Antonia catre Sara: Liniste, ca doarme mama!
Sara serioasa: Mama doarme ca o balena!
by 
Author: em
Sighetu Marmației
Am ajuns chiar și la Sighet anul acesta, 12 ore de drum la dus, 12 ore și mai bine de drum la întors, și mâna gheară se făcu – la unii pe volan, la altele pe burtă, prin gropile de pretutindeni ale patriei.
Sara a avut stomatită înainte de plecare, febră mare, bube în gură, nu tu mâncare, cu greu băutură câteva zile, pipi azi la 2 si maine iar la 2, epuizant.
Am uitat cutia cu sandwichuri acasă la plecare, de la colțu străzii și până la Ploiești am bocit de dorul lor, apoi am adormit și m-am trezit un om nou, senină, odihnită, cui îi mai pasă de sandwichuri? – după atâtea zile de stres și nesomn, sandwichurile au pus capac, dar somnul l-a ridicat!
Bunica Mică are 88 de ani și zbârnâie:
Veișoii – Liviu, Tudor și deocamdată piticul deloc pitic! al neamului, noul Dragoș:
Un Nanal și un Culiț vorbesc cu Bunicu, gradina Culului din care am cules mere, Nanalu bea țuică că e bărbat și bea multă că e puternic, plimbare prin urzici si ne-urzici, mama bea apa cu țepi, dar Sara cu ne-țepi, pe Sara o cheama Maria și Cionoiu!
Urdă, caș și pâine bună = kilograme în plus!, la întoarcere îmi pun mâna pe burtă și mângâi și pipăi și am un șoc, Doamne, ce m-am îngrășat la Sighet!, apoi Hm, stai că sunt gravidă!
Gradina Morii, 5 pași pe Solovan, grădina Bunicii, piscina Nanalului, Nanalul Melindei, Ozi nu mai lăta!, pisica surdă cu un ochi verde și unul albastru și cu blana albă ca Albă ca Zăpada!
Am fost la Ocna Sugătag, mulțumim pentru masa familia Vlad, Sara a experimentat viața de câine, mama viața de bunică:
tata s-a bălăcit în piscina sărată:
Am tras o fugă la Săliște, ne-am autoinvitat la plăcintele verișorilor, să nu cumva să plecăm de la Maramureș fără să mâncăm plăcinte, chiar și de post, cu ciuperci sau cu cartofi, după cum vă place.
Aici Războinicul Liviu pe poziții:
Mimi și Tudor ecologiști păstrează planeta verde și plantează un buștean, îmi pare rău că nu am facut poza să vedeți că în 10 minute era deja înverzit-înflorit. Sara încântată plimbă căluții – de plus – prin șatră
Am tras o raită și prin Ieud, așa scurt, din Biserica din Deal până în Biserica din Vale, fără poze, că ăștia nu au WC public în Ieud, iar eu eram sub presiunea vezicii, care era sub presiunea lui bebe.
Apoi pelerinajul anual de la la mormântul lui bunicu, ne tragem în poze, Sara își face nas de puceluș:
La plecare, sub presiunile lui Cristi, am reușit să ne urnim la ora 11, spre mirarea întregului neam care plecase relaxat la treburile lui, cu credința că ne mai găsesc și la 2 după amiază să își ia rămas bun de la noi. Teapă!
După 10 opriri vreau cacaa! – v-am păcălit!, vomit – v-am păcălit și milioane de tiruri am ajuns și acasă ca să dau raportul!
by Ploaia de vară la Curtea de Argeş
de-ale Sarei:
nu cacala tata la cacalolu mamei!
la copii iăi și Pinochiuu, le chiesc uiechi de muguiuș
nu pupa tata pe mama mea, nu mâgâia tata pe bebelușu meu!
mama iești panda, Saia ie șifu, tata ie taighes
Şi am fost la Curtea de Arges weekendu trecut, cu ping pongu lui Cristi, am ajuns pe la ora 11 noaptea, ne-a tras o grindină și o ploaie când am ajuns de am stat juma de oră în mașină așteptând vremuri mai bune, când să ieșim – apa pân la glezne, baie la picioare, uscat bacheții lui Cristi cu foenul. Camera mică și supra încălzită, am tras concluzia ca era deasupra bucătăriei de era veșnic mult prea cald. Dimineață, nu era apă, nu era apă în tot orașul de la ploaia de peste noapte și cald cald cald, au avut avarie mare, s-au adunat gunoaiele și au astupat – am aflat după amiaza de la o tanti. Cristi a plecat la ping pong și eu am rămas cu Sara, cu căldura și fără apă. Ne-am târât la Mănăstirea Argeșului, până acolo tarabe cu kitchuri care mai de care mai jenibile, porumb fiert, fructe – mere, pere, pere multe, struguri, tarabe cu ce vechituri mai aveau oamenii prin casă numa bune de vândut – păpuși vechi și muzgurite, cizme mai mult sau mai puțin folosite, proasoape, mărgele, ursuleți de pluș roși de vreme, ceasuri de nu mai ticăie și alte minuni. La poartă 2 lei intrarea adultului, 1 leu copilul, chioșcu cu pâine de la patriarhie și chioșcu cu suveniruri bisericești, lume multă, mașini multe, căldură peste tot.
