, cine a ridicat-o? Nu se poate, cineva a fost aici! Dar cine, ca nu mai era nici unul in afara de ei, copiii si eu care adormeam copiii. Nu aveam tapi printre noi, de data aceasta!
Mama, imbraca-te ca mori! Mama – nimic, fuge haotic dintr-un colt in altul al incaperii inundate si se agita ca o musca speriata! Trebuie sa scoatem apa de aici, zic, ca degeaba va agitati degeaba. Daa, buna idee si mama ia o galeata si arunca apa afara. STAAAI nevasta! urla tata de ne oprim amandoua si din respirat! E TOXICA! nu o arunca afara, e cu antigel! Mama incepe sa se agite iarasi – si mai tare, tusind din fundul plamanilor. Mama, imbraca-te, ca mori! Si ce daca … Ma duc sa ii aduc o geaca si parca atunci cand o vede se calmeaza, ia geaca in brate si … pleaca!
Intre timp gasesc prin magazii o copaie de fier si hai sa punem apa in ea, il invit pe tata. Buna idee! Luam care ce gasim la indemana si incepem sa scoatem cu cana apa din marea din camera. Pic pic pic pic se umple copaia. Vine mama imbracata cu bocanci si geaca si cu un brat de galeti, ligheane, sticle. Le umplem. Gasesc o garnita si o umplem. Vad o cutie de la o barca gonflabila si ma gandesc cu voce tare ca ar fi fain sa ne dam cu barca … mamei ii vine ideea sa punem apa in piscina copiilor, o umplem, pic pic pic pana sus. Pe masura ce apa scade, incepem sa ne destindem, sa facem glume. Daca nu eram eu … nu stiu ce se intampla zice mama, Aaaa, daca nu ma duceam eu, cine stie ce era, spune tata. Dar mie mi-a venit ideea nu stiu care nu se lasa mama mai prejos. Si asa unu-altu se intrec in desteptaciune, pana cand las canuta jos si le explic: daca erati asa de destepti, acu nu mai stateam la ora 2 in cacatul asta … aaa pardon, mai degraba pisatul asta. Rad si se bucura ca rad, hm, cam asa e, se pare ca nici unul nu am fost prea despteti in seara asta. Dar apa mai este pe podele, oale nu mai sunt, am umplut chiar si galetile de la cosurile de gunoi. Se suie tata in pod si arunca 1 milion de bidoane de la antigel. Atentie, sunt toxice, atentie, nu va stropiti pe fata, ATENTIE ! – tata e stresat! Le umplem. Si incet incet, cu farasul, cu paharul, cu picatura, adunam toata apa. E ora 2, ma doare spatele de atata stat pe vine, e frig, mi-e somn, ma intreb ce-or face copiii singuri in casa. Parintii ma trimit de acolo – am muncit destul – sa ma spal si sa ma odihnesc, termina ei ce mai e de facut.
Citim compozitia antigelului si decide tata ca antidotul la antigel este un pahar cu tarie – eu si mama – ca el bause din timp, de sfantul Stefan pentru toti Stefanii din familie sau poate preventiv, de parca presimtise ceva … sau poate paharul cu vin de dupa masa ridicase maneta, cine stie?!
Trag o dusca de Beefeater, iuhuuu…! pun lamaie, mai trag una, mai pun lamaie, mai trag una, totul preventiv, sa nu fac insuficienta renala acuta, nu merge prea uns pe stomacul gol, o las balta, ma spal bine bine si apoi mai trag o dusca-doua de incheiere. Parintii au terminat si ei si s-au culcat deja, e timpul sa dorm si eu, ora 3 e ora buna de somn.
…..
Alex se fataie toata noaptea, il verific, nu pare sa aiba nimic, pe la 5 dimineata, pare febril, pe la 8 se scoala si plange si are febra peste 39, ii dau nurofen, laptic, mai plange, mai citim o carte sa nu o trezim pe Sara, adoarme pe la 10 si doarme si doarme, dar Sara s-a trezit deci eu nu mai pot sa dorm.
…..
Aflam dimineata ca apa nu era cu antigel, nu era din calorifere, era din instalatia neterminata de racire a centralei careia ii lipsea o teava care sa evacueze tocmai acesta apa afara; maneta ridicata facuse ventilatie fortata, focul a ars puternic, prea putine calorifere deschise, supapa de siguranta s-a deschis si apa de la robinet a racit automat centrala ajunsa la 90 de grade. Si unde am bagat o cana cu gin in mine sa nu mor intoxicata iar tata a stat toata noaptea treaz sa urmareasca live modificarile pe care antigelul le aduce piciorului uman statut 2 ore jumate in zeama de antigel…. Irosire de gin si somn!
Catre seara ne explica Cristi ca daca voiam sa aflam daca apa este cu antigel, trebuia sa o gustam, sa vedem daca este dulce! Ha ha ha, sa o gustam, si noi ne cramponam ca ne-am atins cu degetele de la maini si talpile de la picioare ….!
2 suns in the sunset
Colinda, colinda! by Alex
Alexandru canta o sama de cantecele (melc melc cobodelc ia-ma si pe mine in zboi sa ma fac aviatoi – asa canta cu Sara si mor de ras impreuna, de fiecare data), am reusit sa captez cateva, a stat asa de cuminte si de patruns de importanta momentului!
Cu chiopoteii e preferatul lui, il canta non stop si nu uita niciodata de Hei!
Ne dati sau nu ne dati, carnita cu carnati Hahahaha!
Domn domn sa-naltam ca boierii nu-s acasa Domn Domn sa-naltam …
Iepuras dagaias a fugit si s-a dus acolo sus … si asa mai departe…
Petrecere de Stefan, cu Stefan
Ce mai zile de vacanta, ieri noapte de la 12 la 2 am scos 15cm x 15mp apa din camera centralei, care cu ce a avut la indemana, cu farase, cani, galeti ….ghemuiti, cu picioarele in apa, in pijamale sumecate pana la genunchi, mai prin zapada dac-o fo musai! Tata a zis ca-i apa cu antigel si ca nu e voie sa o aruncam in gradina, asa ca am umplut sticle, galeti, cadite, piscina, ligheane, garnite – cu apa otravita.
Cand am terminat munca tata ne-a pus – pe mine si pe mama – sa tragem cate-o dusca sanatoasa de tarie (eu am bagat o cana cu beefeater) sa contracaram efectele monoetilenglicolului (sau cine stie a cui?!); el consumase deja inaintea incidentului niste vin, deci era ferit de efecte nedorite. Surpriza dimineata, apa nu era din calorifere, era pentru racirea centralei, deci am baut gin degeaba! ca nu am baut si antigel. Asa ca apa din piscina, galeti, sticle, ligheane, garnite, cadite a trebuit strategic imprastiata in toata gradina, a muncit iar bietul tata de si-o fi rupt spinarea.
Eu … am scapat de udat iarba …pentru ca nici nu am apucat sa dorm noaptea caci Alex Stefan s-a imbolnavit si m-a tinut in peste 39 de grade din noapte si pana in seara, cu frisoane, vomitat, frectie … Abia pe la 8 seara i-a scazut temperatura sub 38 grade, bietul copil cauta mancare in disperare, infuleca iaurtul de zici ca i se bateau turcii la gura si in sfarsit canta din nou, fara oprire, Chiopotei chiopotei, veseli chiopotei, hai sunati chiai acum, peste munti si vai! Hei! Gingai bel gingai bei – asta-i pentru fete!
Acum au plecat parintii si a venit Cristi, Alex e odihnit ca a zacut/ dormit toata ziua, Sara a dormit de la 8 la 9 seara, iar eu sunt rupta – ma doare mana de la scris!
brave new world
Adio lume!
De maine, incepe o lume noua, mai buna, mai frumoasa, in care o sa traim fericiti pana la adanci batraneti, cu pensii generoase si caldura in case. Toata lumea e fericita si mananca soric(e)i cu cozonaci, in frunte cu sugubatul guvern Poanta. Mos Craciun ne-a lasat bradul in balcon si luni seara am zice ca ne aduce chiar si cadouri.
Ne intalnim intr-o lume noua, nu?
de sfarsitul lumii
de-a mama și copilu
Alex si Sara sub masă:
Alex: Îhî – îhîîî..
Sara: De ce plângi Alex?
Alex: Că nu mă mai iartă Moș Căciuun …
Sara: Gata, gata, lasă nu mai fii trist, că te iartă Moș Crăciun! Te iartă! Lasă, lasă că rezolvăm noi asta! Hai la mine în brațe. Rezolvăm noi asta, îi spune ținându-l în brațe și bătându-l ușor pe spate.
Sara: Vrei să îți citesc o poveste?
Alex, acum liniștit că îl iartă Moșu, da’ cu voce plângăreță: Daa …
Sara: Pe care?
Alex, cu voce plângăreață: Nu stiu …
Sara: A fost odată ca niciodată de nu s-ar povesti o mare oiță grasă cu un ceaun, care a făcut un picnic dar era obosită și atunci a adormit puțin și doi copii se jucau cu mâncarea ei, de aceea când s-a trezit ei au pus lucrurile la loc și s-au jucat cu jucăriile lor dar au întâlnit o inghețată cu înger ….
Sara: Nu mai am povești. Acum vrei să mănânci?
Alex: Daaa …
Sara: Haide, ia, papa asta, acum asta…
Alex: Miam miam miam
șamd
spune-mi ce povesti citesti, ca sa iti spun cine esti
– Mama, sa-mi pui 2 povesti la aparat, Sarea in bucate si aia cu printesa rea ca mine!
Doua dintre povestile cele mai preferate ale Sarei sunt Sarea in bucate si Taina Craiesei. Sarea in bucate – cred ca o cam stie toata lumea – am ezitat o vreme sa i-o citesc caci mi se parea prea complicata pentru un copilas, dar prin primavara i-a citit-o taica-sau, in timp ce eu ma opuneam vehement ca e prea mica si nu intelge nimic … de atunci cred ca o asculta de 2-3 ori pe saptamana – cel putin. Iar Taina Craiesei este cu o printesa mofturoasa si plictisita de prea multul ce i se oferea, care se pierde prin padure si nimereste intr-o casa de oameni simpli spre amarati, unde invata sa pretuiasca mamaliga dar si munca; cand se intoarce la palat, nimeni nu o mai recunoaste de minunata, harnica, nemofturoasa … iar printul o ia de nevasta; si pana la adanci batraneti spalatul vaselor o mentine in forma!


