De mult nu am mai stat treaza toata noaptea de revelion! Dar de data aceasta am tras o petrecere pe cinste -pan’ la 2 cu „batranii”, la Mamaia, dupa 2 cu „tineretul”, in deal.  Tineretul, nu-i vorba, cam adormit la ora 2, dar Alex si Gelu au salvat situatia, au baut si au urlat pana la rasarit, ba chiar si dupa. Alex s-a si cacat toata noaptea – dimineata aveam la usa un sac plin de pampersi folositi, despre Gelu nu am informatii; desi, hm, la un moment dat bantuia prin casa in chiloti. Daca Gelu a dansat si a urlat impreuna cu Metallica sau Iron Maiden dati la maxim, Alex a urlat cu oricine, orice, dat el la maxim. Iar de baut, nu va povestesc despre Gelu care cu siguranta si-a dres vocea cu ceva tarii, ci despre Alex, care a baut toata noaptea, cand de la san, cand direct din sticla si din nou si din nou … ca ma tenta sa-i ofer si lui o vodka, poate poate i-a o pauza de lapte! Sau poate omuletul astepta sa-l duc sa socializeze cu Gelu, sa se imprieteneasca si sa urle impreuna!

Dimineata s-a cam asternut tacerea, noroc ca boxa urcata la etaj intre dormitoare a cedat nervos si a refuzat sa cante mai departe impreuna cu Gelu.

Si gata, Gelu a parasit campul de lupta, a plecat acasa, lasandu-ne doar cu competitia – Alex, care nu s-a facut de ras nici in noptile urmatoare, ci a tinut petrecerea 3 zile si 3 nopti, asa cum ii sade bine romanului!

happy new year

by

Copiii nostri

Sara si Alex, care se inghesuie sa incapa in poza, care mai de care; si ma cam calca in picioare! Seamana fratii?

Hey, bulldog! You can talk to me!

Porcusorul doarme pe fundul iepurelui.

Draguta mamei

La ce folosesc chilotii

by

Cu ocazia zilei onomastice (sf. Stefan) Alex Stefan al nostru s-a intors de pe burta pe spate; l-am lasat singur si l-am gasit intors, noroc ca spre mijlocul patului si nu spre margine, caci altfel ar fi incasat prima lui cazatura. Cristi zice ca ar fi fost pozitia favorabila, nu-i exclus, caci era cu piciorusele proptite intr-o perna, dar cu toate acestea, nu pot sa ii contest meritele micutului. Morala este ca deja trebuie sa cascam ochii unde il lasam, caci daca este pe burta se taraste si se invarte si se pare ca reuseste si sa se intoarca.

by

Când este nervos, Alex rage ca și un urs; eu zic: „Ăsta ne mănâncă!”, iar Sara, văzându-și mai departe de treaba ei, zice „Ăsta ne mănâncă de sâni…!”

by

Tic tac tic tac intr-una, nu stai jos, nu mananci, nu dormi, te invarti, te invarti, ia-l pe ala, da-i la ala, spala-l pe ala, culca-l pe celalalt, mancare, supt, caca, caca, caca de Alex si un pipi de Sara pe jos, tine-l pe Alex la san cu o mana si cu cealalta da-i de mancare Sarei, fa-i baie lui Alex, fa-i baie Sarei, da-i sa suga lui Alex, da-i si Sarei lapticul, Sara nu ii baga mana in gura!, Sara nu mai sta calare pe Alex!, Sara nu mai stranuta pe Alex, Sara nu il mai pupa atata pe Alex! Sara lasa-l sa doarma!  – o stresam pe Sara si ea ne streseaza pe noi. Uite ce degetele micute are! e piaa micut! m-a pupat!, ia-ma de degetel Alex! vei sa iti dau un pupic? mama da-i sa suga! mama ia-l in biate, ca e piaa micut! Tic tac tic tac nu mai tace!

E greu cu doi mici!

Cristi: si tu zici ca mai vrei un copil? esti sigura? eu: de ce? el: pai … nu vezi cat ne chinuim cu 2 micuti, crezi ca la 40 de ani o sa fim in stare sa mai crestem un nou nascut, unul mic si unul putintel mai mare?

Dar ce munca e prin zapada, o mana pe caruciorul care patineaza, o mana pe Sara care aluneca si urla la fiecare derapaj. Impinge, impinge, ocoleste masinile de pe trotuar prin mijlocul strazii, foloseste ochii si ochiul din ceafa, mirosul si alte simturi sa te feresti de masinile de pe sosea sau de pe trotuar! Tic tac tic tac, duci caruciorul 3 metri si revii sa o iei si pe Sara, te uiti pe sus sa nu cada turturi sau bucati de balcoane, te uiti pe jos sa nu aluneci, te uiti in toate partile sa nu te calce un taxi grabit sau un jip care tocmai vrea sa parcheze pe trotuar! Si e frig frig frig iti ingheata capul si te intrebi daca copii nu cumva ingheata si ei si o iei la „fuga” spre casa cu viteza uimitoare a unui melc haituit, tragand si impingand…tic tac tic tac … e ora de masa, dar cine e primul, Sara sau Alex? Alex ca el urla mai tare!

Sara e mamica catelului, e doctorita, e taticul iepurasului, nepotica leilor (de cand e mare fan Lion king); chiar e nepotica leilor, bunicu e leu si maia e leoaica; face mancare, curat, face masaj tuturor animalelor de plus din casa, le plimba, spala, culca, canta, consulta …. Baielina danseaza, canta la pian si cu vocea: „o lume minunataaaa, nu mai sunt copii” (asa a inteles ea O lume minunata in care veti gasi, numai copii!). E lupul care a mancat iezii: „saiumana pentru masa” zice lupul dupa ce mananca; ok, zic eu! Tic tac Sara sus pe scaun, coboara ca o sa cazi, buf! buza neagra si umflata, tic tac NU UMBLA la priza!, tic tac lasa laptoptul lui tata! tic tac il arunc pe Alex din brate sa o prind pe Sara care cade de pe scaun, tic tac nu mai plimba biroul pe podea ca o zgaaaariii … tic tac nu mai tac!

Cum se vad diferentele de sex de la inaltimea Sarei? Alex are limba la fund!

Altfel toate bune, mancam ce apucam, ne chinuim sa ii mentinem Sarei un program decent, bag in mine toate ceaiurile de „stimuare lactatie” …fara efect, dorm in reprize scurte si rare, astept sa treaca 6 saptamani sa pot face gimanstica sa fiu iar frumoasa ca in tinerete si le doresc tot binele pruncilor.

tic tac tic tac tic tac tic tac …….

by

– Domeniul sex.com s-a vândut cu 13 milioane de dolari!
– E normal, doar e un cuvânt cheie!
– Chiar un cuvânt cheie al tuturor timpurilor!
– Da, exact! Pai ce, crezi că de acum înainte o să mai vezi sex în altă parte decât pe internet!
– … așaa!

by

Am o burtă mare! Zici că am înghiţit un dovleac, ceva gen ăla din care i-a făcut zâna Cenuşăresei căruţa fermecată! Nu că ar fi un lucru musai de mare mândrie, dar asta e realitatea: am o burtă uriaşă, care se vede de la distanţă.Şi, deşi nu e 100% doar copilul acolo, fiind vorba şi de câteva (mai multe!) straturi de grăsime, totuşi, se vede că sunt gravidă, se vede de la o poştă!
Dar în tramvai, metrou, autobuz, nu se vede frate! am mers azi cu vreo 4 mijloace de transport, mai multe staţii cu fiecare, nici măcar o persoana nu mi-a oferit un loc, nici tineri, nici bătrâni, nici copii. Parcă înainte de tăierea salariilor, oamenii erau mai săritori şi mai amabili, acum sunt ursuzi, urâcioşi, ba chiar urâţi şi gândesc: ia uite-o şi p’asta, de unde are ea bani sa crească un copil când toată ţara arde (mă rog, mai puţin ăia de i-au dat foc!)? ăştia mai taie încă o o halcă din indemnizaţia de mamă şi ea alta treaba n-are decât să prolifereze, îngă îngă! să stea în picioare proasta, aşa îi trebe, dacă s-a distrat, acu să tragă ponoasele!
Şi-a stat proasta în picioare în tramvai şi-a mârâit blesteme printre dinţi pentru fiecare pasager aflat la distanță de ea de maxim 7 scaune în toate direcțiile, lovi-i-ar boala aia reaua tocma când sunt în tramvai, și să nu aibă un locșor unde să-și pună fundu ăla de oameni răi! Na! Că nu-i frumos nici sănătos, dar pot și eu!
Acum câteva luni, când aveam burta mai mică, mergeam cu tramvaiul și un moșuleț mi-a oferit locul său. În prima secundă m-am întrebat de ce oare îmi dă locul, apoi mi-am adus aminte ca sunt gravidă și zău dacă nu m-am emoționat de gestul bătrânelului. Dar pe atunci încă nu se tăiase nimic!

by

Și ne-am luat dulap. De la Ikea, ca tot burghezu. Motivele au fost intemeiate – cică sunt modulare și oricând poți pune vreo piesă nou aparută care iți face cu ochiul sau că ar fi garanția calității sau că nu mai tre să îți bați capul cu proiectarea, măsurarea, comanda etc! E, oricum, ne-am bătut capul vreo 4-5 luni, cat de mari să fie cadrele, ce fel de uși să alegem, ce culoare, ce echipare în interior… până în septembrie când s-a ieftinit mobila la Ikea.
Țeapa 1 a fost că pe site-ul Ikea scrie că dacă le dai bani să îți transporte pachetele acasă, ți le duc pân la ușă, indiferent de etaj, dar băieții ni le-au lăsat în curte – probabil că fraza respectivă se aplică numai la blocuri; nu-i nimic, cheamă un prieten și pune-l la treabă și se rezolvă; țeapa 2 a fost că am solicitat ușă glisantă cu oglindă și la montaj surpriză, era ușa glisantă cu jumate oglindă, eh poate nu am reușit să comunicăm prea bine cu Domnișoara de gardă. Nu prea m-au impresionat prin profesionalism angajații Ikea, care cam mototoli, care cam neamabili – dintre cei cu care am avut de-a face. Casiera a fost mai sprintenă şi mai plină de iniţiativă. Restul ţepelor sperăm să nu mai apară.
Aşadar, dulapul: e maare, e cu puţintică oglindă, e cu poliţe şi sertare si bară pentru umeraşe, au muncit băieţii de la 11 pân la 21 să îl pună pe picioare, s-a cam potrivit, mai e o uşă care nu se închide tocmai bine, un cadru care nu se îmbină tocmai la milimetru, dar dacă ţinem cont de podeaua noastră ondulată şi de lipsa noastră de experienţă în montarea de dulapuri, este acceptabil. Fain este ca dacă bara aia nu îţi convine unde stă, o scoţi şi o muţi o ţâră mai încolo.
Să-l stăpânim sănătoşi!

by

– ce film vrei sa vezi Sara?
– nu viau filmu cu chețelu
– dar care?
– cu muvi muviii!!
– ??
– cu Șiec!
– aaaa!

(!movie the play !yaaa !movie the play :genul de ceva, movie movie ori două vreo de zic adevăr-într care purceluși trei cei sunt, movie play alegi dacă, Shrek DVD la principal meniul în :răspuns)

by

cacalolu se deschide, cartea se chitete, mașina se conduce, mâncarea se mănâncă … ne povestea Sara într-o seară în mașină.

Așaaa. Citeam un articol, cât de violente sunt poveștile pentru copii. Recunosc, mie îmi este frică sa citesc Mica Sirenă – de curând am văzut și varianta Disney (după ce mulți ani nu am avut curajul să mă uit, crezând că urmează firul original al poveștii) și da, îmi place mai mult așa, siropos. Iar povești precum Scufita Rosie sau Capra cu 3 iezi – le prefer in varianta in care toti cei deja mancati ies teferi din burțile lupilor. Ba mai mult, nici măcar pe lup nu îl las, în povestirile mele pentru Sara, să pățească ceva fatal, doar să se frigă nițel cât să se învețe minte sau cel mult sa umble toata viața cu bolovanii în burtă, ca să fie greu și să nu mai poată fugi după pradă.
Nu știu cum percepe Sara violențele, morțile din povești sau filme, se pare că a înțeles că nu e prea bine când mori, că Alba ca Zapada a murit totuși nițel, nu e prea sigură că lupul din poveste este rău (oricum, nu toți lupii sunt răi). Caliile – astea sunt cariile care mănâncă dinții – astea sunt IELEEE!!, da!
Ei, și căutând o carte de povești decentă prin librăriile noastre, cu poze frumoase și textul cât de cât apropiat de varianta originală, dau de una în care lupul nu o mănâncă pe Bunica din Scufița Roșie, ci o bagă într-o ladă și îi zice ceva de genul Cine are nevoie de tine babornițo?. Am fost de-a dreptul siderată de această adresare. Păi aș prefera ca lupul să mănance 5 bunici din povești, decât să îl audă copii mei vorbind așa. La urma urmelor, că lupul mănâncă oameni, asta e natural, îi tot mănâncă de mii de ani – pe aia de îi prinde, dar mahalagismele astea, sunt mai crunte decât violența din povești. Într-un final, limbajul ăsta, dar și acest mod de gândire, va duce tot la violență, la una reală, nu de poveste!
După ce am transpirat răsfoind cred ca mai mult de cinșpe cărți de povești (gen culegere de povești, nu din cele cu câte o singură poveste), fiecare cu câte o hibă – unele cu poze urâte, altele cu poze prea stilizate, altele cu textul poveștilor sub orice critică, am găsit una cu poze frumoase, parcă de la Editura Litera, n-am mai avut răbdare să văd cum sunt povestite poveștile, dar pozele făceau toți bani (și da, față de celelalte cărți, asta chiar costa!!).

by