Baba cu copii: a plecat fata în lume și a lasat-o cu 3 copii, blonzi, îi scoate la cerșit – din ce să îi crească?, ăla micu, în fașă, îl hrănea baba cu biberonu cu lăptic, era drăguț cu fața lui nevinovată, mi-a fost milă când am auzit povestea povestită de o negustoreasă ambulantă altei negustorese ambulante. Și mulți alți cerșetori, mai mulți țigani.
Turiștii făceau poze, am făcut și noi, ne-am relaxat la umbră, Sara s-a bălăcit la butoiul cu apă rece și bună – păi ce, credeți că e fântănă? nuu, e de la canalizare – ne-a destăinuit tanti care ne informase cum de a rămas orașul fără apă.
Și am plecat înapoi, ne-am înarmat cu 4 litri de apă plată pentru spălat și am cărat și apa și Sara care era în grevă și urla de mama focului. Dar între timp sosise apa la robinet, neagră de pământ, dar măcar curgând, de abia seara s-a limpezit cât de cât. Și cald și cald și cald, că jos la restaurant se gătea intensiv, era cheful ping pongiștilor seara și îi așteptau cu bucatele pregătite. Pensiunea restaurant Sârbesc.
A doua zi am fost la Vidraru, rea idee – și mă dusesem acolo plină de amintirile cam șterse din școala generală despre ceva măreț și frumos, când colo înghesuială, soare, cald, miros de pipi și băutură, țărani proști care trebuiau să meargă musai câte 3 unul lângă altul pe trotuarul îngust de juma de metru, apă plină de peturi în baraj, nenea cu barca cu motor ce se dădea în spectacol, vaporașe, nelipsitul porumb fiert și tarabele cu kitchuri, țiganu cu mercedesu, muulte mașini, înghesuială mare.
Am fugit rapid, Sara a adormit instant în mașină, ne-am luat mere bune și ieftine de pe drum, am avut o discuție filozofică despre care dintre noi nu îl iubește pe celălalt destul și am stat o oră cel puțin să trecem de intersecția de la Lujerului.
Și iată-ne în casa noastră fiartă la 32 de grade, adăugând la bagajele nedespachetate de la mare și cele noi de la Curtea de Argeș. Acum ne pregătim de Sighet.
by mare 2010
Am fost câteva zile la mare, pentru prima dată, după ani de zile, fără cort.
(Anul trecut am fost cu cortul in Vamă, cu Sara mică de 1 an. A fost foarte bine, chit ca am tras din greu și am plecat cu o durere de spate de la mersul aplecata prin cort, cărat Sara etc. La anu, dacă totul merge bine cu bebe nou, sper sa mergem din nou cu cortul, dar sa ne luam unul mai comod!)
Și să revin în prezent, a fost foarte bine și fără cort, foaarte comod, de apreciat posibilitatea de a te adăposti de soare la orele amiezii, dacă chiar îți dorești asta. Dar lipsea târâtul din cort pe plajă la prima oră, până să se scoale copii, lipsea adormitul în aer liber, lipsea cerul deasupra capului. Nu lipsea buda la îndemână, însă!
Am fost în Venus, n-am mai fost niciodată acolo, plaja foarte faină, apa mică și liniștită: fără valuri – datorită golfulețelor; mie nu îmi plac deloc valurile, îmi este frică și în plus nu pot înnota. Eu eram obisnuită cu marea din Vamă, adâncă, plină de pietre și agitată. Aici, alta viața, minunat de înnotat! Nu mai zic cât de faină marea pentru copii, era plin de copii.
Lucruri faine, în afară de mare: stațiune micuță și nu foarte aglomerată, liniște noaptea, dar și ziua, n-am auzit nici măcar un refren de manea, plaja curată în timpul săptămânii. O bodegă la care mâncam, aproape de plajă, drăguță, curățică, cu toaleta curată și gratuită, cu bănci și mese de lemn (parcă se numea La Foișoare, erau și niște foișoare), cu autoservire, dar și restaurant separat pentru cei mai pretențioși. Și dădeau bon fiscal la orice cumpărai.
