Da, da, e minunat, e minunat la la laaa

e oficial, vine Metallica, Slayer si restu uraaaa!
de la oficial la realitate mai avem cateva luni, adica rabdam pana in iunie 25-27, 2010. Pacat ca anul acesta nu vom putea ajunge la ziua bunicii, pe 24 iunie, asa cum am stabilit o traditie in ultimii ani, dar ne vom revansa.
restul sunt, dintre cei anuntati pana acum: Manowar, Megadeth, Rammstein, Alice in Chains si altii pe care nu ii stiu, cine simte nevoia de mai multe detalii http://www.metalhead.ro/stiri/Concerte_Metallica_Rammstein_Slayer_Manowar_si_multi_altii_la_festi-aid-82368-l-1

Bilete zice pe bestmusic:

Biletele pentru prima zi – Manowar ,Volbeat + special guests costa 120+6%, 220+6%, 350+6% de lei.

Bilete pentru a doua zi – Metallica, Anthrax, Megadeth, Slayer si Heaven And Hell: 185+6%, 290+6%, 350+6%

Biletele pentru a treia zi – Rammstein, Alice In Chains, Stone Sour, Mastodon: 185+6%, 290+6%, 350+6% lei.

Abonamentele pentru Sonisphere Festival costa 350 si 490 si 550 de lei + 6%.

si ca se cumpara din reteaua eventim

6% creca e taxa de orice …

Hai!

by

Astazi am facut un gheizer cu cafea in bucatarie. Urca spre tavan atat de frumos, iar totul in jur a fost balacit in cafea cu lapte, miam miam.

Dupa indelungi cautari de cadou pentru Cristi (de ziua lui), am ales o cafetiera electrica MOKA Bialetti cu TIMER si asta luata de la magazinul de second-hand-uri, pardon, reconditionate, ma rog, pe asta scria ca e noua.
Initial ma gandisem la un espressor, dar cele neautomate erau … manuale, nu aduceau nici un plus de confort la 7 milioane, iar cele automate – prea scump cel putin 20 de milioane ca sa imi ocupe jumatate din bucatarie pentru 2 cafele amarate pe zi.

Dar este faina masinaria pe care am ales-o, face un pseudo espresso, am mai avut niste cafetiere din acestea (si inca mai avem una de pe vremea, probabil, a strabunicii) dar se foloseau pe aragaz. Asta cu timer este aproape minunata, pregatesc totul de seara, setez ora la care dorim sa bem cafeaua si dimineata Cristi nu trebuie decat sa si-o toarne in cana. Din pacate nu se spala singura! Si mai este o problema, cu care suntem pe cale sa ne impacam: cafetiera face 3 portii de expresso, cca 50 ml fiecare, dar noi eram obisnuiti sa bem cafea lunga la ibric, asa ca ne este destul de greu sa ne reglam necesarul de cafea dupa portiile acestea minuscule – dar perseveram.
Eu personal nu ma pricep la cafea, o beau amara si cu lapte si doar daca e groaznic de rea sau extraordinar de buna pot sa remarc. Cristi insa este multumit de ce cafea bea de la un timp in fiecare dimineata (desi ma indoiesc ca el se pricepe mai mult decat asta imi place asta nu imi place!)

Am ales un pachet de la Bialetti 4 in 1 care contine (1) cafetierea electrica, (2) o chestie care se numeste „mukka express – masina electrica de capucino” (pui lapte si cafea, apesi un buton si iese cafea cu lapte si cu spuma) – cu asta am facut eu fantana arteziana si (3) o ciocolatiera electrica (in care se pune ciocolata spre topire), toate folosind aceeasi (4) baza electrica cu timer.

Deci, am luat masina electrica de facut capucino, am pus toate ingredientele cu grija mare sa nu fac mizerie si zdrang am pus masina pe baza si am plecat sa ii citesc Sarei o poveste ca ma urmarea cu cartea de povesti in brate. Aud zgomotul pe care il face cand incepe sa iasa cafeau, ma ling pe bot cu placere si cand ma uit, ditamai jetul de cafea tasnea cu furie si cei drept, eleganta, direct spre tavan, de unde cadea intr-o ploaie marunta si cafenie peste tot si toate – uitasem sa pun valva …
E cam periculoasa masina asta!

