Am o burtă mare! Zici că am înghiţit un dovleac, ceva gen ăla din care i-a făcut zâna Cenuşăresei căruţa fermecată! Nu că ar fi un lucru musai de mare mândrie, dar asta e realitatea: am o burtă uriaşă, care se vede de la distanţă.Şi, deşi nu e 100% doar copilul acolo, fiind vorba şi de câteva (mai multe!) straturi de grăsime, totuşi, se vede că sunt gravidă, se vede de la o poştă!
Dar în tramvai, metrou, autobuz, nu se vede frate! am mers azi cu vreo 4 mijloace de transport, mai multe staţii cu fiecare, nici măcar o persoana nu mi-a oferit un loc, nici tineri, nici bătrâni, nici copii. Parcă înainte de tăierea salariilor, oamenii erau mai săritori şi mai amabili, acum sunt ursuzi, urâcioşi, ba chiar urâţi şi gândesc: ia uite-o şi p’asta, de unde are ea bani sa crească un copil când toată ţara arde (mă rog, mai puţin ăia de i-au dat foc!)? ăştia mai taie încă o o halcă din indemnizaţia de mamă şi ea alta treaba n-are decât să prolifereze, îngă îngă! să stea în picioare proasta, aşa îi trebe, dacă s-a distrat, acu să tragă ponoasele!
Şi-a stat proasta în picioare în tramvai şi-a mârâit blesteme printre dinţi pentru fiecare pasager aflat la distanță de ea de maxim 7 scaune în toate direcțiile, lovi-i-ar boala aia reaua tocma când sunt în tramvai, și să nu aibă un locșor unde să-și pună fundu ăla de oameni răi! Na! Că nu-i frumos nici sănătos, dar pot și eu!
Acum câteva luni, când aveam burta mai mică, mergeam cu tramvaiul și un moșuleț mi-a oferit locul său. În prima secundă m-am întrebat de ce oare îmi dă locul, apoi mi-am adus aminte ca sunt gravidă și zău dacă nu m-am emoționat de gestul bătrânelului. Dar pe atunci încă nu se tăiase nimic!

by

Și ne-am luat dulap. De la Ikea, ca tot burghezu. Motivele au fost intemeiate – cică sunt modulare și oricând poți pune vreo piesă nou aparută care iți face cu ochiul sau că ar fi garanția calității sau că nu mai tre să îți bați capul cu proiectarea, măsurarea, comanda etc! E, oricum, ne-am bătut capul vreo 4-5 luni, cat de mari să fie cadrele, ce fel de uși să alegem, ce culoare, ce echipare în interior… până în septembrie când s-a ieftinit mobila la Ikea.
Țeapa 1 a fost că pe site-ul Ikea scrie că dacă le dai bani să îți transporte pachetele acasă, ți le duc pân la ușă, indiferent de etaj, dar băieții ni le-au lăsat în curte – probabil că fraza respectivă se aplică numai la blocuri; nu-i nimic, cheamă un prieten și pune-l la treabă și se rezolvă; țeapa 2 a fost că am solicitat ușă glisantă cu oglindă și la montaj surpriză, era ușa glisantă cu jumate oglindă, eh poate nu am reușit să comunicăm prea bine cu Domnișoara de gardă. Nu prea m-au impresionat prin profesionalism angajații Ikea, care cam mototoli, care cam neamabili – dintre cei cu care am avut de-a face. Casiera a fost mai sprintenă şi mai plină de iniţiativă. Restul ţepelor sperăm să nu mai apară.
Aşadar, dulapul: e maare, e cu puţintică oglindă, e cu poliţe şi sertare si bară pentru umeraşe, au muncit băieţii de la 11 pân la 21 să îl pună pe picioare, s-a cam potrivit, mai e o uşă care nu se închide tocmai bine, un cadru care nu se îmbină tocmai la milimetru, dar dacă ţinem cont de podeaua noastră ondulată şi de lipsa noastră de experienţă în montarea de dulapuri, este acceptabil. Fain este ca dacă bara aia nu îţi convine unde stă, o scoţi şi o muţi o ţâră mai încolo.
Să-l stăpânim sănătoşi!

by

– ce film vrei sa vezi Sara?
– nu viau filmu cu chețelu
– dar care?
– cu muvi muviii!!
– ??
– cu Șiec!
– aaaa!

(!movie the play !yaaa !movie the play :genul de ceva, movie movie ori două vreo de zic adevăr-într care purceluși trei cei sunt, movie play alegi dacă, Shrek DVD la principal meniul în :răspuns)

by

cacalolu se deschide, cartea se chitete, mașina se conduce, mâncarea se mănâncă … ne povestea Sara într-o seară în mașină.