Evaziune în floare, în rest, nu vedeai bon, chitanța la nimic; la hotel când am cerut bon pentru banii plătiți s-a uitat o Doamna la noi ca la ciudați și ni l-a dat doar după ce ne-am jurat ca nu le-am furat prosoapele – mă întreb, oare dacă nu le ceream bon, ne lasau sa luam și prosoapele? Altfel, hotel de 2 stele, cam jumulit, destul de curățel, s-au purtat foarte OK, daca ceva nu era în regulă în camera remediau fără probleme (de ex aveam un televizor fără imagine, ni l-au schimbat cum i-am rugat). „Șefu”, cu lanț de aur la gât, pantaloni scurt hawai acompaniați de șlapi, super mercedes (cum mi-a explicat Cristi ca ar fi!)
Pe plajă, șezlongu cu umbreluță, cu 15 lei de luni până joi și cu 20 în weekend; bon/ chitanță – de unde frate, nu vezi că sunt în chiloți – cum a zis Cristi!
Sara ne-a terorizat, a făcut niște scene cu NU VIAAAUUU!! urlete câte o oră dimineața, la prânz și seară.
S-a bucurat de gramada de nisip pe care a găsit-o pe plajă și s-a bălăcit la infinit in apă – asta după ce trecea de intrarea în apă, unde urla că Vinee apaa, nu viaaau! Urma urlatul cu Nu Viaaauu la ieșirea din apă:
a dormit pe plajă la umbră:
și am fost o seară și până în Vamă s-o vedem pe Meri (am avut șansa să o revedem pe Meri cu forța și peste câteva zile):
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea repede!
by ce-am în burtă
ăsta-i fratele Sarei, în formare
Ce ne mai spune Sara
Cum spuneam, Sara are 2 ani.
A suflat in lumanari de vreo 10 ori, in diverse locuri.
Rochita mostenita de la Ilinca.
Tortul tiramisu cu cafea fara cofeina.
Am venit la tine mamaaa, să nu mai fii supărată mamaaa! Ia o carte mamaa, să nu fii supărată!
Nu ma limba, chețelule! (carevasazica sa nu o linga catelul)
Am pumnit țânțarul! (o combinatie intre a pocni si cu pumnul, probabil)
by
gospodina
sinistratii si micu
Am stat io asa si m-am gandit, cetatenii aia de la Galati, chiar ar merita sa li se ude nitel picioarele.
Ii zic lui Cristi, saracii oameni, uite ce-au patit! si el zice, las, ca de ani de zile ii inunda si nu pun mana sa faca ceva sa nu-i mai loveasca asa de crunt obiceiul asta prost al naturii. Io nu, ca saracii, ce sa faca, daca ploua intr-o zi cat intr-un an, e peste puterile lor. Apoi, hai sa adun niste haine, paturi, ce-oi gasi pe aici prin casa de care pot sa ma lipsesc sa trimitem la sinistrati. Dar cand colo, citesc niste articole, prin diverse ziare, cum viitorii inundati stau si casca gura – ca sa intre bine micu – la jandarmi, pompieri si alti voluntari care cara pamant, saci, sapa, inalta, muncesc din greu de zile intregi pentru niste lenesi; auzi, sa se scumpeasca micu la malul digului, datorita valului de „turisti” galateni care au venit sa vada cum se istovesc altii pentru binele lor.
Pai n-ar trebui aia pusi la munca? Cum era la razboi, fiecare familie trimite un barbat (asa am vazut eu in Mulan!), asa ar trebui si aici, fiecare familie sa trimita 1-2 oameni sa dea o mana de ajutor, mai mult decat sa dea cu parerea pe faleza la un mic, sa se isterizeze ca va fi inundat (asa ii trebuie!) sau sa zica ca statu nu il ajuta. Cum ziceau si cei din comuna care ar urma sa fie inundata controlat, de la „cotu pisicii”, pentru salvarea vizionarului galatean: pai galatenii si-au facut weekendu relaxati, in loc sa puna mana la inaltarea zidului, in timp ce ei isi fac digul fara jandarmi si pompieri.
Si am vazut si in alti ani reportaje din zone inundate, nu doar galatenii se pot lauda cu marea lene; jandarmii inotau prin noroaie, iar localnicii isi innecau amarul in carciumi. Na, ca poate an de an innundati, se da si lenea jos de pe ei!by
Sora mai mare
mă obsedează prima propoziție cursivă a Sare, pe la 1 ani si 7-8 luni: a mâcat Saiaa, a mâcat Saiaa repeta obsesiv și ea la un moment dat; după ce am înțeles ce-a zis, am întrebat-o: ce-a mâncat Sara?; răspunsul a venit prompt: ciupeci!; de unde a mâncat Sara ciuperci? a municaa!! (pe atunci zicea munica în loc de bunica).
acum mai are vreo 3 săptămâni și face 2 ani
la Amara, pe la sfârșitul lui mai:
cânta, în pătuț, la culcare: duminică, duminică
ce se întâmplă duminică?
vine tăticu
păi tăticu a venit deja, azi e sâmbătă
duminică duminică vine tăticu
zilele trecute în parc:
megem a bunici!
vrei sa mergem la bunici
daa!
ne mai plimbam, mai trece vreun sfert de ora
nu mai megem a bunici!
nu mai vrei la bunici?
să vină bunicii a pac
Sara, cu cine stai când merge mama la spital să îl scoată doctorul pe bebeluș din burtă? Cu bunicii sau cu maia?