later edit: aici consider ca este de datoria mea sa pun si comentariile, deci iata-le:

by

Am scris aici juma de pagina plina de ura impotriva blogarilor si jurnalistilor frustrati, obsceni si mahalagii, cum ar fi vestitii Badea, Zoso, Pitipoanca etc ascultati si adulati de o multime de alti frustrati, iubitori de obscen barfe si mahalagisme.
(Da, e drept ca Badea are curajul sa zica, printre porcarii si cu limbajul lui de fundu cartierului si cate un mare adevar, Pitipoanca chiar are dreptate sa se revolte impotriva prostului gust si pitiponcismului (??) mioritic, cine stie ce motive serioase are Zoso sa fie suparat pe toate si toti. Dar asta nu ii face sa luceasca! Da cine sunt eu sa dau cu parerea, poate chiar sunt ceea ce ei cred ca sunt?!)
Ei bine, si scrisesem si scrisesem aici, a venit Sara, a apasat o tasta si a disparut totul. Soarta a hotarat ca nu sunt eu cea chemata sa scoata adevarul despre blogosfera romaneasca la lumina!

Un tip care scrie foarte haios – Dono.ro; pacat de gramada de comentatori care vin sa isi bea cafeaua si sa socializeze sub pretextul ca ar comenta cele scrise de el, imi lasa un gust amar dupa placerea de a ii savura scriiturile. Un tip care stoarce o gramada de umor din cea mai banala chestie care ti se poate intampla la butic, pe strada sau poate acasa.

by

Sara i-a tras o palma lui taica-sau, peste ochi, in timp ce el statea intins pe canapea. Zic: Sara, cum il lovesti pe tata, daca il doare capul nu mai poate sa te faca hopa, cine te mai face hopa pana la ceas? Si Sara, senina: Mu-ni-cu! (a se citi rar, pe silabe, cu accent pe ultima silaba – asa pronunta Sara).

by

Duminică am fost la Sensiblu să fac biznis, să iau 2 paste de dinți la preț de una și de trei ori mai multe puncte dacă îmi iau cremă de mâini nu știu de care – na, e criză, viața-i grea, am zis să fac și eu o economie.
Cu Sara după mine, căci Cristi era la ping-pong-ul de duminică de la amiază, Sara e atomică în magazine, nici nu știe pe ce să pună mâna mai întâi, aleargă de la o cremă la alta prin farmacie, nu vrea să stea în brațe – dă din picioare și urlă.
Aleg pasta de dinți la super promoție și i-o dau ei, în speranța că se va potoli – chiar se potolește câteva secunde, relaxată, stau la casă, dau cardul Sensiblu, dau cardul Visa și aud un urlet – Sara mea.
Sara mea se dusese la mama lui de dozator de apă, care nu avea protecție pentru copii la apa fierbinte și s-a ars la mânuța stângă.
Le întreb pe bezmeticele din farmacie dacă au ceva pentru arsuri, pauză, îmi oferă un pahar cu apă rece, bun și ăla, ies din farmacie, Sara urla de mama focului și își scutura mânuța arsă. Vorbesc cu Marius la telefon, îmi spune ce să cer, mă întorc la farmacie și cumpăr Oxymed, 20 de lei, s-a dus economia mea la pasta de dinți pe apa sâmbetei și bonusul e Sara cu mâna friptă.
Concluzia este că Sara a început să facă chestii (cu o zi înainte a luat o gură de zaț din ibricul de cafea, astăzi m-am întors o secundă și a și zbughit-o în mijlocul străzii cu căruciorul cu Alicu cu tot în el), că mama ei – adică eu, e depășită și că Sensiblu sunt varză – după ce că au cumpărat cel mai trist dozator de apă, nu au nici o trusă de prin ajutor acolo, măcar pentru incidentele care se întâmplă la ei în incintă.
Sara e bine acum.

by

da, asta trebuie consemnat, prietenii mei de la Volksbank si-au luat Matizu cel cu rotile desumflate, care a fost casat in decembrie 2009 si care a zacut pana mai zilele trecute langa chiosc, pe trotuarul de vis a vis de banca, mama lor!

