fara solutii

Un articol din evz zice asa:

Rafturile magazinelor din Capitală ascund boli grave

„Autoritatile, fara solutii
[…]  În urma controalelor derulate în 2009 s-a constatat că multe firme nu respectă normele sanitar-veterinare pentru depozitarea alimentelor şi nici pe cele de igienă privind întreţinerea lăzilor frigorifice. […] ”

Cu ceva ani in urma, am fost la magazinul XXL din Bucuresti, undeva pe Fundeni, colt cu Pantelimon; acum cred ca se numeste Penny Market. De atunci n-am mai fost in Bucuresti la acest magazin, doar la Penny Market-ul din Sibiu, care se pare ca este unul dintre magazinele decente.
Cel din Bucuresti, asa cum l-am vazut eu atunci, demult, era alimentat doar cu produse foarte ieftine, care mai de care mai ieftine. Nu stiu cat de bune erau calitativ, dar am luat de acolo un gratar de gradina cu 3 lei pe care l-am folosit ceva timp cu succes.
Ei, si cum ne plimbam noi agale printre rafturi, ne sare in cale un soricel, se uita la noi, noi la el, el fuge, noi ramanem … stupefiati. Eu, cetatean responsabil, ma duc la o tanti cu ecuson care se invartea pe acolo pe acolo si o anunt, asa, in soapta, sa nu auda tot clientul, ca am vazut un soarece in magazin. La care ea, relaxata, in gura mare: Aaaa, da, sunt soareci, pai nu avem ce sa le facem! Am ramas cu stupefactia mea si m-am intrebat daca de pisici or fi auzit?!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Pe cine ai paria, pe Banc Post sau pe Piraeus Bank?

Uite ca mi-a amintit Domnul Cristea – cine nu il cunoaste, ghinionul lui – de o intamplare pe care doream sa o expun aici mai de multicel.
Acum cateva luni, cand era zapada mai adanca cand priveai de sus in jos, fratele meu Stefan (Fu, cum ii zice Sara) a gasit in statie lui 104, in drum spre noi, un port-acte cu un buletin, o carte de vizita de la un cabinet stomatologic si cateva carduri – toate putin cam muiate. Al unei fete, pe care o voi numi simplu, Fata.
Stefan zice sa mearga la Politie, eu ii zic ca se leaga la cap cu Politia, il pun aia sa dea declaratii, te pomenesti ca vor si poza cu el si amprenta de la degetul mijlociu si cine stie cate si mai cate si ma angajez sa dau eu cateva telefoane sa incerc sa gasesc Fata.
Primul lucru – sun la Romtelecom si intreb daca la adresa din buletin exista telefon fix – nu exista.
Apoi la cabinetul stomatologic, o rog pe Dna de la secretariat sa verifice daca au o pacienta cu numele respectiv; Doamna amabila noteaza numarul meu de telefon si peste o perioada ma suna si imi spune ca nu a gasit fisa cu numele comunicat si ca daca mai apare vreo informatie va reveni.
Apoi imi indrept atentia catre carduri, unul de la Banc Post si celalalt de la Piraeus Bank. Nestiind nimic despre Piraeus, decid ca Banc Post trebuie sa fie mai mai buni (la ce?)- evident, fara sa stiu nimic nici despre ei – si sun la Banc Post. Sunt pasata de la un operator la altul, astept sa mi se faca legaturile, mama ce profesionisti sunt!, fiecare cu segmentul lui, stati sa va dau la carduri, stati ca trebuie la carduri pierdute, ma intreaba fiecare cate ceva, imi cer numele fetei, numele meu, numarul cardului, numarul meu de telefon, ma intreaba de unde am cardul, ma anunta ca a fost declarat furat, ma intreaba iar cum ma cheama, deja ma simteam interogata si banuita ca as fi fost eu hotul de carduri. Intr-un final probabil ca se plictisesc si ei si imi promit ca daca dau de Fata nu pot decat sa ii dea telefonul meu ca sa ma sune ea, daca doreste. Foarte bine. Gata, m-am achitat, astept sa ma sune, daca nu ma suna pana in ziua urmatoare duc totusi actele la politie.
Peste cateva ore, imi vine ideea (care s-a dovedit geniala) sa dau un telefon si la Piraeus. Sun, imi raspunde o Doamna, noteaza numarul meu de telefon, nu o intereseaza cum ma cheama, noteaza numele Fetei si numarul cardului si imi spune scurt ca verifica si daca gaseste Fata, o anunta. Nu trec 20 de minute si ma suna Fata!
Seara ne intalnim sa ii dau actele si o intreb cine a anuntat-o. Ghici cine – Piraeus, ca Banc P(r)ost erau prea organizati si probabil mesajul nu a mai ajuns la ghiseul ala, tocmai din fund, unde se afla numele Fetei.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Când dragostea devine pisălogeală

aceste dialoguri nu se referă la persoane anume ci sunt doar rodul imaginației mele bolnave

Înainte – atunci când dragostea era multă iubire
și după – atunci când prea multă iubire devine pisălogeală

Î:- iubitule, ce ai vrea sa îti pregatesc de mâncare
D: – nevasta, as mânca si eu ceva!
– și ce, nu știi unde e frigideru?

