Am mai facut un drum pana la PMB, pe Regina Elisabeta la numaru 42. De data aceasta ca sa depun actele pentru solicitarea Certificatului de Urbanism. Inarmata cu 2 dosare, fiecare cu cate 3 exemplare de cate 2 copii din foile topografice, cu explicatii unde si ce sa intreb, unde si ce ar trebui sa depun, cu 50-100 de lei pregatiti pentru taxa, cu lectia invatata ce trebuie sa zic si sa fac daca …, cu spaima cu nu ma voi descurca in hatisul birocratiei, am ajuns dis de dimineata la ora 12 am la PMB. Mama statea pe pozitie de „fiti gata!” asteptand sa dau startul daca ar fi fost necesara prezenta proprietarului la fata locului. Gheata mare pe jos, turturii si zapada cadeau de sus, pic pic pic picura pe capul tau la intrarea in Primarie.
Din nou Domnul de la Informatii super amabil. La etaj, la urbanism, o doamna tanara ma ia tare, „repede, repede spune-ti ce doriti! … ati completat cerererea? nu? stati aici si completati! Colega, fa putin loc pe coltul acela! Cine e proprietarul, dati-mi buletine! Cati metrii patrati are terenul? Sub 250 sau peste 250? Sub? 5 lei platiti la casierie. O sa va trebuiasca si un dosar. „ Eu aveam ditamai dosarul de 5 cm grosime si i-l flutur prin fata. Ma gandesc ca eu m-am pregatit cu 50 de lei si astia vor doar 5 lei. „Imi verificati va rog cerererea?” … in timp ce Doamna mai dadea explicatii unei persoane si mai schimba niste documente cu o colega. Si se apleaca plina de rabdare asupra cererii mele si imi arata ce mai trebuie sa scriu. Gata. Plec spre etapa 2, parca totul a fost prea rapid si simplu, inainte de a ajunge la casierie ma opresc 2 minute in sala de asteptare sa mai treaca timpul, sa imi para ca a fost mai complicat. Platesc si ma duc sa fac o copie la chitanta, caci un exemplar trebuia sa ramana la dosar la ei. Ocolesc balti, oameni, gheata si turturi, pe o poteca cu o singura banda facuta chiar sub streasina si ma strecor intr-un magazin pe Brezoianu unde costa 0,3lei o copie A4 alb/negru. La Kogalniceanu costa 0,15 lei acelasi lucru, dar langa Primarie, e prohibitiv, ca na, e cel mai apropiat copiator si face toti banii! F. U. C. K.
Revin la Primarie cu mare atentie caci cade zapada, dar si bucatele din cladire. Iau bon de ordine pt predare documente si cand sa iau iarasi loc in sala de asteptare, vine randu meu, la ghiseul 13, un domn cu mustata, caaalm, „luaati looc! ciineee eee prooopriiieeetaaaruuul? daa, eee OooK saa depuuuneeeti Dvs doosaaaruul, daaar doaaar proopriieetaaruul vaa puuteaa saa il riiidiicee. Veedeeti caa se vaa riiidicaa de la ceeelaaalaalt seediuu, ceeel diin Groozaveestiii” „Daca mai e nevoie de ceva documente ne anuntati Dvs sau cum se procedeaza?” „Paaai nuu v-aaam ziis? vaa maaii duuceeeti Duumneeeaavooastraaa diin caand in caand saa intreebaaati!” HA?! F.U.C.K. Imi da bonu’ de inregistrare, imi da buna ziua si gata, am depus. Acum trebuie doar din cand in cand sa mergem pana la sediul Primariei din Grozavesti, la etajul 7, sa aflam in ce stadiu se afla dosarul.
Month: februarie 2012
weekend la tara
prieteni cu beneficii
Curcanul, proaspat locatar al curtii, a gasit cel mai sigur si mai calduros loc pentru innoptare – in cotetul Linei; paza asigurata, paiele deja batucite, basca un suflet alaturi sa-i mai indulceasca singuratatea si sa ii incalzeasca atmosfera.
Nu, desi asa ar putea sa para, Lina nu si-a mancat colegul de camera, ci a primit niste resturi din rivalul acestuia.
copii
La joaca in jurul ursului:Distractie mare:
Micul karatist; toata lumea la pamant!
Asta mic mananca rata:
Locul preferat al lui Alexandru:
Piticot cu pulloverul minunat facut de Maia:
Aici Sara era sirena:
Si poza miica cu Tudorica:
Inca un loc preferat:
in parc, la inceputul iernii
Inca nu incepuse iarna grea, dar pasarile din parc erau infometate. 3 baieti – in toata firea – au venit cu o paine intreaga si au impartit-o la rate si pescarusi – a fost bataie pe fiecare inghititura, ratele erau cam blege, dar pescarusii prindeau halcile de paine din zbor.
Cristi: Sara, striga-le pe ratuste! Sara: ratustelooor! Cristi: nu asa, pe limba lor. Sara: hei, macilor!
Iarna in fata casei
Codul rosu pe balcon. Si nametii din curte. Nu pot sa imi imaginez ce va fi cand se va topi – nici pe balcon, nici in curte; probabil ca vom avea piscina.
prima vorbă, Alexandru
Am decis că Alexandru vorbește, se străduiește să vorbească, nu scoate pur și simplu niște sunete fără legătură cu subiectul iar eu sunt o mamă nebună care crede că are un copil genial.
Baca este Bebelaca Sarei (papușa Leonora). Vezi mama ce mult o iubește? Așa e, doarme cu ea, o pupă, o mângâie.