by

fac abstractie de casa noastra care de obicei este in haos, dar de data aceasta parca se intrece pe sine – duminica seara ne-am intors de la munte si luni nu am revenit acasa decat la 12 noaptea, marti de dimineata ruxacii inca zaceau aruncati in mijlocul camerei, cu diverse lucruri atarnand pe jumatate afara din ei, s-a adaugat si geanta Sarei, plus toate lucrurile, hainele, jucariile care de obicei stau razvratite pe la noi pe scaune, paturi, podele …oriunde.
fac abstractie si de firma unde incepand de la usa te intampina lopetile de zapada (inca), maturi si farase, carucioarele si masinile sarei, cutii de server, jucarii, chiar si crema mea de maini pe primul birou, floarea pe moarte …
si incep sa ma umplu de ura doar din curte, mergand spre poarta, pisicile s-au cacat all over, cat imi plac mie pisicile de mult, astea un depasit limita cacarii, in curand le voi ura din toata inima, imputitele!
la poarta mizerie crunta, probabil niste imputiti nu au nimerit cosul de gunoi de pe stalpul din fata portii si au aruncat o sama de gunoaie pe jos – imputitii! probabil ca trebuia sa le adun eu, dar asta insemna sa ma intorc cu Sara in curte, sa gasesc pe cineva sa stea cu ea, sa ma duc sa imi iau manusi si sac, sa adun gunoaiele sa ma intorc sa ma spal pe maini. Si era deja ora 2 si eu nu iesisem inca in parc cu Sara, era pacat de bunatate de soare sa se iroseasca, asa ca am renuntat la spiritul civic.
m-am indreptat spre bulevard unde, la coltul strazii, prietenii mei vechi de la Volksbank si-au parcat cacaturile de masini pe sapte randuri, pana in mijlocul strazii, de data aceasta nu le-a ajuns trotuarul – un trotuar, le-a trebuit si soseaua si trotuarul celalalt, unde zace in continuare masina Matiz cu inscriptia Volksbank, cu rotile desumflate de atata zacut! pe care trebuiau sa o caseze in decembrie trecut …Imputitii!
merg spre parc, plin de cacat care mai proaspat, care mai trecut prin zapezi si ape, Sara ocoleste, Sara staaaai pe loc ca e un cacat. Caca? Puuu! Imputitii!
in parcul Ciurea dintre blocuri, nisipul este plin de cacat, n-ai unde sa sapi o groapa unde sa cada baba, 3 secunde nu am fost atenta si Sara sapa o groapa intr-un cacat. Imputitii!

acum imi vine sa scriu o injuratura, da’ ma abtin!

by

Am fost la munte, pentru că chiar era munte, Bogdan a spus că a fost banal, așa aș fi spus și eu acum câțiva ani, dar muntele ăsta a fost o realizare pentru mine!
Am fost în weekend la Curmătura. Ne-am dat cu mașina printr-o groapă de nu ne-a mai mers faru față dreapta, mașina mergea cam ciudat și în plus cam trepida.
Am urcat prin Prăpăstii, afară era plăcut, soare dar destul de friguț, zăpada era mocirlită, îți aluneca piciorul înapoi la fiecare pas, era plin de mașini pe drumeagul acela. Prin pădure noroi și gheață, mai mare dragu, ne-am chinuit ceva să depășim prima parte. Ultima parte a fost cu zapadă așa ca s-a putut merge mai ușor și mai curat. Pe ultimele sute de metri de abia mai reușeam să imi ridic tonele pe picioare, nu mă simțeam obosită dar nu mai puteam să mișc picioarele …
Am dormit în sala de mese ca să ne simțim ca și în tinerețe (mai degrabă de nevoie, căci nu mai erau locuri), am fost fericita inspirată să imi car izopreșul cu mine, de fapt nu am mai plecat niciodată fără măcar o bucățică de izopreș de când am dormit într-un an la cabană la Omu în sala de mese și am tras un frig cumplit neavând așa ceva la mine. Dimineața ne-am sculat la ora 7-8 – cum nu ne-am sculat noi în ani întregi de umblat prin munți, pentru că asa ne-au zis paznicii cabanei, Scularea, ca e șapte jumate deja și vin turiștii la micul dejun!, scârtz, cam aveau un băț înfipt în fund ăștia!
Pe la 11 am plecat înapoi prin Valea Crăpăturii. Când am ajuns în șa, a început un vânt grozav, după primii pași de coborâre mi s-a blocat genunchiul stâng, cu care de obicei nu aveam probleme mari, oricum nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, nu puteam să îndoi genunchiul mai mult de 90 de grade și cum panta era destul de abruptă, ar cam fi fost nevoie, l-am bandajat și m-am târât când la propriu, când la figurat până când coborârea a devenit mai lină și am putut merge fără probleme. Ma rog, fără probleme dacă nu pun la socoteală faptul că m-au ros monștrii mei de bocanci, și la degete și la călcâie, a trebuit sa merg toate dealurile și câmpurile până înapoi la Gura Râului călcând ca un robot, am obosit îngrozitor, am mers peste arături și prin niște noroaie adânci, bătea un crivăț de îmi înghețaseră ochii în cap, Cristi umbla cu capul gol și mă stresa.
Cătălina a fost fruntea, Dacian și Ada se țineau cu stoicism dupa ea, Raluca făcea poze de zor cu și împreună cu Bogdan, eu eram coada și Cristi mă păzea să nu rămân pe acolo …
Am ajuns la Gura Râului leșinată de oboseală, murdară de noroi, cu picioarele varză și am mâncat o ciorbă tristăăă.
La întoarcere am fost cu spaima să nu mai nimerim vreo groapă, până pe la Comarnic a viscolit afară și a fost foarte frig, ne-am oprit la o benzinărie să încercăm să remediem farul dar nu au reușit băieții să facă nimic decăt să înghețe. Cu o zi înainte la aceeași benzinărie stătuserăm la soare și savuraserăm o cafea Viva. La intrarea în București au pornit becurile de la aerul condiționat și poziții ceață spate, care nu merseseră până atunci.
Lucru bun a fost că am reușit totuși să fac o ieșire la munte având în vedere că n-am mai fost din noiembrie 2007, când tot la Curmătura ne-am dus dar ne-am întors pe la refugiul Diana – bine, asta dacă nu pun la socoteală excursia din vara trecută, cu Sara în spate, de la Diham – Poiana Izvoarelor. Apoi am ramas gravidă, apoi a venit Sara împreună cu kilogramele, lenea, lipsa de timp ….