Așaaa. Citeam un articol, cât de violente sunt poveștile pentru copii. Recunosc, mie îmi este frică sa citesc Mica Sirenă – de curând am văzut și varianta Disney (după ce mulți ani nu am avut curajul să mă uit, crezând că urmează firul original al poveștii) și da, îmi place mai mult așa, siropos. Iar povești precum Scufita Rosie sau Capra cu 3 iezi – le prefer in varianta in care toti cei deja mancati ies teferi din burțile lupilor. Ba mai mult, nici măcar pe lup nu îl las, în povestirile mele pentru Sara, să pățească ceva fatal, doar să se frigă nițel cât să se învețe minte sau cel mult sa umble toata viața cu bolovanii în burtă, ca să fie greu și să nu mai poată fugi după pradă.
Nu știu cum percepe Sara violențele, morțile din povești sau filme, se pare că a înțeles că nu e prea bine când mori, că Alba ca Zapada a murit totuși nițel, nu e prea sigură că lupul din poveste este rău (oricum, nu toți lupii sunt răi). Caliile – astea sunt cariile care mănâncă dinții – astea sunt IELEEE!!, da!
Ei, și căutând o carte de povești decentă prin librăriile noastre, cu poze frumoase și textul cât de cât apropiat de varianta originală, dau de una în care lupul nu o mănâncă pe Bunica din Scufița Roșie, ci o bagă într-o ladă și îi zice ceva de genul Cine are nevoie de tine babornițo?. Am fost de-a dreptul siderată de această adresare. Păi aș prefera ca lupul să mănance 5 bunici din povești, decât să îl audă copii mei vorbind așa. La urma urmelor, că lupul mănâncă oameni, asta e natural, îi tot mănâncă de mii de ani – pe aia de îi prinde, dar mahalagismele astea, sunt mai crunte decât violența din povești. Într-un final, limbajul ăsta, dar și acest mod de gândire, va duce tot la violență, la una reală, nu de poveste!
După ce am transpirat răsfoind cred ca mai mult de cinșpe cărți de povești (gen culegere de povești, nu din cele cu câte o singură poveste), fiecare cu câte o hibă – unele cu poze urâte, altele cu poze prea stilizate, altele cu textul poveștilor sub orice critică, am găsit una cu poze frumoase, parcă de la Editura Litera, n-am mai avut răbdare să văd cum sunt povestite poveștile, dar pozele făceau toți bani (și da, față de celelalte cărți, asta chiar costa!!).

by

Sara a devenit dependentă de suzetă. Dacă acum vreo lună renuntase de bună voie la ea și se culca fără, că a chescut mare, acum a chescut mică și are nevoie din nou de zuză, mai abitir ca niciodată. Azi i-am scos suzeta din gură în timp ce dormea – lucru pe care il fac de obicei – și a început să sugă în gol, apoi, dormind, și-a dus mânuțele la guriță făcând gestul că își bagă suzeta în gură, după ce a plescăit de 2 ori și s-a prins ca nu e zuza, a deschis ochii si se uita la mânuțe – când la una, când la alta, foarte uimită ca nu are zuza, mișcând degetele și parcă încercând să prindă zuza, apoi a început să caute prin pat și intr-un final sa plângă. Am ales varinta să îi bag zuza înapoi în gură, versus trezitul după jumate de oră. O mențin dependentă.

by

Spaland cu mare grija tigaile mele de teflon, mi-am amintit de TIGAIA de teflon a bunicii, din vremuri de mult apuse, nu prea vazusera ochii nostri de saraci asemenea minuni. Si a folosit-o bunica asa de intensiv, ca am prins si momentul in care i s-a rupt coada. Bunica, grijulie, a dat-o la micul mester de la coltul strazii sa i-o repare. Si i-a reparat-o si i-a adus-o. Triumfator: Doamna, am reparat coada si am curatat si tigaia, ca era neagra rau, uite acum ce frumoasa e, ca noua!

by

Varianta unu este ca Basescu si baetii de fac legea in tara asta, iau spaga ca sa ia imprumut de la Fondurile Monetare Internationale, care or fi ele. Dar o spaga mai mare decat ar putea fura daca ar merge bine lucrurile in tara asta, o spaga foarte mare.
Sau, varianta doi, poate i-a intrebat FMI-ul daca nu le e frica ca o sa cada si cu ei avionul, pe undeva prin Rusia?
Varianta trei, poate cea mai trista: chiar sunt atat de incapabili si prosti conducatorii astia ai nostri.
Oricum, ne-am facut-o cu mana noastra si o suportam se pare foarte relaxati.

by

Antonia catre Sara: Liniste, ca doarme mama!
Sara serioasa: Mama doarme ca o balena!

by