Î: – unde mergem să petrecem un weekend romantic
D: – vezi că în weekendu ăsta am program

Î: – iubito, de abia aștept să ne căsătorim și să avem o fetiță care să semene cu tine
D: – fă-l să tacă, femeie, nu vezi ca dorm

Î: – iubito, după serviciu ieșim la o plimbare în Herăstrău?
D: – nu am timp de plimbări acum, mă așteaptă băieții la o bere!

ar mai fi câte ceva, dar plânge copilul

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Sara noastră

 

Free image hosting powered by PostImage.org
Ăsta e Alicu, pe care îl trosnește de câte ori are ocazia: bătaie, bătaie!
Sărățica noastră, care împlinește în curând 1 an și 8 luni, a învățat de ceva vreme să facă turnuri din cuburi de aceeași culoare și să pună unul peste altul 4-5 cuburi – într-un echilibru mai instabil, dar daca au noroc, nu se dărâmă.
Nu recunoaște însă încă toate culorile, doar oșu, zioet, porto, mai spune gamben, edge (ăsta e un fel de verde) și cumva spune și albastru, dar fără să nimerească de fiecare dată și cubul potrivit.
În parc a rămas la fel de rea ca și până acum, deși speram să se îmbuneze, nu pot să o las singură căci bate copii cu șutul, cu sapa, cu ce are la îndemână; zilele trecute căteva fetițe au îndrăznit să intre în căsuța în care se juca ea, a urlat de nu a mai putut și apoi a plecat prin iarbă să caute un băț și zicea: bățu, BĂTAIEE, bățu, BĂTAIEE!
E răsfățată, scârțăită. Nu suportă să mă vadă la laptop; și dacă nu mă vede, aude tastele și începe să urle, mă trage de mână, joaca, joaca să mergem pe covorul ei, unde mă pune sa o pun pe girafă să facă turnu, trenu, castelu.
De vorbit vorbește o groază. Unele cuvinte le pronunță greșit, dar pe multe le pronunță bine și pe zi ce trece face progrese. Pronunță cumva, tărăgănat, pe silabe, rar, de parcă atunci ar fi auzit și ar fi pronunțat pentru prima dată cuvântul; și puțin interogativ: pu-pi-cu? Se-se-lu? A-tră? în traducere cățelu latră.
Acum cca un an începuse să foloseasca primele tentative de cuvinte; în afară de tata, care a fost primul cuvânt inteligibil, mai spunea daa – dragă, brrum – masina, aaa (cu intonație) era pisica …
A fost mare fan Kung Fu Panda, apoi pasionată de Albă ca Zăpada, iar acum îi place mult Ice Age, cu Ma-mu-tu, Tigu și Sidu. A, și apropos de Sidu, substantivizează adjectivele, onomatopeele: Oaca e broasca, Macu e rața, Oasa e osu (asta era deja substantivizat, doar la feminizat!).
Pereții i-a pictat cu creioane și carioci; și mesele, dulapurile, agendele, cărțile, jucăriile, podeaua …
Nu știu de ce îi este frică de pocu, co-co-șu, îi era frică de umbră dar s-a împăcat cu ea.
Se luptă să mănânce singură și evident, face o mizerie de nedescris; ieri și-a umplut babețica cu laptele din castronul cu fulgi cu lapte, iar azi s-a spălat pe mâini cu orezul cu lapte. Astăzi m-a ajutat să fac pâine și plăcintă. Adică a împrăștiat făina, a vărsat apa, a mâncat ou crud …
Cânta. Acum nu mai zice Putzanii ci A mutzani, taiască! La la laaa … și la pian, îi place mult să clămpăne.
Sara e o fetiță drăguță și ne bucurăm că o avem.