Later edit: iar am ramas gravida dupa excursia la Curmatura; cum zicea un amic, noua Sovata!

by

Astazi (pentru ca este trecut de 12 noaptea) este ziua lui Cristi, sa ne traiasca mult si bine; are 35 de ani, e barbat independent – asa cum isi doreste si viseaza sa fie de 35 de ani incoace.
I-am facut tort. Am luat reteta de la Doamna aceasta, Amalia, http://amalia-mylife.blogspot.com/2009/03/tort-cu-lapte.html (merci!), arata biiine in poza. Am pus in crema, in loc de zahar, gris, pentru ca becul din bucataria noastra este ars de vreo luna si pe intuneric nu am observat ca grisul nu este zahar, ci este gris. Mi-am dat seama doar cand faceam glazura si ma pregateam sa pun in ea zahar, aaa pardon – gris. Mai bine mai tarziu decat niciodata.
Am murdarit in cinstea tortului in cinstea lui Cristi cel putin vreo 7 oale, cca 5 linguri, vreo 2 lingurite, macar doua cani, cateva cutite si furculite, nu mai zic de tavi, podeaua, toate mesele … what a mess!
Apoi, dupa ce am facut haos in bucatarie, am inceput sa fac o paine. Care s-a lipit de fundul tavii in care am copt-o, asa ca am scos-o fara fund, deci aveam o paine … fara fund.
Maine (adica azi) fac o pizza.
Am reusit sa spal maldarul de vase si mesele, mai imi pastrez si pentru dimineata cate ceva de sters sa nu ma plictisesc de ziua sotului.
La multi ani, dragul meu, sper sa-ti fie bun tortul!

07.02.2010 22:52
tortul a fost foarte bun, dar cam prea dulce, probabil ca de la gris i se trage!! cred ca este minunat la cafeaua fara zahar:)
painea fara fund a fost fooaaarte buna, devorata toata de meseni
Cristi a muncit toata ziua, a facut naveta intre birou si invitati, acum ca au plecat invitatii se poate dedica in liniste muncii. Saracul. Nu ca ar vrea.

by

Eram odata proaspat casatoriti.
Si am mers la masa la parintii mei. Povestim de una de alta, eu zic, mi-a fost foarte frig noaptea trecuta.
Cristi, foarte atent cu nevoile dragei lui neveste, spune repede: pai si de ce nu m-ai trezit, sa-ti dau o patura?
– Te-am trezit!
– Si eu ce-am facut?
– Ai spus: Ia-ti si tu o patura!

by