Vine cu câte ceva la mine, îmi întinde și zice găst găst. Am decis că înseamnă găsit.
Trage de uși și se plânge desch desch desch. Sau de capacele cutiilor. Eu zic ca zice deschide, nu?
Vechiul dămmm, dă-măă, înseamnă și dă-mi, dar și poftim. Aici e clar.
Buni e buu-ti, tata si mama sunt tata si mama. Și apa e apa și o cere când îi este sete.
Bagă mâna, Alex. zice cântat: Bangă, bangă.
Papă oul! El răspunde OO, OO. Mărul e măcă, probabil o combinație mănâncă măr.
Mai sunt si onomatopeele, brum – mașina, OAAA! – leu, lup, cățel orice animal. Opa e hopa, buf e când cade, iar au e când doare. Caca e orice nu e bun.
Unde e burta? Își ridică bluza și îmi arată bu-ta!
Mai nou îi place să se admire în oglindă: dansează, se strâmbă, țopăie și se urmărește în oglindă cu interes.
Dacă se lovește umblă din om în om să fie pupat de toți cei prezenți.
Își cară cutii, scaune să se cațere pe unde are nevoie. Știe când umblă unde nu este voie și când vede că mă apropiu aruncă din mână produsele incriminate și o ia la fugă.
Înțelege ce îi ceri să facă și execută sarcinile. Aduce ghetele, îi duce Sarei diverse lucruri. Ridică piciorușul la spălat în cadă, încearcă să își pună șosetele, cooperează la dezbrăcat, nu face la oliță nici în ruptul capului, iar pusul pampersului este un chin.
În acest timp, sor-sa crește o grămadă de copii de jucărie și când va fi mare vrea să fie mămică. Și prințesă. Și bogată!
bysinistratii la caldura
Cum vine catastrofa naturala peste romani, cum iese in fata aceeasivesnica problema: trageti voi baieti pentru noi, ca noi suntem obositi de atata vaitat:
„Mihai Răzvan Ungureanu s-a declarat nemulţumit de faptul că militarii deszăpezesc drumurile, în timp ce localnicii „stau în casă la căldură”.
„Cu primarii mai e o problemă aici şi nu mă feresc s-o spun public. E inadmisibil să treci pe străzile unei localităţi din România şi să-i vezi pe militari cum desfundă drumurile în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă la căldură şi asta se întâmplă şi la inundaţii şi la nămeţi. Nu se poate aşa cea, nu putem plăti lenea la nesfârşit. E lipsă de respect pentru cei care stau stau în frig 24 de ore din 24 să dea drumul la salvări, să desfunde drumurile, să rezolve situaţiile de urgenţă, nu se poate aşa ceva”, a spus Ungureanu.”
de pe www.realitatea.net
7 februarie
Daca e 7 februarie, e ziua lui Cristi. La multi ani dragă soțule!
Asa ca am chemat rudele care mai sunt prin Bucuresti si au venit rudele care au mai putut sa vina. Unii in sesiune, altii cu rubeola si in sesiune, unii doar cu febra de origine necunoscuta, unii inzapeziti, altii pur si simplu raciti; si iaca-asa am ramas aproape fara musafiri. Si Sara care isi luase rochie de petrecere si astepta de 2 zile musafiri… Aseara la 12 noaptea, Sara nu dormea si ii spun: acum e ziua lui tata, iar Sarei i s-a intins un zambet pana la urechi si a zis: si acum vin musafirii?
Cu ocazia aniversarii zilei de nastere, Cristi a fost calarit de copii sai toata seara.
Bine ca suntem putini, o sa ne ajunga tortul! Mama este pana acum primul si singurul nostru musafir.
Tortul este facut de mine si de Sara. A fost foarte mandra de harnicia ei asa ca a povestit la toata lumea ca ea m-a ajutat la tort! Si a mancat pe masura efortului depus. La ora 11 noaptea: – Mama, imi e cam foame! – Ce sa iti dau de mancare? – As manca niste toort! Iar cand o bagam in pat: – Mama, cand mancam tort? – Pai ai mancat deja! – Da, da a mai ramas o bucatica, pe aia cand o mancam?
Alex cred ca numara lumanarile si nu ii iesea la socoteala varsta lui taica-sau!
Sara ne-a prezentat si un balet, daca tot am cantat la multi ani!
Si ultimii musafiri, la picnic pe canapea:
Una peste alta a fost o petrecere reusita :)! Sara a dansat, a cantat iepuras dragalas pentru fiecare persoana care intra in casa. Tortul se pare ca a fost bun caci a fost halit rapid. Alex fericit ca a mancat de toate. Cristi? Nu stiu, ma duc acum sa aflu si parerea lui!
by
rock rock rock
Daca nu e teapa, e Slayer!
Ignorati bla bla-urile siropoase nedemne de un suflet rock HA HA HAAAA, treceti direct la subiect:
„O noua veste buna pentru iubitorii muzicii rock: Slayer, legendara trupa de thrash metal, va concerta vara aceasta in Romania, pe 4 iunie la Arenele Romane din Bucuresti! Surprizele nu se opresc insa aici: biletele vor fi puse in vanzare luni, 6 februarie, pe www.myticket.ro, iar pentru fiecare bilet comandat, cumparatorii vor avea sansa de a achizitiona la pret promotional si un abonament B’ESTFEST, pentru a-i putea vedea pe Obituary, Meshuggah, sau Kreator.„