Nuuu, mămica mea, nu pleci
pai trebuie
nuu și mă îmbrățișa de mama focului
…
peste câteva zile
Sara, deci cu cine stai când merge mama la spital să îl scoată doctorul pe bebeluș din burtă?
Cu bunicii!!
…
peste câteva zile, singură, fără introducere
Când mege mama a pital să scoată bebelușu doctoriiii …
și cănta sunt soia maie sunt soia maie
cuvintele pocite, propozițiile sucite, o interminabilă sursă de distracție (bine, și accentul face toți banii!)
găluce (găluște), iățușcele (rățuștele), boaca (broasca), bețelu (băiețelu) … nu-mi amintesc acumby
nothing else matters
L-am scos pe bebe-n-burta la concert. Pe Sara n-am luat-o 
de data asta. Slayer, Metallica si ceilalti.
Antrax am zis da, nu canta chiar rau astia, Megadeth mi-a sunat mai bine live decat ce am ascultat eu de pe cd. Metallica e Metallica, nu prea are cine sa o mai egaleze, dar Slayer! Slayer a fost CEL MAI TARE! Cat de rock am fost, am scurs cateva lacrimi de emotie, bucurie sau alte motive. Nu stiu ce parere a avut bebe-n-burta dar eu am trepidat la propriu si la figurat!
Pe cand s-a terminat Slayer, in pauza luunga pana la Metallica, m-a apucat foamea si somnul, durerea de picioare si de burta, asa ca am primit-o pe Metallica cu o oboseala cumplita si i-am ascultat, prima parte, printre picioarele publicului frematand (in ’99 la Metallica m-a durut capul ingrozitor, in 2008 nu am ajuns ca tocmai nascusem de 2 zile, acum … cu burta la jumate de drum, data viitoare ma revansez!). Dar pana la urma mi-am revenit, asa ca m-am agitat si eu cot la cot cu rockeristii sa obtinem si apoi am mai putut si sa apreciez la adevarata valoare bis-urile metallice. Vorba matusilor mele, da’ Metallica asta e o formatie? nu e un gen de muzica?
Rockerii de sex masculin s-au pisat peste tot. Nu stiu rockeritele, dar ei, da! PESTE TOT, de la mijloc pana la margine, pe asfalt, pe cosuri de gunoi, unii pe altii, prin tufe! La WC-uri miroasea mai putin decat pe langa garduri!
Mancare … oferta vasta de mici, carnati, clatite (10 lei clatita) si pop-corn (de la 5 lei in sus mana de porumb). Si fum – de la mici, nu de pe scena! N-am pomenit combinatia de rock si clatite sau rock si pop-corn pana acum. Eu stiam doar de combinatia rock si alcool; dar dintre carnati si pop-corn am ales varianta 2! Foamea, bat-o vina! Cat despre bautura, la discretie, bere, apa, suc, red bull, niste chestie jagermaier sau cum s-o fi numind/ scriind, eu oricum am baut o tzara de apa cat sa nu ma usuc de sete si cat sa nu abuzez de budele ecologice. Secretul era sa te duci la buda in timpul concertelor, nu in pauze, ca sa poti sa te apropii. De altfel, la fel si la mancare, mai ales la mititei si carnati – deliciul publicului.
Dau sa intru intr-o buda (intuneric!), se aude o voce disperata NU ACOLOO! Eu, ma intorc, intreb in neant Nu aici? NUUU! Ok, merci! Urmatoarea!
Echipele BGS si-au facut datoria cu succes si au batut si ei o fata. La final, incercau sa iasa cu masina, cu spatele, pe trotuar, prin mijlocul puhoiului de rockeri inca in delir, evident au lovit nitelus cativa cu masina, dupa care s-au dat jos si au mai dat si cu pumnul, ca sa fie siguri de reusita. Cand sa sar si eu la bataie, m-a pus Cristi la punct si mi-a amintit ca nu e cazul sa-mi risc burta! Niste muschi fara creier care sunt maimutele astea BGS!
Altceva, ce mai vreti sa stiti? Mie mi-a placut cel mai mult Seasons in the Abyss!
by