Free image hosting powered by PostImage.org

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

da, vine Metallica

Da, da, e minunat, e minunat la la laaa

e oficial, vine Metallica, Slayer si restu uraaaa!
de la oficial la realitate mai avem cateva luni, adica rabdam pana in iunie 25-27, 2010. Pacat ca anul acesta nu vom putea ajunge la ziua bunicii, pe 24 iunie, asa cum am stabilit o traditie in ultimii ani, dar ne vom revansa.
restul sunt, dintre cei anuntati pana acum: Manowar, Megadeth, Rammstein, Alice in Chains si altii pe care nu ii stiu, cine simte nevoia de mai multe detalii http://www.metalhead.ro/stiri/Concerte_Metallica_Rammstein_Slayer_Manowar_si_multi_altii_la_festi-aid-82368-l-1

Bilete zice pe bestmusic:

Biletele pentru prima zi – Manowar ,Volbeat + special guests costa 120+6%, 220+6%, 350+6% de lei.

Bilete pentru a doua zi – Metallica, Anthrax, Megadeth, Slayer si Heaven And Hell: 185+6%, 290+6%, 350+6%

Biletele pentru a treia zi – Rammstein, Alice In Chains, Stone Sour, Mastodon: 185+6%, 290+6%, 350+6% lei.

Abonamentele pentru Sonisphere Festival costa 350 si 490 si 550 de lei + 6%.

si ca se cumpara din reteaua eventim

6% creca e taxa de orice …

Hai!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

cafetiera

Astazi am facut un gheizer cu cafea in bucatarie. Urca spre tavan atat de frumos, iar totul in jur a fost balacit in cafea cu lapte, miam miam.

Dupa indelungi cautari de cadou pentru Cristi (de ziua lui), am ales o cafetiera electrica MOKA Bialetti cu TIMER si asta luata de la magazinul de second-hand-uri, pardon, reconditionate, ma rog, pe asta scria ca e noua.
Initial ma gandisem la un espressor, dar cele neautomate erau … manuale, nu aduceau nici un plus de confort la 7 milioane, iar cele automate – prea scump cel putin 20 de milioane ca sa imi ocupe jumatate din bucatarie pentru 2 cafele amarate pe zi.

Dar este faina masinaria pe care am ales-o, face un pseudo espresso, am mai avut niste cafetiere din acestea (si inca mai avem una de pe vremea, probabil, a strabunicii) dar se foloseau pe aragaz. Asta cu timer este aproape minunata, pregatesc totul de seara, setez ora la care dorim sa bem cafeaua si dimineata Cristi nu trebuie decat sa si-o toarne in cana. Din pacate nu se spala singura! Si mai este o problema, cu care suntem pe cale sa ne impacam: cafetiera face 3 portii de expresso, cca 50 ml fiecare, dar noi eram obisnuiti sa bem cafea lunga la ibric, asa ca ne este destul de greu sa ne reglam necesarul de cafea dupa portiile acestea minuscule – dar perseveram.
Eu personal nu ma pricep la cafea, o beau amara si cu lapte si doar daca e groaznic de rea sau extraordinar de buna pot sa remarc. Cristi insa este multumit de ce cafea bea de la un timp in fiecare dimineata (desi ma indoiesc ca el se pricepe mai mult decat asta imi place asta nu imi place!)

Am ales un pachet de la Bialetti 4 in 1 care contine (1) cafetierea electrica, (2) o chestie care se numeste „mukka express – masina electrica de capucino” (pui lapte si cafea, apesi un buton si iese cafea cu lapte si cu spuma) – cu asta am facut eu fantana arteziana si (3) o ciocolatiera electrica (in care se pune ciocolata spre topire), toate folosind aceeasi (4) baza electrica cu timer.

Deci, am luat masina electrica de facut capucino, am pus toate ingredientele cu grija mare sa nu fac mizerie si zdrang am pus masina pe baza si am plecat sa ii citesc Sarei o poveste ca ma urmarea cu cartea de povesti in brate. Aud zgomotul pe care il face cand incepe sa iasa cafeau, ma ling pe bot cu placere si cand ma uit, ditamai jetul de cafea tasnea cu furie si cei drept, eleganta, direct spre tavan, de unde cadea intr-o ploaie marunta si cafenie peste tot si toate – uitasem sa pun valva …
E cam periculoasa masina asta!

 

later edit: aici consider ca este de datoria mea sa pun si comentariile, deci iata-le:

Emilia commented
03/16/2010 05:30 pm
pai, acum ca ai experienta, poti sa mai zugravesti odata, va merge mult mai repede si iti recomand Bialetti electrica, nu esti de fata cand se imprastie pe pereti; bine, este necesar sa nu pui valva sau macar, daca totusi insisti sa pui valva, sa nu pui sita, astfel incat cafeaua sa se imprastie doar pe mobila si podea, nu si pe tavan.
alexandra commented
03/16/2010 02:56 pm
Bialetti zici! Acum cateva zile am terminat de zugravit bucataria(chiar eu am zugravit, facut curat , pus toate lucrurile la loc……etc) toate bune si frumoase, ma laudam la toata lumea care venea pe la noi ca uite ce capodopera am savarsit, ce nevasta model sunt……imi ridicam singura statuie(se pare ca e mare pacat).Ieri dimineata intru in bucatarie , arunc o privire admirativa peretilor si pun minunata cafetiera Bialetti(de pe vremea strabunicii)pe foc. Dupa cateva minute cafeaua este gata , ma indrept spre aragaz cu mana intinsa , apuc manerul si…………………raman cu el in mana incremenita de imaginea de cosmar din jurul meu. Spuma de la capucino era la gura mea! Toata cafeaua era pe plita, dulap(si in dulap) , doua scaune cu tapiterie alba, doi pereti si gresie. Si pe picioarele mele. Nu am simtit durerea din cauza furiei. Cand aud de Bialetti imi creste tensiunea fara sa mai beau cafea.
FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

rau ma dor ochii ma dor de lumina stelelor… la la laaa

Am scris aici juma de pagina plina de ura impotriva blogarilor si jurnalistilor frustrati, obsceni si mahalagii, cum ar fi vestitii Badea, Zoso, Pitipoanca etc ascultati si adulati de o multime de alti frustrati, iubitori de obscen barfe si mahalagisme.
(Da, e drept ca Badea are curajul sa zica, printre porcarii si cu limbajul lui de fundu cartierului si cate un mare adevar, Pitipoanca chiar are dreptate sa se revolte impotriva prostului gust si pitiponcismului (??) mioritic, cine stie ce motive serioase are Zoso sa fie suparat pe toate si toti. Dar asta nu ii face sa luceasca! Da cine sunt eu sa dau cu parerea, poate chiar sunt ceea ce ei cred ca sunt?!)

Ei bine, si scrisesem si scrisesem aici, a venit Sara, a apasat o tasta si a disparut totul. Soarta a hotarat ca nu sunt eu cea chemata sa scoata adevarul despre blogosfera romaneasca la lumina!

Un tip care scrie foarte haios – Dono.ro; pacat de gramada de comentatori care vin sa isi bea cafeaua si sa socializeze sub pretextul ca ar comenta cele scrise de el, imi lasa un gust amar dupa placerea de a ii savura scriiturile. Un tip care stoarce o gramada de umor din cea mai banala chestie care ti se poate intampla la butic, pe strada sau poate acasa.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

who needs you …

Sara i-a tras o palma lui taica-sau, peste ochi, in timp ce el statea intins pe canapea. Zic: Sara, cum il lovesti pe tata, daca il doare capul nu mai poate sa te faca hopa, cine te mai face hopa pana la ceas? Si Sara, senina: Mu-ni-cu! (a se citi rar, pe silabe, cu accent pe ultima silaba – asa pronunta Sara).

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Sara, mama și Sensiblu – bad bad bad

Duminică am fost la Sensiblu să fac biznis, să iau 2 paste de dinți la preț de una și de trei ori mai multe puncte dacă îmi iau cremă de mâini nu știu de care – na, e criză, viața-i grea, am zis să fac și eu o economie.
Cu Sara după mine, căci Cristi era la ping-pong-ul de duminică de la amiază, Sara e atomică în magazine, nici nu știe pe ce să pună mâna mai întâi, aleargă de la o cremă la alta prin farmacie, nu vrea să stea în brațe – dă din picioare și urlă.
Aleg pasta de dinți la super promoție și i-o dau ei, în speranța că se va potoli – chiar se potolește câteva secunde, relaxată, stau la casă, dau cardul Sensiblu, dau cardul Visa și aud un urlet – Sara mea.
Sara mea se dusese la mama lui de dozator de apă, care nu avea protecție pentru copii la apa fierbinte și s-a ars la mânuța stângă.
Le întreb pe bezmeticele din farmacie dacă au ceva pentru arsuri, pauză, îmi oferă un pahar cu apă rece, bun și ăla, ies din farmacie, Sara urla de mama focului și își scutura mânuța arsă. Vorbesc cu Marius la telefon, îmi spune ce să cer, mă întorc la farmacie și cumpăr Oxymed, 20 de lei, s-a dus economia mea la pasta de dinți pe apa sâmbetei și bonusul e Sara cu mâna friptă.
Concluzia este că Sara a început să facă chestii (cu o zi înainte a luat o gură de zaț din ibricul de cafea, astăzi m-am întors o secundă și a și zbughit-o în mijlocul străzii cu căruciorul cu Alicu cu tot în el), că mama ei – adică eu, e depășită și că Sensiblu sunt varză – după ce că au cumpărat cel mai trist dozator de apă, nu au nici o trusă de prin ajutor acolo, măcar pentru incidentele care se întâmplă la ei în incintă.
Sara e bine acum.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather